„Educația” prin bătaie versus „educația” porno-trapp. Cazul Erika Isac și capcana falsului militantism
0De câteva zile internetul fierbe ca o ciorbă de zarzavat pusă la foc mare. În fapt, o domnișoară trapper, pe numele ei Erika Isac, a rescris „pe stil porno” versurile la o celebră melodie - „Macarena” - iar românii se dau cap în cap pentru a demonstra fie că noul text este genial, fie că este o culme a indecenței.
Așadar, ce fac românii când n-au ce face? Se ceartă pe internet despre o domnișoară „trapper” (un soi de cântăreț care compensează lipsa de talent prin durități de limbaj). Căci, cică dacă te lași în fundul gol, înjuri ca un birjar și emiți pe gură cuvinte din aria pornografică ești un fel de militant civic, ești cool, ești liberal, ești cel mai cel dintre cei mai cei, meriți o statuie în curtea școlii.
Eu, în naivitatea mea știută, credeam că profesorul meu de română - care se îmbrăca și vorbea impecabil - era un model. Se pare că mi-am ales modele greșite în viață, de-aia n-am succes. Se vede treaba că trebuia să-mi construiesc educația într-o crâșmă de mahala, pe la miezul nopții, când toată lumea era „dezinhibată” și făcea „activism civic performant”...
De fapt - ca să fim onești - totul este despre bani. Rețeta este cât se poate de clară: iei un hit arhicunoscut („Macarena” este unul dintre cele mai cunoscute cântece de pe planetă, se dansează pe piesă la orice petrecere din orice colț al lumii), pui niște versuri vulgare șocante (cumva cu mesaj civic, totuși) și aștepți să se tulbure apele. Căci sigur se vor tulbura, mai ales dacă videoclipul înglobează și ceva nuditate.
Vor intra să vadă despre ce-i vorba până și criticii puritani, iar succesul este garantat, la fel și accesările. Iar banii curg valuri, căci despre bani este vorba, să nu fim chiar atât de naivi.
Povestea nu-i nici despre muzică, dat fiind că linia melodică este copiată. Contribuția artistului Erika Isac, din acest punct de vedere, este ZERO. Nu-i nicio diferență între ea și manelistul care se screme să cânte, la o nuntă, o piesă a lui Elvis Presley.
Nici despre artă nu prea este vorba, deoarece calitățile vocale ale solistei sunt mediocre. Înainte să descopere că poate să șocheze cu mesaje porno-civice s-a zbătut pe la etajele inferioare ale breslei artistice, n-a avut cine știe ce relevanță în industria muzicii.
Rămâne în discuție doar mesajul. În mod sigur militantist. Problema hărțuirii femeilor este una cât se poate de serioasă. Este o racilă profundă și este, în același timp, o „cutumă” rușinoasă în România. Da, trebuie să facem ceva în chestiunea asta, militantismul poate fi una dintre soluții. Dar nu oricum, căci riscăm să facem mai mult rău decât bine. Sau - cum bine ne amintește înțelepciune populară - să nu vedem pădurea din cauza copacilor...
Să fim obiectivi, modul în care ideea este promovată de amintita artistă - în aria principiului „cui pe cui se scoate” - este valabil cel mult la mahmureală (deși medicii au demonstrat că nici acolo), în niciun caz în zona educației. Vulgaritatea nu este soluția, sub nicio formă, căci nu așa s-a construit civilizația.
Să fim corecți: nu cu pumnul și cu înjurătura crâncenă zidești cunoaștere și caracter. În mod aproape sigur, ambele sunt căi greșite, chiar dacă uneori dau rezultate. Dar oare scopul poate scuza mijloacele? De ce?
Poate că „metoda trapp” este considerată nonconformistă. Iese din tipare, categoric. Sună bine în vremurile astea să fii nonconformist. Este un soi de titlu de onoare. O medalie virtuală. Geniile au fost mereu nonconformiste. La fel însă și proștii. La fel și ticăloșii. Toți ies din tiparele comportamentale.
De aceea, trebuie să plecăm de la ideea că nonconformismul nu este doar o manifestare a geniului, ci și una a prostiei, ba chiar a înșelătoriei. Este nevoie de filtre morale, altfel iese rău, picăm în capcana falsului militantism, generator de profituri financiare pentru militanți, nu generator de bine pentru societate.
Mă încăpățânez să cred că, în mod obișnuit (cu rare excepții), căile bătătorite sunt soluția în educație, în conștientizare civică, în cam orice. De altfel, căile acelea sunt bătătorite dintr-un motiv dezarmant de simplu: pentru că și-au demonstrat eficiența în timp și au devenit METODĂ. Ne trebuie legi mai bune, oameni ai legii competenți, educatori cu vocație. Nu putem compensa lipsurile acestea prin militantism porno-artistic. Nu pot aplauda asta, căci ar fi ca și cum aș aplauda că i s-a acordat premiul Nobel pentru știință maimuței care a învățat să aprindă un chibrit. Un salt uriaș pentru maimuță, dar un amănunt neimportant pentru omenire.
Dar poate că sunt eu depășit de vremuri, m-am blocat în bula unor idei vetuste precum eleganță, decență, bună-cuviință, respect, demnitate sau onestitate...
Se încarcă comentariile...
