Pompiliu Ceaca - Apără drepturile muncitorilor sălăjeni de două decenii

Înclinaţiile sale artistice nu l-au împiedicat niciodată să lupte cu hotărâre pentru drepturile sindicaliştilor sălăjeni. Spune că, dimpotrivă, activitatea teatrală desfăşurată în tinereţe îl ajută acum în multe situaţii.

Ocupaţia sa principală a fost mereu lupta sindicală. Din 1990 a avut responsabilităţi sindicale la Întreprinderea de Ţevi (actualmente Silcotub), iar din 1993 activează la Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Cartel Alfa, conducând-o.

Frustrare şi furie

„Să militezi pentru respectarea drepturilor oamenilor îţi dă un sentiment de mulţumire, chiar dacă au fost multe piedici şi sunt în continuare, atât din partea puterii, cât şi din partea unor patronate. Astăzi, din păcare, în loc să îmbunătăţim legislaţia socială printr-un dialog corect cu patronatele, suntem în situaţia de a lupta cu guvernul, care vrea să «flexibilizeze» Codul Muncii şi celelalte legi cu caracter social, într-un mod abuziv. Sigur că aceste lucruri îmi provoacă frustrare şi furie de multe ori, însă consider că este o ocupaţie nobilă”, spune Pompiliu Ceaca.

„Energiile trebuie canalizate“

Liderul de sindicat îşi explică sentimentele de frustrare care apar în unele situaţii prin faptul că cetăţenii şi, în special, membrii de sindicat, nu sunt conştienţi cât de importantă este prezenţa lor în stradă şi la greve. „În promovarea drepturilor salariaţilor, de multe ori sunt necesare acţiuni de acest gen. Din păcate, puterea încă reuşeşte prin minciună şi promisiuni să-i manipuleze pe oameni , dându-le sentimentul că prezenţa lor în stradă sau la greve nu va duce la rezolvarea problemelor pe care le au“, explică liderul de sindicat.

Pompiliu Ceaca crede că pe viitor ar trebui ca militanţii sindicali să-şi canalizeze energiile pentru elaborarea unor strategii care să îmbunătăţească substanţial comunicarea dintre conducerea sindicală şi membrii săi, precum şi recâştigarea încrederii, fiind convins că există lacune mari în acest domeniu.

Iubeşte poezia

Povesteşte cum în tinereţe a cochetat cu teatrul, în numeroase ocazii jucând în spectacole, atât la Cluj, în vremea studenţiei, cât şi la Zalău, după aceea. „Am iubit şi iubesc poezia, iar în perioadele în care jucam în diverse spectacole de teatru, mi-am permis să fac şi recitaluri”, rememorează actualul sindicalist. El mai spune că nu pierde niciun eveniment literar care se întâmplă la Zalău, arta fiind pentru el un mod de echilibrare a celorlalte activităţi, deseori frustrante.

„În ultimii ani şi, în special, de când am intrat în munca sindicală, am avut mai puţine momente în care m-am aplecat asupra poeziei, dar asta nu înseamnă că am devenit un tip insensibil. În activitatea sindicală, însă, în cele mai multe situaţii, am încercat să transmit hotărâre. La asta m-a ajutat şi activitatea teatrală din perioada tinereţii”, a conchis Ceaca.

Ce îi place.

Spune că îl mulţumeşte faptul că mai există tineri care cred într-un destin al lor, indiferent dacă este artistic sau tehnic acest destin. Speră ca ei să poată schimba cu adevărat lumea într-un oarecare viitor. Are o înclinaţie spre partea artistică a lumii, concretizată în poezie şi teatru.

Ce nu îi place.

Dezaprobă ignoranţa semenilor săi şi nu-i place clasa politică din România. Îl dezamăgeşte, de asemenea, faptul că nu există o unitate în acţiunile sindicale, care, chiar dacă sunt divizate în mai multe confederaţii, ar trebui să aibă aceleaşi scopuri şi obiective, conform legii şi statutelor.

Întrebare şi răspuns.

Ce fel de activităţi desfăşuraţi în afară de lupta sindicală?

P.C.:  În 1996, ajutat de unele structuri administrative şi firme private, am înfiinţat Fundaţia de Dezvoltare Socială şi Economică prin care am reuşit să aducem primul proiect Phare în Zalău, focalizat pe măsuri de combatere a şomajului. Astăzi avem deja 17 proiecte aprobate.