Sălajul - judeţ sau parte dintr-o regiune. Tu unde ai vrea să trăieşti?

Ideea înglobării Sălajului într-o regiune cu centrul la Cluj le-a trezit amintiri neplăcute celor care au mai trăit această experienţă înainte de 1968. „ADS“ Zalău a iniţiat o dezbatere vizând proiectul de regionalizare a ţării şi a discutat cu un parlamentar, cu factori de decizie din judeţ, istorici şi locuitori ai Sălajului.

Desfiinţarea judeţelor şi crearea a opt mari regiuni, cărora să li se spună tot judeţe, pentru a nu fi nevoie de modificarea Constituţiei, a iscat discuţii aprinse în Sălaj. Mai mult decât pierderea statutului de judeţ, ceea ce pare să-i îngrijoreze cel mai tare pe sălăjeni pare să fie perspectiva apartenenţei la o regiune condusă de la Cluj. Motivul: ei se tem că după „modelul” de dinainte de 1968, capitala regională ar lua toată spuma finanţărilor, rămânând doar resturi pentru celelalte zone ale regiunii.

 „Mai bine cu judeţe mai sărace, decât cu unul bogat“

Chiar dacă reprezintă un partid ce a fluturat, destul de des în ultima vreme, cuvântul reorganizare în plan public, udemeristul Seres Denes susţine că Sălajului i-ar fi cel mai bine aşa cum este acum. „Printr-o zonare care ar îngloba şase judeţe, Sălajul ar deveni din nou insignifiant, ca înainte de 1968, când se afla la periferia a trei regiuni, Crişana, Maramureş şi Cluj”, declară deputatul. El mai spune că, inevitabil, într-o astfel de organizare, Sălajul şi, implicit, Zalăul ar avea numai de pierdut. „De când e lumea, oraşele importante au acaparat banii. Să vă dau un exemplu apropiat. Zalăul, fiind municipiu reşedinţă de judeţ, s-a dezvoltat mult mai repede decât Jiboul şi Şimleul, deşi în 1968 erau cam la fel. La fel s-ar întâmpla cu Zalăul într-o regiune mare, în care nu s-ar afla nici măcar în primele 10 oraşe ca şi mărime. De restul oraşelor din judeţ nici nu mai vorbim“, susţine Seres.

Deputatul UDMR a mai spus că decât să facă parte dintr-un super-judeţ cu capitala la Cluj, Sălajului i-ar fi mai bine într-un judeţ mai mic, alături de Bihor şi Satu Mare. „Mai bine cu judeţe mai sărace, decât cu unul bogat“, a conchis Seres Denes.

Marc vrea ca acum

Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Sălaj, Tiberiu Marc, este de părere că întreaga teorie ce stă la baza acestei nevoi declarate de reorganizare este falsă. „Problema absorbţiei fondurilor europene ţine în primul rând de instituţiile regionale sau în cadrul ministerelor  create în acest sens. Dacă acestea nu sunt în stare să negocieze cu Comisia Europeană, este firesc să avem un grad de absorbţie atât de mic. Nu cred că ne putem permite experimente pe care instituţional nu le putem susţine”, spune el.  Mai exact, el susţine că de vină pentru slaba absorbţie a fondurilor europene sunt tocmai instituţiile regionale, adică acele agenţii regionale de dezvoltare, şi că a merge pe această structură, care s-a dovedit deja a fi păguboasă pentru România, nu poate fi decât o greşeală.

În privinţa Sălajului, Marc susţine că cel mai bine este pentru această zonă să rămână la organizarea actuală. „Orice altă formulă ar conduce la fonduri mai mici“, afirmă preşedintele CJ.

Declaraţie:

„Printr-o zonare care ar îngloba şase judeţe, Sălajul ar deveni din nou insignifiant, ca înainte de 1968“.

Seres Denes, deputat UDMR
Citeşte în pagina 5 alte păreri privind desfiinţarea judeţului Sălaj

Opinie

În timp ce consilierul PDL Ioan Abrudan crede că oamenilor nu li s-a explicat suficient despre consecinţele pozitive ale desfiinţării judeţului, istoricul Cornel Grad nu este de acord cu nicio formă.

