A crescut numărul infracţiunilor de ultraj. „Poliţiştii nu se simt protejaţi de lege. Legea este la două capete”

Sediul IPJ Mehedinţi FOTO Corina Macavei

Într-o societate în care  aproape zilnic ne întâlnim cu violenţa sau suntem bombardaţi mediatic cu scene de violenţă ai căror autori sunt semenii noştrii, tocmai poliţiştii, oamenii în uniformă puşi să aplice legea şi să garanteze securitatea cetăţenilor, nu simt protecţia legii în multe situaţii, când sunt agresaţi, înjuraţi, scuipaţi, hărţuiţi prin instanţe.

Două cazuri de ultraj comise în ultima lună asupra poliţiştilor din Mehedinţi readuc în discuţie această problemă. În primul caz, o poliţistă aflată în timpul liber a sărit în ajutorul unui doctoriţe de la Spitalul Judeţean de Urgenţe din Drobeta Turnu Severin, atunci când aceasta era lovită de un individ chiar în timp ce efectua manevrele de resuscitare asupra mamei acestuia. A fost lovită, la rândul său, de agresorul dezlănţuit. În cel de-al doilea caz, un poliţist de la Postul de Poliţie Şimian a fost agresat în timp ce încerca împreună cu un jandarm să imobilizeze un individ, care ulterior s-a dovedit a fi sub influenţa drogurilor. În momentul în care încerca să-l încătuşeze, individul l-a scuipat, iar un altul pe la spate l-a lovit.

În ambele cazuri, agresorii sunt cercetaţi pentru ultraj în libertate, ceea ce în opinia poliţiştilor, nu face altceva decât să încurajeze asemenea fapte. Şeful Corpului Naţional al Poliţiştilor –filiala Mehedinţi, comisarul şef Valentin Lazăr spune că în orice stat civilizat în astfel de cazuri agresorii sunt arestaţi pe loc.

„Nu este o situaţie care să ne bucure, ne-am dori să nu se petrească astfel de fapte, dar dacă se întâmplă să se ia măsurile corespunzătoare. Îi încurajează pe infractori când văd că nu se iau măsurile corespunzătoare, scade autoritatea, demobilizează poliţistul. În orice ţară civilizată un astfel de comportament este taxat imediat”, spune Valentin Lazăr.

Situaţia este inversă când cel reclamat este poliţistul, spune Iulică Dăogaru, preşedintele Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual –filiala Mehedinţi:

„Sunt cazuri în care îţi faci datoria, pe intervenţii, pe 112, indiferent de ce natură este, dar se găsesc diferiţi oameni care să reclame poliţistul. Ei, asupra poliţistului imediat se întocmesc documente de cercetare şi se înaintează Parchetului, ca şi cum poliţistul din prima nu şi-ar face datoria în faţa procurorului”.
Pe de altă parte, în cazul poliţistei lovite la spital, colegii au trebuit să convingă procurorul că este un caz tipic de ultraj, chiar dacă aceasta se afla în timpul liber fiindcă potrivit statului poliţistului acesta când intervine şi în afara orelor de serviciu este considerat a fi în timpul serviciului.

Din acest motiv, poliţiştii vor o lege clară care să-i protejeze în faţa infractorilor care au din ce în ce mai mult tupeu.

„Poliţiştii nu se simt protejaţi de lege. Legea este la două capete, legislaţia trebuie modificată din temelii. De exemplu, este un scandal intrafamilial, sună soţia că este bătută <<să intervină poliţia că mă omoară>>. Se duce la poliţistul la locuinţa respectivă şi îl găseşte pe un cetăţean sub influenţa băuturilor alcoolice cu o sticlă în mână. În prima fază nu ripostează. Poliţistul ce să facă? Să scoată pistolul sau să aştepte ca acesta să spargă sticla şi să-l atace? Deci vrem o legislaţie clară, atunci când nu te supui somaţiei,  poliţistul să poată să acţioneze asupra ta cu metodele specifice şi mijloacele care le are în dotare, aceasta ar trebui să fie regula de bază”, mai spune Iulică Dăogaru.

Cum este în alte state?

În alte state legislaţia apără cu adevarat poliţiştii. Aceştia nu sunt timoraţi  când intervin pentru că ştiu că sunt apăraţi de o  lege care le permite să imobilizeze şi să reţină orice persoană suspectă care nu se supune solicitărilor şi somaţiilor lor şi totodată ştiu că nu au de ce să se teamă de consecinţe  dacă aplică procedurile legale. Totodată, cazurile de ultraj, chiar dacă este  vorba de o faptă asimilată ultrajului, cum ar fi de exemplu rezistenţa pasivă la reţinere,ajung în faţa procurorilor şi a judecătorilor, aceştia pronunţând pedepse exemplare. Cuvântul poliţistului are putere în faţa instanţei de judecată, iar intervenţia acestuia este prezumată a fi legală.

În România sefii se feresc să înregistreze de multe ori astfel de fapte pentru a nu da rău în statistici. Astfel de practici contribuie în mod negativ la siguranţa poliţistului român şi au un rol însemnat în lipsa de reacţie a forurilor responsabile pentru schimbarea legislaţiei în materie.

De exemplu în Bulgaria un cetăţean roman care nu a respectat indicaţiile poliţistului în vama Ruse şi l-a acroşat şi accidentat uşor pe acesta a fost  iniţial reţinut pentru 24 de ore apoi  i s-a prelungit mandatul de reţinere cu încă 72 de ore, existând posibilitatea ca acesta să rămână mult şi bine prin puşcăriile bulgare.

Şi mai interesant de atât românul  riscă închisoarea conform Codului Penal bulgar pentru simplul fapt că a fost arogant cu poliţistul şi a afişat un comportament necorespunzător faţă de acesta! Pe scurt,  legislaţia bulgară prevede că o  atitudine necorespunzătoare la adresa unui poliţist, incluzând aroganţă, sfidare sau injurii, se pedepseşte cu 5 ani de închisoare!

În Statele Unite ale Americii , inclusiv rezistenţa pasivă şi nerespectarea indicaţiilor poliţiştilor se sancţionează drastic, fiind considerate un fel de ultraj, existând posibilitatea să faci chiar 180 de zile de puşcărie pentru simplul fapt că ai refuzat să stai în maşină sa să ieşi din maşină, sau te-ai opus pasiv reţinerii inclusive prin aruncarea pe sol.

Cu toate că numărul cazurilor de poliţişti ultragiaţi a crescut alarmant în ultima perioadă , autorităţile întârzie să ia măsuri legislative concrete, iar preţul îl plătesc în primul rând poliţiştii şi nu în cele din urmă cetăţenii oneşti care vor fi din ce în ce mai puţin protejaţi.