Sălaj: Abandonaţi de părinţi, refuzaţi de societate

Rolly, Ildiko şi singurul lor prieten, căţeluşa Linda

Doi tineri de 27 de ani, proveniţi din centre de plasament, au ajuns să trăiască acum lângă nişte conducte din spatele cinematografului „Scala“Jozsef, alias Rolly, şi Ildiko trăiesc de nouă ani pe drumuri. De anul trecut, din vară, îşi duc zilele sub cerul liber, sub o folie de plastic întinsă lângă nişte conducte de căldură.

Drama lui Rolly, un tânăr de 27 de ani, a început la vârsta de trei luni şi jumătate, când mama sa l-a abandonat într-un spital din Lugoj. Nu mai ţine minte toate centrele de plasament prin care a fost plimbat de când cea care i-a dat viaţă s-a descotorosit de el. Ştie doar că în Zalău a ajuns prin 1999, când a fost trimis la Şcoala nr.13 pentru a învăţa o meserie, cea de zidar. Aici a cunoscut-o pe Ildiko, o fată de vârsta lui, care avea un trecut ce semăna izbitor cu al său şi care învăţa să devină croitoreasă. Cei doi s-au împrietenit şi au devenit nedespărţiţi.

Fără niciun sprijin

Asemenea majorităţii tinerilor proveniţi din centrele de plasament, viaţa lor a devenit cu adevărat grea în momentul în care au ajuns la vârsta majoratului şi au fost forţaţi să părăsească sistemul de protecţie socială.

Fără casă, fără părinţi care să-i ajute, fără niciun sprijin din partea statului, Rolly şi Ildiko locuiau pe unde apucau, în special prin punctele termice din oraş, la fel ca şi ceilalţi colegi de-ai lor proveniţi din centrele de plasament. Până anul trecut a mai fost cumva, dar de când Primăria Zalău a scos la licitaţie punctele termice din oraş, ei au pierdut şi ultima şansă la un acoperiş deasupra capului. Aşa că, de atunci, locuiesc lângă nişte conducte de căldură din spatele cinematografului „Scala“, unde şi-au amenajat un culcuş dintr-o saltea şi nişte cârpe, peste care au pus o folie din plastic. De mâncat mănâncă atunci când li se face milă locuitorilor din blocurile vecine şi le mai dă şi lor câte ceva.

L-au muşcat şobolanii
„Am locuit la început într-o gaură de canal, aici, aproape, dar ne-am mutat de acolo pentru că m-au muşcat de mai multe ori şobolanii de mână“, povesteşte Rolly. În noua lor „casă“ nu-i mai supără şobolanii, dar perspectiva unei alte ierni petrecute sub cerul liber îi îngrozeşte de-a dreptul. „Mai ales că am auzit că va fi mare ger iarna asta“, completează Ildiko.

La Adăpostul de noapte nu pot merge, pentru că acolo sunt primite numai persoanele fără adăpost din Zalău, iar ei nu sunt de aici. În plus, Rolly recunoaşte că personalul de acolo nu prea îl are la inimă pentru că „foloseşte punga“, după cum îi place lui să spună. „Îmi ţine şi de foame, şi de frig“, se justifică el. Singura fiinţă care îl acceptă necondiţionat este Linda, o căţeluşă care îl urmează peste tot.

Ameninţă că se va sinucide

Cu toate că şi-a trăiat, practic, toată viaţa pe drumuri, Rolly spune că nu mai poate: i-a ajuns cuţitul la os. Disperarea şi-a strigat-o în mai multe feluri. A încercat de câteva ori să se sinucidă, vrând să se arunce de pe blocurile din zonă. S-a aruncat şi în faţa unor maşini, dar a scăpat cu viaţă şi ameninţă că va încerca din nou. Ce vrea el? Un ajutor de la oricine ar fi dispus să le ofere lui şi lui Ildiko un loc unde să poată dormi.