Ce înseamnă să fii stăpânul propriei vieţi: „secretele“ care le aduc oamenilor împlinirea, explicate de specialişti
0O atitudine pozitivă faţă de sine, puterea de a lua decizii potrivite şi de a face tot ce este posibil pentru a atinge scopul propus, dar şi capacitatea de a face toate acestea fără a le face rău celor din jur sunt trăsăturile unei persoane stăpâne pe propria viaţă, atât în accepţiunea psihologilor, cât şi a teologilor.
Să fii stăpânul propriei vieţi nu trebuie să fie un scop în sine, ci un mod de viaţă, educat din copilărie, prin stimularea de către părinţi a celor mici de a lua decizii care-i învaţă să fie responsabili şi care le cresc încrederea în ei. Treptat, educaţiei din familie i se adaugă experienţele de viaţă care contribuie la dezvoltarea fiecărui individ şi care, gestionate corespunzător, pot contura profilul unei persoane stăpâne pe propria viaţă.
În opinia psihologului Laura Bodoni, „a fi stăpânul propriei vieţi nu înseamnă doar să fii mulţumit de viaţa pe care o ai, ci şi să ai un scop, să dai un sens vieţii tale. Înseamnă, mai exact, să fii capabil să iei hotărârile pe care tu doreşti să le iei, să faci alegerile pe care tu ţi le doreşti, iar apoi să îţi canalizezi toată energia spre scopul ales, spre sensul pe care vrei să-l dai vieţii tale”.
Potrivit psihologului, a fi stăpânul propriei vieţi înseamnă şi „să fii într-un acord cu tine din punctul de vedere al modului în care te apreciezi, adică să ai încredere în tine. Dacă această stimă de sine nu există, viaţa îţi va fi mereu condusă de alţii, vei fi mereu influenţat în decizii de ceilalţi - fie că vorbim despre părinţi, despre partenerul de viaţă, şef sau de colegi”, precizează ea.
Laura Bodoni spune că există adulţi care şi la vârste de 35-40 de ani trăiesc sub imperiul condiţiilor impuse de părinţi şi sub influenţa acestora. „Ei nici măcar nu-şi trăiesc propria viaţă, ci pe cea a părinţilor”, explică psihologul.
Pot să fii stăpânul propriei vieţi şi dacă ari ogorul
Laura Bodoni atrage atenţia că a fi stăpân al propriei vieţi este posibil la toate nivelurile, nu doar la cel al persoanelor considerate performante, cărora li se atribuie, aproape în mod exclusiv, capacitatea de a lua decizii privitoare la ele însele şi la ceilalţi şi sunt creditate şi cu puterea de a-şi îndeplini scopurile stabilite în viaţă. „Şi cei care ară ogorul pot să fie stăpânii propriilor vieţi, dacă asta îşi propun şi pot să ducă totul până la capăt“, explică ea.
Întrebată dacă oricine poate să fie stăpânul propriei vieţi, psihologul a răspuns afirmativ, condiţionând reuşita de trei aspecte: „În primul rând, ceea ce îţi propui, ca scop, să fie în acord cu capacitatea ta; este bine să-ţi propui mai mult, dar să fie, totuşi, tangibil, pentru că altfel creează doar dezamăgire. În al doilea rând, vei putea fi stăpânul propriei vieţi dacă ai fost, de-a lungul timpului, încurajat să iei decizii şi să-ţi asumi aceste decizii. Nu în ultimul rând, ai nevoie de o motivaţie pentru a-ţi atinge scopul”, precizează psihologul.
În privinţa factorilor externi care pot zdruncina, uneori, încrederea în sine şi, aparent, şi puterea de a lua decizii privitoare la propria viaţă, psihologul spune că impactul real al acestora, deşi prezent, este redus şi că aceşti factori pot fi convertiţi, de cele mai multe ori, în surse de motivaţie.
Biserica pune accent pe responsabilitate şi pe impactul asupra celorlalţi
Chiar dacă, în mare măsură, opinia teologilor corespunde cu cea a psihologilor atunci când ne referim la semnificaţia acestei sintagme, a fi stăpânul propriei vieţi înseamnă, pentru Biserică, puţin mai mult. „Orice decizie pe care o luăm trebuie să fie nu doar responsabilă, ci trebuie şi să nu nesocotească aspiraţia la mântuire şi iubierea de aproape”, explică preotul Ciprian Robotin. Preotul precizează că „planurile unui suflet bine ancorat în viaţa spirituală nu vor viza niciodată un stil de viaţă hedonist. Dumnezeu ne-a lăsat puterea de a trăi cum dorim, de a face şi spune ce dorim, dar sunt o serie de fapte şi de vorbe care nu se folosesc şi nu aduc nimic bun“.
