Românul care l-a cucerit pe Jamie Oliver cu pălincă de Sălaj: „I-am dat o pălincă făcută de mine, veche de 18 ani“

Cunoscutul bucătar britanic Jamie Oliver a avut ocazia să afle câte ceva despre pălinca de Sălaj şi chiar să guste din populara băutură.

 Ocazia i-a fost oferită de sălăjeanul Mircea Groza, bucătarul care şi-a făcut un scop în viaţă din promovarea bucatelor tradiţionale şi care, în această calitate, a participat, zilele trecute, la Salonul Gustului de la Torino, un eveniment internaţional dedicat exclusiv produselor tradiţionale şi slow food. Acolo s-au şi întâlnit cei doi, dovada (fotografia) întâlnirii dintre ei, alături de sticla de pălincă de Sălaj fiind postată pe o reţea de socializare.

Mircea Groza, care mai nou este angajatul Consiliului Judeţean Sălaj pe probleme de patrimoniu cultural şi tradiţii populare, spune că britanicul a acceptat cu plăcere cadoul din România şi l-a invitat pe zălăuan, în luna decembrie, să-l viziteze la unul dintre cele două restaurante pe care le are în Londra.

„L-am abordat şi i-am oferit în dar o sticlă de pălincă de Sălaj, făcută de mine, veche de 18 ani, şi câteva materiale promoţionale despre judeţ. S-a bucurat şi m-a invitat să îl vizitez, în luna decembrie, când mă voi afla la Londra, la unul dintre cele două restaurante pe care el le are acolo. Nu am vorbit foarte multe pentru că eu nu prea ştiu limba engleză, dar cert este că în momentul în care i-am spus că sunt din România s-a oprit şi a venit la mine. Ne-am făcut şi poză împreună – sunt singurul cu care şi-a făcut Jamie poză”, spune, mândru, bucătarul sălăjean.

De acelaşi „tratament” din partea lui Mircea Groza a beneficiat şi părintele mişcării Slow Food, Carlo Petrini, care a primit, şi el, o sticlă cu aceeaşi băutură veche de 18 ani.

„M-am întâlnit acolo cu Carlo Petrini, preşedintele şi iniţiatorul fenomenului Slow Food, fenomen care este prezent în peste 190 de ţări. Am promisiunea că vom face o filială şi în Sălaj. Mi s-a recomandat să mergem pe varianta produselor de patiserie şi a prăjiturilor de la bunica, fiind ceva inedit şi cu succes garantat. L-am invitat pe Carlo Petrini în Sălaj oferindu-i o sticlă de palincă veche de 18 ani, un album cu bisericile de lemn din Sălaj şi câteva hărţi turistice din judeţul nostru”, povesteşte Groza.

Nu doar pălinca de Sălaj a fost vedetă la Torino. Sălăjeanul a dus cu el silvoiţă (un gem de prune aproape solid, fără zahăr şi fără conservanţi), turta de silvoiţă, clisa de Mangaliţa, mălaiului dulce cu prune uscate, dulceaţă de ardei iuţi, toate gătite tradiţional, în gospodării din Sălaj.

„Chiar în prima zi a salonului am fost solicitat pentru un interviu televizat de 15 minute – până la urmă a fost mult mai lung – pentru Universitatea de Studii Gatronomice din Italia. Tema a fost povestea silvoiţei, povestea copilăriei, legată de soilvoiţă, satul sălăjean, bucătăria bunicii…”, explică el.

Este o poveste despre un produs care are în spate un adevărat ritual, ritual ce-i dă savoarea, dar mai ales calităţile ce-l fac foarte bun pentru sănătate.

„Pentru silvoiţă se folosesc numai prune bistriţene, foarte bine coapte, care se lasă în prun până se stafidesc puţin. Se desfac de sâmburi şi se pun într-o căldare specială, mai întâi doar patru – cinci kilograme, ca să lase zeamă, iar apoi se pune întreaga cantitate – de regulă 30 – 40 de kilograme. Căldarea are un melc de lemn, o vârtelniţă, care funcţionează pe principiul unui mixer. Ei bine, îmi amintesc cum mişcam acel melc în continuu, timp de 18 – 20 de ore, ca să nu se lipească silvoiţa de fundul căldării. Ne schimbam din când în când, ca să ne mai odihnim mâinile”, îşi aminteşte bucătarul vremurile în care prepararea silvoiţei era o rutină în fiecare gospodărie.

Fierberea atât de îndelungată îi garantează silvoiţei conservarea, timp de mai mulţi ani, fără nici un produs chimic, iar faptul că se folosesc prune foarte bine coapte permite să nu se adauge nici un strop de zahăr. Pe lângă faptul că este un produs 100 la sută natural, silvoiţa poate fi folosită şi ca şi ”medicament”, susţine Mircea Groza. ”Ţăranii o foloseau în tratarea constipaţiei la copii sau, amestecată cu seminţe de cimbru, se foloseşte cu succes la scăparea copiilor de viermişori (paraziţi intestinali – n.a.). Eu însumi mi-a tratat copiii cu aşa ceva”, detaliază el.

Slow Food-ul din farfuria ţăranilor

Cât despre conceptul Slow Food, atât de intens promovat în lumea civilizată, Mircea Groza spune că lui, dar şi ţăranilor autentici din Sălaj şi din România asta le vine ca o mănuşă. ”Am avut ocazia să-i întâlnesc acolo pe cei mai importanţi oameni din domeniu, în frunte cu iniţiatorul mişcării Slow Food, Carlo Petrini, şi vreau să vă spun că am avut răspunsuri la toate întrebările lor, pentru că, la noi, ceea ce ei numesc Slow Food se întâmplă normal, la ţară, nu trebuie să reinventăm nimic. M-am simţit în largul meu acolo, pentru că tot ceea ce înseamnă Slow Food noi gătim deja, tradiţional”, explică el.

Mişcarea Slow Food a apărut în 1986 într-un orăşel din Italia şi a fost gândită ca o reacţie la mâncarea de tip fast food. ”Filosofia Slow Food poate fi rezumată în trei cuvinte: BUN, CURAT, CORECT. BUN – omul are dreptul să se hrănească aşa cum se cuvine. CURAT – produsele nu trebuie să dăuneze mediului. CORECT – producătorii trebuie să primească o compensaţie echitabilă pentru activitatea lor”, explică Mircea Groza.
Altfel spus, Slow Food propune o mâncare sănătoasă, naturală, după modelul produselor tradiţionale gătite pe vremuri de ţărani, indiferent de zona lor de origine.

Împreună cu Fundaţia ADEPT Transilvania

Prezenţa bucătarului din Sălaj la evenimentul de la Torino a avut loc la invitaţia Fundaţiei ADEPT Transilvania, care a dus în Italia şi producători tradiţionali din Viscri. Salonul a reunit peste 1.000 de expozanţi din 130 de ţări. 220.000 de persoane au trecut pe la standuri în zilele în care s-a desfăşurat evenimentul.

Citeşte şi Chinurile facerii „Pălincii de Zalău“ sau cum a ajuns brandul judeţului un produs de lux

Secretele bucătarilor: Cum transformi florile în delicii culinare