Povestea primei televiziuni libere din România. „S-a născut din Revoluţie şi a murit ucisă de partidul lui Ion Iliescu“
0
Una din premierele Timişoarei, mediatizată puţin după 1989, este legată de prima televiziune liberă din România, înfiinţată după căderea regimului Ceauşescu.
În decembrie 1989, după schimbarea de regim care a urmat, după o perioadă îndelungată în care românii au ajuns să aibă două ore de emisiuni la Televiziunea Română, a venit momentul apariţiei televiziunilor libere. În Bucureşti, revoluţionarii au ocupat Televiziunea după fuga cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu. Noua putere a transformat televiziunea în principalul mijloc de manipulare. Vechea Televiziune Română şi-a schimbat doar stăpânul, orientarea şi sigla, devenind Televiziunea Română Liberă (TRL).
În ţară, la Timişoara, după zilele de revoltă soldate cu morţi şi răniţi, s-a născut -practic din Revoluţie, de la zero, prima televiziune liberă, neafiliată politic, în slujba cetăţenilor. Este o parte din istoria mass-medie din România, dar foarte puţin cunoscută la nivel naţional.
Televiziunea Liberă Timişoara a fost pusă pe picioare un de un grup de timişoareni, în 22 decembrie 1989, cu scopul să prezente imagini filmate din timpul manifestaţiilor şi evenimentelor din oraş. Cel care a venit cu ideea a fost regretatul Zoltan Panczel – care a devenit mai târziu „părintele” francizei Fornetti în România. Din echipa care care a pus umărul la apariţia Televiziunii Libere Timişoara a făcut parte şi jurnalistul Sergiu Miat.
„Mai mulţi posesori de camere video care activau la cinecluburile din oraş (CFR şi Constructorul), sau chiar privaţi, au filmat în ultimele zile ale Revoluţiei. Au fost imagini din Piaţa Operei, Judeţeana de Partid, cimitirul Eroilor, spitalul Judeţean, clinica de Ortopedie etc. Printre cei care au filmat în perioada respectivă se numără Zoli Panczel, Bocsi-Berta Gabriela, Decebal Daşcău, Lucian Georgiu, Victor Popa... Au mai fost şi alţi posesori de camere, amatori, care au filmat prin oraş. Cei de la cinecluburi erau, să zicem, semiprofesionişti. Ideea i-a aparţinut lui Zoli Panczel, care ne-a adunat şi ne-a povestit ce vrea să facă. Problema s-a pus: să se facă ceva!”, începe povestea Sergiu Miat.
„Nu aveam sediu, nici aparatură, însă aveam imagini”
În Timişoara exista la acea oră un car de reportaj care aparţinea Televiziunii Române. Subredaţia televiziunii naţionale fusese închisă cu câţiva ani înainte de Revoluţie. Cel care răspundea de acest car era inginerul Imre Gnandt. Acesta a fost cooptat de Zoli Panczel în echipa noii televiziuni. Oamenii mai avea însă nevoie de un sediu, de aparatură şi, în primul rând, posibilitatea de a emite, ca timişorenii să recepţioneze programul.
„Ne interesa cum să facem cunoscut ce se întâmplă în Timişoara. Erau imagini din spitale cu răniţii, care spuneau cum au fost împuşcaţi, ce au făcut în revoluţie. Erau lucruri pe care românii trebuiau să le vadă. Aşa că am luat legătura cu directorul Direcţiei de Radio-TV Timişoara, Iulian Toma. El a fost unul din pionii principali ai apariţiei emisiei din Timişoara. Nu aveam sediu, nici aparatură, însă aveam imagini. Iulian Toma ne pus la dispoziţie posibilitatea să emitem pe frecvenţele Televiziunii Române, în momentul în care aceasta nu avea emisiune”, a mai spus Sergiu Miat.
Zoltan Panczel, devenit consul onorific al Ungariei la Timişoara, a murit în 2013
Recepţionat în 40 la sută din teritoriul ţării
Timp de patru zile, s-au prezentat doar casetele înregistrate, fără niciun comentariu. S-a folosit doar video player. Pe imaginile needitate de pe casetele VH-S se putea vedea ora, ziua şi anul. Au fost deschise releele şi acoperea aproximativ 40 la sută din teritoriul ţării, de la Maramureş, Satu Mare, Bihor, Alba, Arad, Hunedoara, Arad, până în Caraş-Severin, Mehedinţi şi Dolj.
