Cel mai iubit preot al vasluienilor. Părintele Burduja, un sfânt al închisorilor comuniste
0Constantin Burduja va rămâne pentru vasluieni unul dintre cei mai iubiţi preoţi, care a slujit cu aceeaşi dragoste faţă de oameni până la venerabila vârstă de 102 ani. A supravieţuit foametei, războiului, închisorilor comuniste şi de aceea a fost botezat de ceilalţi preoţi “patriarh” al Vasluiului. A trecut în nefiinţă anul acesta, pe 25 ianuarie, fiind nu doar cel mai îndrăgit preot vasluian, ci şi cel cel mai longeviv.
Născut pe 6 aprilie 1911, părintele Burduja a fost martorul tuturor evenimentelor istorice din secolul trecut, şi ]n ciuda tuturor încercărilor grele, a rămas cu spiritul viu. În anul 1949, pe cand avea 39 de ani, părintele Constantin Burduja a fost arestat şi condamnat la ani grei de inchisoare, fiind acuzat că este conducătorul legionarilor din zonă. Pâna în anul 1964, când a avut loc eliberarea deţinutilor de drept politic, părintele Burduja a cunoscut ororile din temniţele comuniste din Bucureşsti, Jilava, Aiud şi Canal. De-a lungul anilor a mărturist despre cei cinci ani acoperiti de temniţă ca i-au dat putere să rabde şi să aştepte clipa eliberării credinţa şi conştiinţa curată a nevinovăţiei.
„Acolo, muncile erau foarte grele şi hrana la fel de slabă. La început, când ne-a dus acolo, ne-a băgat în canal. Se săpa canalul. Pe noi ne-a băgat în canal, să cărăm pământul pe care îl scoteam de acolo. Îl căram cu roaba pe o pantă de deal pentru că în cealaltă parte era râpă. Pământul trebuia dus cu roaba sus, pe platformă şi acolo să-l răsturnăm. Şi era atât de greu de împins! Pe jos era mâl. Ne mânau cu un băţ din urmă, ca pe animale. Mai ales pe cei care fuseseră ceva în viaţă. Pe intelectuali îi persecutau. Şi mie mereu îmi spuneau: “Ei, popă, ai luat parale de la oameni, te uitai după femei!” şi mă înjurau. Nu aveai ce să faci, trebuia să înduri. Şi în celulă trebuia să stăm în picioare un timp. Nu aveai voie să te aşezi. Era un pat de scândură pe care dormeam. Dar nu încăpeam toţi. Şi-atunci dormeam pe jos. Care avea îşi punea vreo flanelă. Era frig. Venea frigul pe sub uşă. Era greu.” povestea părintele Burduja în ultimul său interviu.
De-a lungul anilor, cel mai iubit preot al vasluienilor nu a transformat chinurile prin care a trecut în închisorile comuniste în titlu de glorie, şi asta pentru că, spunea el, i-a iertat pe toţi cei care i-au făcut rău.
„Ne spălam când şi cum puteam, ni se dădeau câte 200 ml de apă pe care trebuia să o avem toată ziua, să ne spălăm şi să bem. La Jilava stăteam într-o hală mare 200 de oameni. Ne-au închis uşa şi ne-au bătut geamurile în cuie. Nevoile ni le făceam într-un hârdău, acolo. Trei zile ne-au îinut fără pic de aer, până s-au alarmat că leşinau oamenii. Când au dat drumul la un obirlic de la geam, intrau muştele şi mureau, aşa de viciat era aerul. Stăteam cu rândul la gaura cheii sâ primim oleacă de aer.”, povestea părintele Burduja.
Pentru că a suferit mult de foame, nu credea că se va sătura vreodată de pâine: „Primeam o felie de pâine pe zi şi ciorbă. Am îndurat o foame groaznică. Mulţi ani, întors acasă, nu îmi venea să cred că am pe masă pâine câtă doresc. ”.
De-a lungul anilor, preotul Constantin Burduja a adus alinare şi lumină în sufletele vasluienilor, rostind cuvinte pline de înţelepciune şi rugându-se pentru ei.
“Drumul omului în viaţă este ca o scară care pleacă de la pământ la cer. Omul trebuie să se străduiască să ajungă acolo. El poate ajunga păstrând învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Creştinul întâlneşte piedici, pentru că vrăjmaşul nu stă degeaba. Omul urcă şi se poticneşte, iar pentru a merge mai departe are nevoie de rugăciune. Mântuitorul ne spune că celui care se roagă toate îi sunt cu putinţă prin credinţă şi prin împlinirea voii lui Dumnezeu. Când omul nu mai poate, vine harul lui Dumnezeu şi îl ajută. Rugăciunea, credinţa, milostenia, dragostea de Dumnezeu şi faţă de aproapele sunt mijloace care ne sprijină.” preot Constantin Burduja.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
