Sobele de teracotă din Şişeşti, o afacere locală de succes
0Localitatea Şişeşti sare din tiparele obişnuite ale comunelor din Mehedinţi, unde singurele lucrări se fac doar pe bani guvernamentali. Primăria a reuşit datorită unor proiecte europene să dea de lucru localnicilor şi, totodată, să readucă la viaţă vechile meşteşuguri punând bazele unui centru de ceramică şi teracotă.
Meşteşugul olăritului se rezumă astăzi în Mehedinţi doar la centrul ceramic Şişeşti. În anul 1832, conform catagrafiei economice a spaţiului dunărean din sud-vestul ţării, erau 15 localităţi unde olăritul devenise un mijloc de supravieţuire atât pentru cei care îl practicau, cât şi pentru cei care îşi achiziţionau. Pentru ca meşteşugul să fie dus mai departe, Primăria Şişeşti, cu fonduri europene a reînviat tradiţia şi, în memoria celor care au fost meşteri mari, a construit un centru de ceramică şi teracotă.
Primăria comunei mehedinţene Şişeşti, campioană în Mehedinţi în privinţa atragerii fondurilor europene pentru dezvoltarea comunităţii, a înfiinţat atelierul de teracotă în anul 2001, pe un proiect european. Cinci localnici şi-au găsit un loc de muncă aici şi sunt mulţumiţi că nu trebuie să mai bată drumul până la Severin pentru a aduce o pâine acasă.
Alţi trei meşteri populari din satul Noapteşa sunt prinşi în acest proiect şi lucrează la domiciliu. De altfel, şi minifabrica de teracotă şi-a reluat activitatea de câteva săptămâni, când timpul s-a încălzit, fiindcă pe timpul iernii este închisă. Costurile cu încălzirea sunt mult prea mari şi ar conduce la scumpirea produsului finit. Oamenii muncesc, zi de zi, în dospirea lutului, iar calitatea oalelor şi a plăcilor de teracotă fabricate de ei este foarte apreciată.
„Mă bucur că am un loc de muncă”
În această perioadă se lucrează din plin în făbricuţa de la Şişeşti, unde lutul este pregătit cu mare grijă pentru ca mai apoi, în cuptoarele speciale, să ia forma acelor plăci de teracotă şi a cărămidei necesare pentru construcţia sobelor.
Gheorghe Traşcă (48 de ani) lucrează de puţină vreme în atelier, dar este încântat că are norocul să înveţe meserie de la oameni cu experienţă şi că are un loc de muncă în satul său : „Îmi place, avem pe cineva care ne învaţă, dar ştiţi cum este meseria se fură. Noi suntem începători acum, e mai greu de lucrat cu presa. Mă bucur că am un loc de muncă”.
Gheorghe Brânduşa (43 de ani) lucrează în acest atelier încă de la înfiinţare şi este cel care pregăteşte plăcile pentru ardere.
„Eu le pregătesc pentru ardere, le iau, le sortez, după ce se usucă le dau cu smalţ pe ele şi le ard la cuptor la temperatura de 880 de grade. Clienţii noştri sunt foarte mulţumiţi, în privinţa căldurii sunt cele mai bune sobe, nu ţin căldura înăuntru, o emană afară”, spune Gheorghe.
Mihai Mogoşeanu (63 de ani) are state vechi în arta prelucrării lutului de la Şişeşti. Sub atenta lui supraveghere lutul adus din măruntaiele dealului de la Noapteşa se pune la murat cam vreo 48 de ore ca apoi, combinat cu nisip, să fie numai bun pentru prelucrat.
Se lucrează intens
Atelierul nu duce lipsă de clienţi, dimpotrivă, se lucrează intens pentru a onora toate comenzile.
„În acest atelier se fac cahlele de teracotă, cărămida pentru teracotă, de la turnare şi până la produsul finit. Avem piaţă de desfacere, cererea este mai mare decât reuşim noi să facem. Avem solicitări multe din Drobeta Turnu Severin şi Orşova, din zona de munte a Mehedinţiului, dar şi de la câmpie, din Motru, Tg Jiu. S-a dus vestea că la Şişeşti se confecţionează un lucru de calitate pentru faptul că argila rezistă la arderea de 920 de grade”, explică primarul Marian Răducan. Este unul din primele proiecte cu fonduri europene pe care primarul le-a realizat cu succes în această comună şi din acest motiv este un motiv de mândrie şi satisfacţie.
Preţul unei sobe de teracotă standard pe şapte rânduri, produsă în atelierul de la Şişeşti, costă 650 de lei, fiind incluse cărămida, 28 de plăci, 28 de colţuri, iar meşterii le montează la domiciliu dacă există solicitare în acest sens. Unii clienţi preferă achiziţionarea unor sobe portabile.