Ioan Abrudan, inspector şcolar general al judeţului şi, totodată, consilier judeţean PDL, spune că ne-ar putea fi mai bine într-o regiune mai mare. „Dacă i-am întreba pe oameni dacă îşi doresc să se desfiinţeze Sălajul, mă îndoiesc că am găsi doi care să fie de acord. Problema este că oamenilor de rând nu li se explică suficient de clar care ar fi consecinţele pozitive ale desfiinţării judeţului”, crede el. Abrudan  spune că „dacă am analiza mai atent această reorganizare şi dacă cineva ne-ar da garanţia că într-o macroregiune am avea suficiente resurse pentru dezvoltarea de care avem nevoie, cu siguranţă am fi de acord”. Totuşi, el de declară în favoarea unei dezbateri amânunţite a acestei teme. „Problema organizării teritoriale a României este, după Constituţie, următoarea ca importanţă. De aceea, e nevoie de un interval de timp suficient de consistent pentru a permite o dezbatere publică amplă“, afirmă Abrudan.

A patra variantă, cea mai bună

Întrebat cum vede Sălajul într-o viitoare reorganizare teritorială, istoricul Cornel Grad nu se declară de acord cu niciuna dintre variantele propuse. „Nici actuala formă nu este bună, pentru că omul din Poiana Blenchii trebuie să facă o sută de kilometri până la Zalău pentru a-şi rezolva problemele. Soluţia cea mai bună ar fi cea în care toată puterea să fie la autorităţile locale“, susţine profesorul Grad. În privinţa judeţelor, istoricul spune că ar trebui desfiinţate şi făcute regiuni mai mari, dar cu instituţii regionale „minime”. „Ar fi puţin şi dacă ar dispărea 90 la sută din funcţionarii de acum ai instituţiilor judeţene. Trebuie făcută restructurarea acestor instituţii şi dată mult mai multă putere primăriilor, pentru a aduce decizia mai aproape de oameni. Ce ştiu cei de la Cluj ce e bine pentru cel din Poiana Blenchii. Omul de acolo ştie de ce are nevoie şi de ce nu”, explică istoricul. El mai spune că pentru o astfel de schimbare este nevoie de modificarea Constituţiei, care nu se poate face de pe o zi pe alta. „Prostiile ăstea anunţate peste noapte sunt simple diversiuni. Eu nu mă las înşelat“, a mai spus Grad.

„Sălajul n-ar trebui desfiinţat“

Ioan Nichita Săbăduş era doar un tânăr în anii de dinainte de 1968, dar spune că a simţit din plin că trăia într-un oraş marginalizat. Venit din Badon la şcoală, la Zalău, el îşi aminteşte fără prea multă plăcere cum arăta, la acea vreme, oraşul. „Zalăul era un târguşor de 16.000 de suflete, străbătut de o vale mizerabilă, cunoscut doar pentru cele trei poduri făcute peste vale. De la IGO în jos nu era decât o zonă mlăştinoasă, unde bunicul meu îşi lăsa bivolii să se scalde atunci când venea la cumpărături la Zalău“, îşi aminteşte fostul şef de la Casa Pionierilor. El mai povesteşte că industria oraşului era reprezentată de două aşa-zise fabrici, „Steaua Roşie”(un atelier de mobilă situat pe locul unde acum este blocul Perla) şi o fabrică de sticlă şi cărămidă, Cemacon-ul de astăzi.

Nici învăţământul nu stătea mai bine. Exista un singur liceu în limba română, unul în limba maghiară, care la un moment dat s-au unit şi au format Şcoala Medie Mixtă. Mai funcţiona şi o şcoală profesională de electricieni, transformată în 1959 în şcoală de tractorişti.
Revenirea, în 1968, la judeţe şi recăpătarea statutului de reşedinţă de judeţ s-a simţit aproape instantaneu în dezvoltarea Zalăului- îşi aminteşte Săbăduş. „Imediat s-a şi început la dărâmarea centrului, care arăta mizerabil, şi s-a trecut la reconstruirea lui. În scurt timp s-a pus şi piatra de temelie la IAIFO, care a avut de la început 7.400 de angajaţi”, adaugă el.

Ioan Nichita Săbăduş spune că, asemenea celor de vârsta sa, este convins că revenirea la o organizare administrativă în care Sălajul ar face parte dintr-o regiune condusă de la Cluj ar însemna un declin major pentru noi. „Am ajunge din nou simple colonii ale Clujului. Judeţul Sălaj n-ar trebui desfiinţat”, crede el.
 

Spune-ţi şi tu părerea la secţiunea comentarii!