Şapte reguli ale succesului
Pentru că, într-o accepţiune mai largă, a fi stăpânul propriei vieţi poate fi considerat echivalent cu a fi fericit, vă prezentăm, mai jos, un set de şapte convingeri care-i caracterizează pe oamenii de succes. Setul a fost emis de Anthony Robbins, unul dintre cei mai cunoscuţi exponenţi ai Programării Neuro-Lingvistice, citat de blogul liviugheorghe.wordpress.com.
1. Totul se produce dintr-un motiv şi cu un scop şi ne este de folos. Oamenii care au succes şi sunt fericiţi sunt convinşi că tot ceea ce îi înconjoară cooperează pentru ca ei să îi atingă scopul. Pentru ei, nimic nu este supus hazardului pentru că, aşa cum spunea chiar genialul Albert Einstein, „Dumnezeu nu joacă zaruri”. Chiar dacă pe moment evenimentele par să li se împotrivească, ei găsesc chiar şi în acestea sămânţa succeselor viitoare, adaptându-se, schimbând ceea ce trebuie schimbat şi învăţând continuu.
2. Nu există eşec. Există numai rezultate. Oamenii realizaţi nu văd eşecul pentru că, din punctul lor de vedere, el nu există. Din această perspectivă există doar rezultate, etape în drumul lor spre succes din care au de învăţat şi care îi ajută astfel să atingă scopul final. Acest mecanism este asemănător unei bucle de reacţie inversă: pe baza rezultatelor obţinute este modificată şi adaptată în mod continuu acţiunea până când se ajunge la rezultatul dorit.
3. Orice s-ar întâmpla, să ne asumăm răspunderea. Oamenii care au succes îşi asumă întotdeauna responsabilitatea acţiunilor lor. Ei sunt conştienţi de faptul că dacă ceva nu a ieşit aşa cum au plănuit este într-o mare măsură vina lor şi vor face schimbările necesare pentru a elimina ceea ce nu a mers. Cei care nu reuşesc în viaţă sunt, cel mai adesea, cei care consideră că lucrurile nu merg bine din cauza lui X sau a lui Y sau din cauza condiţiei Z. Ei se mint astfel că insuccesul nu este din cauza lor şi neschimbând nimic, nici în atitudine şi nici în modul în care fac lucrurile, rezultatele pe care le obţin sunt mereu de aceeaşi natură.
4. Nu este nevoie să înţelegem de la început totul pentru a folosi totul. Nu este nevoie să ştim totul despre funcţionarea unui televizor pentru a mânui telecomanda şi pentru a viziona astfel programul favorit. Aceasta este capacitatea de a sesiza întotdeauna ceea ce este esenţial pentru a realiza o anumită acţiune, fără a pierde vremea cu detaliile lipsite de importanţă. Timpul este foarte important şi el nu trebuie irosit. Sunt unele persoane care se pierd în amănuntele unei acţiuni, fie din dorinţa de a avea totul sub control, fie fascinaţi de diferitele mecanisme ale acesteia, şi astfel ajung să nu mai poată realiza acţiunea propriu-zisă. Există şi o glumă amuzantă referitoare la un miriapod care, fiind întrebat cum reuşeşte să-şi sincronizeze numeroasele picioare pentru a merge, a sfârşit prin a nu se mai putea mişca.
5. Relaţiile cu oamenii constituie marea noastră resursă. Omul care are succes este cel care are un mare respect şi apreciere pentru oameni. El reuşeşte întotdeauna să stabilească relaţii personale, de la om la om, cu toţi cei cu care trebuie să colaboreze şi astfel reuşeşte să-i motiveze pentru a-şi putea atinge scopurile. Spiritul de echipă şi sentimentul că fiecare om este important dacă se află la locul potrivit este ceea ce duce la construirea unui colectiv capabil să acţioneze ca o singură fiinţă în direcţia propusă şi astfel nimic nu îi poate sta în cale.
6. Să munceşti înseamnă să te recreezi. Orice activitate am realiza, ea trebuie să fie realizată cu bucurie pentru a avea un maxim de succes. Este necesar să vedem ce anume ne face plăcere să facem şi să urmărim să ne orientăm spre acel domeniu pentru a avea un maxim de eficienţă. Gândirea creativă, capacitatea de a găsi soluţii diferitelor probleme, eficienţa, toate acestea nu se pot manifesta pe un fond mental de respingere şi neplăcere. Este adevărat că sunt mulţi tineri astăzi care ar prefera să nu facă nimic, însă acesta este rezultatul unei proaste educaţii şi a unui mediu social distructiv. Este necesar să facem efortul de a afla care domeniu este cel mai potrivit pentru noi şi apoi să îl abordăm cu entuziasm.
7. Pentru a avea reuşite de durată trebuie să fii dăruit scopului propus. Este nevoie de tenacitate pentru a urmări până la capăt să îţi atingi scopul. Sunt mulţi cei care pornesc cu un mare entuziasm, dar care se opresc înainte de a ajunge la ţintă. Este nevoie să continuăm să facem tot ceea ce este necesar, să ne adaptăm acţiunile în mod continuu, până când vom reuşi.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
