Cum se prepară delicioasa „popârcă cu hiribe şi cu hiriboance uscate“, reţeta care necesită dicţionar ardeleano-român
0
Un deliciu de mâncare, preparat de sute de ani în satele din Sălaj, ne este „povestit“ de gastronomul Mircea Groza într-un mod cu totul special. Reţeta este ideală pentru zilele de post, dar poate fi inclusă, după preferinţe, în meniul zilelor de sărbătoare.
Maestrul Mircea Groza şi-a făcut un renume din promovarea bucatelor tradiţionale, iar costumul popular purtat cândva de bunicul său a devenit parte integrantă din imaginea sa. ”Reţeta” gastronomului este asezonată cu un limbaj pe măsură, aşa că atunci când i-am cerut să ne dezvăluie secretele unei reţete delicioase, inventată de gospodinele din Sălaj, ele au venit în graiul specific.
Popârcă cu hiribe şi cu hiriboance uscate
”Reţeta o am de la lelea Florica Criste, din Cizer, de pe Vale. La Cizer, hiribe li se zice la cartofi, iar hiriboance la hribi. Noa, gata cu traducerile! Apăi, fătu mnieu, aista fel die mâncare nu-i greu die făcut...şi în aiasta vreme mai faci şi altăce pân casă...”, îşi începe gastronomul povestea.
Pentru început, hribii uscaţi se pun în apă, după care se strecoară şi se mărunţesc puţin. ”Îţ trebe doi-tri pumni de hiriboance uscate. Le pui în apă, on ceas-doauă, le strecori şi le mânânţăleşti on ptic. Nu tare!”, explică el.
Se căleşte, apoi, o ceapă tăiată mărunt în ulei, peste care se adaugă hribii, iar apoi câteva felii de ardei roşu.
”Înt-on laboş, aşe mai gros la fund, pui o lingură-doauă de oloi, da die ala bun, şi cârcăleşti o ceapă tăietă mânânţăl-mânânţăl. Da numa o moi, n-o arz! Sloboz păstă ceapă hiriboancele uscatie, da tăt amesteci...le laşi aşe să forcotiască tri perţuri...
Noa, amu pui o ţâră de apă caldă şi, die ai, doauă tri scrijele de poprică roşie, dulce, nu usturoaie. Usturoaie punie numa ala cui îi place...
Iarna io pui poprică dulce pă care o usc...
Le laşi aşe să hiarbă cătingan, o vreme...
În estimp cureţi oarecâte hiribe, le speli şi le tai, aşe în patru, pă lung”, detaliază Mircea Groza.
Cartofii tăiaţi felii, în patru, se adaugă în vas, împreună cu apă şi sare. Când sunt aproape gata, se adaugă şi două roşii decojite şi tăiate cuburi şi se asezonează după gust.
”Le sloboz şi pă iele (pe cartofi - n.a.) în laboş, mai pui, die trebe, apă, coţ die sare. După ce şi hiribele mai c-o hiert pui şi doi porodici dărăbuliţi, ...die ai vreme să-i cureţi die coaje, api curăţă-i, die nu, bine-i ş-aşe.
Iarna, că n-ai porodici, poţ punie bulion die porodici, die ţ-ai făcut! Amu, iară coţ die sare şi, die vrei, punie tri jejite die thiper”, sună varianta ardelenească a reţei.
”Noa amu, popârca-i gata! S-aveţ poftă! Aiasta-i popârcă die post! Die vrei s-o faci die dulce poţ punie la hiert oarece ciont afumat, ori coaste. Da mai bună-i pecia! Şi la asta nu pui oloi, pui unsoare de porc...”, încheie Mircea Groza.
Vă mai recomandăm:
Chinurile facerii „Pălincii de Zalău“ sau cum a ajuns brandul judeţului un produs de lux
Se încarcă comentariile...
