Metode eficiente de limitare a timpului petrecut de copii în faţa calculatorului. Când şi cum trebuie să intervină părinţii
0Potrivit unui studiu publicat recent, copiii petrec, zilnic, în medie şase ore şi jumătate în faţa unui ecran, fie el al unui calculator, tablete, smartphone sau chiar televizor. Această tendinţă tot mai accentuată, cu impact negativ asupra sănătăţii tinerei generaţii şi asupra abilităţilor ei de socializare, poate fi combătută eficient de părinţi dacă sunt respectate câteva reguli.
Potrivit studiului realizat de Childwise pe copii cu vârste cuprinse între cinci şi 16 ani, numărul orelor petrecute de aceştia în faţa unui ecran a crescut de la trei ore în 1995, la şase ore şi jumătate în 2015. Din păcate, tendinţa este de creştere a acestui interval de timp pierdut în faţa calculatorului, tabletei, smartphon-ului, unul dintre factorii determinanţi fiind disponibilitatea tot mai mare a acestor gadget-uri.
În faţa acestei ameninţări serioase atât la adresa sănătăţii acestei generaţii - pe care statul în faţa unui ecran o predispune, în primul rând, la sedentarism, cu toate bolile cepot decurge de aici - cât şi la adresa abilităţilor de comunicare şi socializare, psihologii au soluţii. Sunt, însă, soluţii care presupun o implicare mai activă a părinţilor în viaţa şi educaţia celor mici.
„Soluţia la aceste probleme se bazează pe răspunsul la o întrebare: cât timp avem noi, părinţii, pentru a ni-l dedica unei activităţi cu copiii. Că de aici porneşte totul”, a explicat, pentru Adevărul, psihologul Laura Bodoni. Potrivit acesteia, principalul motiv pentru care copiii apelează la gadget-uri, în special pentru jocuri, este faptul că de acolo obţin o modalitate facilă de a se distra jucându-se pe jocuri gata gândite pentru ei.
”Copiii de acum nu au abilitatea de a concepe jocuri. Când aceste gadget-uri nu existau, copiii erau învăţaţi să se joace cu obiecte, cărora le dădeau multiple semnificaţii. Ne jucam cu tuburi, spre exemplu, sau cu vreun alt obiect pe care îl tranformam în microfon. Această abilitate copilul trebuie să şi-o dezvolte şi se face la o anumită vârstă, care este cam pe la 4 ani. Nu se poate întâmpla, însă, de la sine. Părintele trebuie să fie acolo, lângă copil, şi să-l înveţe, să-l ghideze”, explică psihilogul.
Viaţa tot mai agitată a părinţilor, din ultimii ani, face ca aceştia să lipsească mult de lângă copii la această vârstă, motiv pentru care cei mici sunt privaţi de această abilitate, de a concepe şi gândi jocuri. În schimb, pentru a compensa lipsa de lângă copii şi programul încărcat de responsabilităţi petrecut acasă, părinţii nu de puţine ori acutizează dependenţa celor mici de gadget-uri oferindu-le noi dispozitive (sau chiar pe cele ale mamei sau tatălului) care să asigure liniştea în casă pe durata pregătirii cinei sau cât timp adulţii fac altă treabă în locuinţă.
„Dacă îi spunem unui copil de 10 ani, cu care părintele nu a dezvoltat jocul la vremea potrivită, să lase tableta şi să se joace, el va spune că se plictiseşte, pentru că nu ştie să se joace fără tabletă”, spune Laura Bodoni.
Soluţia: jocuri adecvate vârstei
Dacă la vârste mai mici este ceva mai simplu de învăţat copilul să se joace, oferindu-i, astfel, o alternativă la petrecerea timpului pe tabletă, la vârste mai mari lucrurile sunt ceva mai complicate. ”Chiar dacă este mai greu, trebuie gândite alternative care vor include, obligatoriu, prezenţa părinţilor. Altfel nu se poate. Jocurile adecvate vârstei sunt recomandate - spre exemplu Scrabble, Monopoly. Este important, însă, să se stabilească obişnuinţe în familie, de genul ”Ziua de joc în familie” sau altele”, spune psihologul.
Potrivit acesteia, învăţarea jocurilor este extrem de importantă chiar şi pentru dezvoltarea viitorului adult. „Copiii de azi nu prea joacă jocuri cu reguli, de genul ”Nu te supăra frate”, ”Sus - Jos”. Aşa că nu numai că nu au deprinderea de joc, dar nu o au nici pe cea de a respecta reguli. Nu acceptă că a fost scos din joc, nu acceptă că a pierdut, ceea ce îi afectează şi în viaţa de zi cu zi. Trebuie să înţelegem, însă, că eu nu pot ajunge să accepte că există reguli dacă noi, ca părinţi, nu am intervenit, nu am modelat, prin joc mai întâi, comportamentul lor”, explică ea, subliniind că este foarte important ca, atunci când părinţii participă la jocuri cu copiii, să nu-i lase pe cei mici să trişeze sau să câştige nemeritat.
Cum îi facem pe copii să nu neglijeze şcoala pentru jocurile pe calculator
O problemă acută care derivă din timpul lung petrecut de copii în faţa ecranului este neglijarea studiului pentru şcoală. Psihologul Laura Bodoni vine şi aici cu soluţii.
„Momentul esenţial este clasa I. Atunci, părintele trebuie să gândească, încă de la început, un program, pornind de la nevoiele fiecăruia. Părinţii sunt cei care trebuie să... pună trenul pe şine şi să-l înveţe pe copil responsabilitatea pentru sarcinile şcolare”, spune psihologul. Programul poate fi agreat cu copilul şi trebuie, în mod obligatoriu, verificată respectarea lui, zilnic, timp de câteva săptămâni. ”Nu este suficient că i-am făcut program şi i l-am pus în faţă. Trebuie verificat, temeinic, pentru că eu, ca şi părinte, trebuie să dovedesc constanţă în faţa copilului. Altfel, el va avea tendinţa să fenteze”, apreciază specialistul.
Activităţile extraşcolare sunt, şi ele, alternative de petrecere a timpului altfel decât în faţa unui ecran. ”Să nu cădem, însă, în cealaltă extremă. Să-l implicăm în fiecare zi în astfel de activităţi şi să-i facem un program prea încărcat”, recomandă psihologul.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
