Primul Revelion în libertate, în oraşul în care s-a aprins flacăra Revoluţiei. Chefurile s-au ţinut lanţ în casele timişorenilor după uciderea Ceauşeştilor
0Timişorenii au fost euforici la primul Revelion după răsturnarea regimului Ceauşescu. Chefurile se ţineau lanţ în apartamente şi restaurante
Atmosfera din perioada Revelionului din 1990 a fost una de bucurie la Timişoara, oraşul care a aprins flacăra Revoluţiei. În ciuda euforiei, se simţea în aer urmările zilelor din perioada revoltei populare.
Mulţi timişoreni aveau cunoştinţe care au pierdut pe cineva în Revoluţie, mulţi îşi căutau încă morţii, ţinând cont că încă nu se ştia despre soarta celor împuşcaţi în 17 decembrie, care au dispărut de la Spitalul Judeţean.
Muzicianul Ilie Stepan, fostul lider al trupei Pro Musica, este compozitorul melodiei „Timişoara”, care a devenit un veritabil imn al Revoluţiei din ‘89. Piesa a fost scrisă pe 27 decembrie 1989, tema, melodia şi refrenul aparţinându-i lui Ilie Stepan, iar textul, scriitorului Marian Odangiu. Cei doi au petrecut şi Revelionul împreună.
“Am fost la Revelion acasă la Lică Dolda (n.r..toboşarul trupei Bega Blues Band). Au mai fost la chef percuţionistul Mario Florescu, scriitorul Marian Odangiu şi alţii muzicieni din Pro Musica. Era o atmosferă de euforie, am fost optimişti pentru că am crezut că lucrurile se vor îndrepta spre ce am visat în acele zile. A trecut însă repede această euforie. Atmosfera de la primul Revelion liber a fost şi de bucurie, dar şi de nostalgie şi durere, pentru că fiecare cunoştea pe cineva care a fost omorât. Erau sentimente amestecate. Credeam că va fi mai uşor, dar s-a dovedit apoi contrariul”, a declarat Ilie Stepan.
Corneliu Vaida a fost în linia întâi în zilele Revoluţiei de la Timişoara. El a devenit primul purtător de cuvânt al armatei şi al revoluţionarilor pentru jurnaliştii străini care începeau să ia Timişoara cu asalt.
“Ţin minte că a fost una din primele zile când am ajuns acasă. Până atunci eram tot plecat. Ziua eram cu jurnaliştii străini, iar noaptea alergam după cei care mai trăgeau prin oraş. Revelionul l-am petrecut acasă, în apartamentul meu, alături de prieteni şi vecini. Dar eram aşa de obosit încât la acel Revelion am adormit cu capul pe farfurie”, a povestit Corneliu Vaida.
Acesta îşi aduce aminte că în 31 decembrie în tot oraşul erau cozi. Cele mai multe la ziare. Dar şi la alimente şi ajutoare aduse cu TIR-urile de occidentali.
“Nu erau încă Revelioane în aer liber, ca în ziua de azi. Le făceam în apartamentele prietenilor sau la noi. Chefurile au fost cu gaşca, vin, ţuică, mâncare şi muzică bună. De fapt nu ne lipseau astea nici înainte. Aveam Comtim-ul, de unde se fura la greu. Cheful a fost cu gaşca. Nu lipsea muzica sârbească: Lepa Brena, Neda Ukraden, Plavi Orchestar, Magazin, dar şi muzica disco: Abba, Boney M, Bee Gees, Smokie. Între pereţii casei nu ne prea interesa ce se întâmplă afară. În fiecare an ne interesa doar să facem un chef mare. Aveam 27 de ani în 1990 şi vroiam să ne distrăm”, a declarat Corneliu Vaida.
Pentru cei care au pierdut pe cineva drag din familie în timpul Revoluţiei nu au existatat sărbători de iarnă, nici Revelion. Olimpia Avram şi-a pierdut soţul chiar în ziua de Crăciun. Vasile Avram a fost împuşcat în 17 decembrie, în Piaţa 700. A murit după câteva zile.
„Cel e mai trist este că a murit de Crăciun. Când toată lumea se bucură, pentru familia noastră atunci s-a terminat totul. În fiecare an, în această perioadă încep reamintirile. Pe 17 decembrie colivă, de Crăciun, când a murit, iară suferinţă, revin toate amintirile. Niciodată nu am mai putut avea sărbători fericite! Nici Revelioane. Şi mai mare durere este că a murit chiar degeaba! Ne ignoră toţi!”, a declarat Olimpia Avram.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
