Citeam zilele trecute un articol pe site-ul futureoflife.org (sursa aici) despre beneficiile şi riscurile care vor apărea datorită/din cauza inteligenţei artificiale. Subiectul este unul foarte interesant, care evident merită dezbătut, deoarece, în mod evident, inteligenţa artificială face parte din viaţa noastră din ce în ce mai mult. Găsim algoritmi de inteligenţă artificială în aplicaţii precum Facebook şi până la sistemele inteligente de producţie a pâinii. Practic, se estimează că orice activitate care poate fi algoritmizată va fi, la un moment dat, preluată de un robot/algoritm de inteligenţă artificială.

Nu o să scriu acum despre aceste beneficii/riscuri, dar o să abordez un subiect mult mai important pentru România: dispariţia a cel puţin 30% dintre joburile actuale în urma tehnologizării. Acest procent nu l-am inventat, el este discutat în toate cercetările pe acest subiect (cateva exemple: 1, 2, 3, 4, 5). Cu siguranţă tehnologia aduce valoare adăugată, dar întotdeauna grija pentru lucrători trebuie să primeze în dezvoltarea politicilor publice. Unii se pot adapta foarte uşor ca urmare a automatizării/tehnologizării, dar sunt şi lucrători cărora le va fi mai greu. Provocarea este cum să-i susţinem pentru a nu avea o reacţie negativă (în primul rând la vot) împotriva tehnologizării, aşa cum avem, de exemplu, împotriva globalizării în unele ţări din Vest (reacţie vizibilă prin creşterea ponderii partidelor populiste şi de extremă dreaptă).

Să luăm câteva exemple. Un număr semnificativ de angajaţi lucrează astăzi ca lucrători comerciali, ca vânzători. Dezvoltarea economică a dat posibilitatea marilor lanţuri de hipermarketuri să se extindă deschizând astfel mii de locuri de muncă şi ajungând în topul angajatorilor din România. Începând încă de anul trecut, unele hypermarketuri au introdus casele self check-out, unde îţi scanezi singur cumpărăturile şi plăteşti cu cardul fără a mai interacţiona cu vreun vânzător (un exemplu aici). Lucrurile au evoluat rapid şi astăzi întâlnim din ce în ce mai multe astfel de servicii când mergem la cumpărături. Se estimează că în următorii cinci ani numărul lucrătorilor comerciali din marile lanţuri de magazine va tinde către zero.

Maşinile autonome. O industrie în plină dezvoltare ce va revoluţiona transportul. Tesla anunţa că vrea să introducă foarte curând în producţia de serie maşina autonomă. Tot ceea ce ştim astăzi despre transportul de marfă, de persoane, despre livrări se va schimba în totalitate. Pe lângă faptul că transportul autonom devine mai ieftin, el este şi mai sigur. Maşinile autonome, inteligente şi interconectate vor produce foarte puţine accidente. Acest lucru va duce la pierderea locului de muncă pentru mii de şoferi care vor trebui evident reintegraţi pe piaţa muncii. Să nu uităm că aproape 150.000 de români lucrează ca şoferi de TIR, mai mulţi ca în orice alt domeniu de activitate din ţara noastră (sursa aici).

Şi un ultim exemplu: roboţii pentru pază şi protecţie (un exemplu aici). Urmăream de curând cum poliţia unui stat din SUA a început să folosească roboţi pentru intervenţii. Aceeaşi companie care produce roboţii deţine mai multe modele cu diverse aplicaţii, inclusiv pentru pază, protecţie şi supraveghere. Avem azi mii de angajaţi (sursa aici) în companiile de pază, care, odată cu dezvoltarea acestor tehnologii, vor trebui să se reorienteze.

Poate în România acest lucru nu se va întâmpla peste noapte, poate nu anul viitor, dar cu siguranţă se va întâmpla. Şi atunci, în mod evident, apare întrebarea: suntem pregătiţi pentru acest lucru? Avem politicile sociale şi economice gândite astfel încât lucrătorii afectaţi de aceste modificări tehnologice să nu aibă de suferit?

Ei bine, cred că acest subiect trebuie abordat cu luciditate. Tema este totuşi suficient de importantă pentru a face parte dintr-un proiect de ţară şi dintr-o strategie pe termen lung de dezvoltare a României. Decidem să acţionăm sau ne amăgim cu faptul că lucrătorii afectaţi vor face la fel ca alţii şi vor merge în Spania, Italia sau Marea Britanie? Şi mai cred că doar un partid de stânga progresist poate contribui la dezvoltarea acelor politici publice care să-i facă pe cei mai afectaţi să simtă cât mai puţin şocul schimbării. Noua stângă nu poate fi credibilă decât dacă înţelege cum se schimbă societatea, piaţa muncii şi care sunt noile teme de interes pentru românii care trăiesc din muncă.