Ce legătură există între Armată şi Biserica Ortodoxă, în Zalău

Biserica a fost sfinţită în 1927 FOTO dli.ro

Prima biserică ortodoxă din Zalău a fost construită de militarii Batalionului 7 Vânători de Munte, veniţi la Zalău după terminarea Primului Război Mondial, aceştia aparţinând cultului ortodox.

Potrivit istoricului Marin Pop, până în acel moment şi de fapt până în anul 1948, populaţia românească din Zalău aparţinea cultului greco-catolic, în marea lui majoritate, dar nu avea încă biserică. ”După terminarea Primului Război Mondial şi realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, începând cu guvernul condus de generalul Alexandru Averescu, în Zalău s-au stabilit, temporar sau definitiv, o serie de funcţionari veniţi din Vechiul Regat. De asemenea, la Zalău, în incinta Cazarmei Militare, care a primit numele generalului-erou Dragalina, a fost stabilit sediul Batalionului 7 Vânători de Munte. Noii veniţi, în marea lor majoritate, aparţineau cultului ortodox”, explică istoricul.

Odată ajunşi la Zalău, funcţionarii de religie ortodoxă, împreună cu preotul ortodox din Zalău, Remus Roşca, semnatar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, au hotărât să-şi construiască propria biserică. Locul ales pentru noua construcţie a fost cel de pe fosta stradă a Florilor, numită acum Andrei Şaguna. Terenul pentru construcţie a fost donat de statul român, pe locul unde se afla o fostă grădiniţă, care a fost transformată în casă parohială.

La zidirea noii biserici au participat credincioşi din oraş, ajutaţi de soldaţii şi ofiţerii din Garnizoana Zalău şi coordonaţi de arhitectul Alexandru Floriansics. Prin grija epitropului Pompiliu Ţolca, profesor în Zalău, s-a luat un împrumut bancar de aproximativ 600.000 lei, achitat cu ajutorul donaţiilor făcute de către credincioşi.
Construcţia bisericii s-a încheiat în 1927, fiind sfinţită în acelaşi an, în 23 octombrie. Istoricul Marin Pop spune că recepţia a fost urmată de un banchet, documentele vremii consemnând inclusiv meniul servit celor 200 de participanţi: ”Ţuică, mezeluri şi măsline, ciorbă de pasăre; fripturi: purcel fript cu varză roşie, pasări cu cartofi prăjiţi, salată; prăjituri: gogoşi cu dulceaţă de vişine; fructe: struguri şi mere, cafea turcească; beuturi: vin ½ kg., 1 sticlă de sifon sau apă minerală”.

Biserica de pe fosta stradă a Florilor a fost păstorită de preotul-protopop Remus Roşca până în anul 1940. În urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, a avut de suferit la fel ca marea majoritate a românilor din Sălaj. A fost expulzat în România, împreună cu epitropul şi profesorul Remus Ţolca. În timpul ocupaţiei şi războiului, parohia a rămas vacantă, biserica ajungând într-o avansată stare de degradare. După război, începând cu anul 1945 până în 1952, aici a ajuns preotul Iacob Panga, care a reuşit să adune sumade 320.000 lei, cu care a reamenajat biserica.

Citeşte articolul amplu realizat de istoric pe această temă şi publicat în revista de cultură Caiete Silvane.

Citeşte şi Povestea tragică a lui Arlette, soţia Seniorului Corneliu Coposu

Cum au schimbat comuniştii numele oraşului reşedinţă de judeţ a Sălajului. Era „prea ţărănească“