FOTO/Portul popular în 2011: De la iţari şi ie, la trening şi tricouri cu Che Guevara

Sătenii din Mehedinţi au renunţat la portul popular în favoarea hainelor second hand, aduse din import. Ițarii, opregele sau iile se mai pot vedea doar în muzee sau la interpreţii de folclor.

Altădată motiv de mândrie, portul popular este considerat de urmașii celor care îl purtau în viața de zi cu zi, total demodat. Sătenii anului 2011 au alte variante vestimatentare, mult mai lesne de procurat. 

„Nu mai poartă nimeni așa ceva. Ne îmbrăcăm de la second hand, pentru că e mai ieftin și nu sunt bani. Păi dacă m-aș îmbrăca eu în costum popular și aș ieși pe drum în sat, ar râde lumea de mine, ar zice că vin de pe altă planetă”, ne spune Marioara Dincă, de 53 de ani, din Breznița.

„Noi am ajuns să purtăm haine aruncate de nemți, asta este. Mai aduce un copil un tricou din străinătate, mai cumpărăm noi de la târguri sau magazinele din oraș și așa ne facem garderoba”, completează și nea Vasile Bărbulescu.

O simplă privire aruncată către sătenii care stau la porțile caselor și discută problemele arzătoare ale zilei dezvăluie îmbrăcămintea folosită de cei mai mulți dintre ei.

Pantalonii de stofă și treningul par a fi preferatele bărbaților. Acestea sunt combinate fie cu tricouri imprimate cu chipuri celebre din istorie sau muzică, fie cu însemnele unor echipe de fotbal din ligile inferioare ale campionatului german.

„Nu știu ce scrie pe ele, pe ăsta l-am luat că e cu mănecă lungă și costa un leu. La vârsta mea, nu mai contează cum arată, tricou să fie”, ne spune nea Ionică, un alt sătean. Cravata este și ea nelipsită, însă purtată doar cu vestă și geacă.

La femei lucrurile sunt ceva mai simple. Fustă, bluză, pulover și șorț peste fustă, singurul obiect care mai aduce aminte de costumele din bătrâni.

„Mie nici șorțul nu îmi place, dar sunt nevoită să îl port pentru că mai țin bani în buzunarele lui, să nu îi pierd”, ne lămurește Marioara Dincă.

Globalizare, emigrări și influența „stranierilor”

În timp ce unii etnografi trag un semnal de alarmă în ceea ce priveşte păstrarea tradiţiilor, alţii vorbesc despre un efect al globalizării pe care trebuie să-l acceptăm ca atare.

„Observăm că portul popular s-a disipat foarte mult, iar în momentul de față nu se mai poartă. Producția industrială de serie a invadat satul. La diferite manifestări, nedei sau alte sărbători, comercianții de așa-zise haine second hand vin în sate cu produse foarte ieftine, pe care oamenii le cumpără. Pe de altă parte, nu mai există nici foarte mulți meșteri care să lucreze și nici materie primă. Depopularea a schimbat mersul satului. Oamenii pleacă în Italia sau Spania și se întorc în sat, unde își ridică vile uriașe și inutile, în loc să aducă un tractor sau o motocoasă”, spune Varvara Magdalena Măneanu, etnograf.

Specialista de la muzeul Regiunii Porțield e Fier oferă și un exemplu grăitor.

„Mai există femei în vârstă care încearcă să păstreze tradițiile, însă mentalitatea de la sat este una nesănătoasă. Vă dau un exemplu. O femeie își păstrează macatul(cuvertură brodată, n.r) și cere să fie îngropată cu el în sicriu. Alta, care are copilul în Spania, îi spune „Cum să pui macatul? Râde lumea de mata! N-ai o pătură din asta nouă, adusă din afară, cu vreun leu imprimat pe ea?” Astfel, multe renunță, speriate că nu mai sunt „în rândul lumii”.

Străinii, fascinați de costumul național

Alți specialiști mizează pe păstrarea tradițiilor, cu ajutorul inițiativelor de promovare a unor oameni pasionați, veniți din lumea satului, dar și a artiștilor de gen.

„Suntem branșați la societatea de consum, cu avantajele și dezavantajele ei. Vârstnicii mai păstrează câte ceva, în timp ce tinerii consideră costumele populare cel mult exotice. Străinii vin la magazinul muzeului și se extaziază în fața obictelor tradiționale, le cumpără și le duc la capătul lumii, ca pe un obiect de preț. Trebuie însă să fim optimiști și să luăm ca atare acest fenomen”, spune Ecaterina Bosoancă, etnograf la muzeul Regiunii Porțile de Fier.