„După ce a fugit Ceauşescu şi au intrat revoluţionarii în Studioul 4 al Televiziunii Române, a avut loc schimbarea de paradigmă. Ei nu mai reprezentau puterea comunistă, reprezentau puterea poporului. Dar era aceaşi televiziune. Noi nu am avut nicio tangenţă cu ei. Doar că foloseam aceeaşi cale de emisie ca Televiziunea Română, nu ne puteam suprapune. Atunci, în momentul în care era pauză la TVR, în general după ora 12 noaptea, intram noi. Ei erau nevoiţi să întrerupă emisia pentru că aparatele erau vechi, uzate, şi nu puteau să facă faţă la zece ore de emisie în continuu. Uneori terminau la 10, 11, 12, alteori la ora trei dimineaţa. Noi aşteptam să iese din emisie Televiziunea Română şi intram noi”, a declarat Miat.
Primul studio încropit la Casa Tineretului
În 26 decembrie 1989, oamenii cu televiziunea au primit un spaţiu, în sala de protocol de la Casa Tineretului. Aici au putut amenaja un studio de TV.
„Demersurile pentru acest spaţiu au fost făcute de Ionel Marchiş şi de Svetlana Pomorişaţ, care erau revoluţionari din balconul Operei. Am primit de la Radio Timişoara un pupitru de sunet, de la Direcţia de Radio-TV un emiţător, pe care l-am urcat pe Casa Tineretului. În sală aveam măsuţe, scaune, iar toţi cei care au avut camere de luat vederi de amatori le-au adus acolo. S-au făcut cablaje, s-a făcut prima şedinţă, la care am fost prezenţi opt persoane: Radu Dimeca, Svetlana Pomorişaţ, Ionel Marchiş, Zoli Panczel, Emerich Gnandt, Bocsi-Berta Gabriela, Cristian Freundorfer. Am mai avut şi un şofer. L-am ales director pe Gnandt, având în vedere că era singurul dintre noi care avea habar despre televiziune”, a continuat Sergiu Miat.
O cameră era îndreptată spre sigla TLT
Din echipă a făcut parte şi Ovidiu Şandor, astăzi cunoscut om de afaceri – proprietarul City Business Centre, dezvoltatorului cartierului ISHO. El era primul calculatorist al televiziunii.
Primii crainici de la TLT
Fiecare a adus de acasă ceva ce credea că e nevoie pentru a încropi un studio de televiziune. De la casete video, aparate video, cabluri, trepieduri, lumini, benzi, magnetofoane, microfoane... Radu Dimeca (actualmente om de afaceri, consilier local PNL) a pus la dispoziţia şi maşina sa, o Dacia „Lăstun”. Sigla televiziunii, TLT, desenată de pe o hârtie A4, a fost pusă pe un zid, iar o cameră era permanent poziţionată pe ea, să se poată vedea pe ecran. Primii crainici au fost cântăreaţa Miruna Mureşan (care acum trăieşte în Germania) şi Sergiu Miat.
„Eu aveam experienţă cu prezentările de spectacole. Am fost în turneu şi cu Pro Musica, cu ansambluri artistice, cu Hora Banatului, cu Mladost, am fost ani de zile DJ atestat la discotecă. Eram obişnuit să vorbesc la microfon”, susţine Miat.
Sergiu Miat şi Zoltan Panczel alături de Gelu Voican Voiculescu, la Târgu Mureş, în '90
În 1991, Televiziunea Liberă a primit dotaţie un echipament modern complet, de la aparate video, camere video, monitoare, la linii de montaj, de la Fundaţia Soroş.
Mutarea la ultimul etaj al Hotelului Timişoara
Televiziuna Liberă Timişoara s-a transformat apoi în Televiziunea Timişoara şi, apoi, în TVT ‘89. A funcţionat la Casa Tineretului până în 1992, după care sediul a fost mutat într-o încăpere de la ultimul etaj al Hotelului Timişoara.
„Televiziunea s-a transformat în societate pe acâţiuni şi aveam licenţă emisă după apariţia Legii Audiovizualului, susţinută şi câştigată la Bucureşti. După ce am câştigat licenţa, am emis în eter, pe Canalul 34. Dar am avut şi timp de emisie pe TVR 2. Emiteam minim cinci ore zilnic”, a mai povestit Sergiu Miat.
Dezbatere în studioul TLT
Timişorenii au primit donaţii de echipament şi de la Televiziunea Novi Sad (cu care s-au făcut emisiuni în colaborare), dar şi din Norvegia, de la Pilu Ştefanovici, fost component al trupei Phoenix.
O televiziune cu multe premiere
TVT ’89 avea emisiuni informative în fiecare seară, filme, emisiuni de divertisment, producţie proprie, dezbateri politice şi, un lucru unic la acea vreme, avea emisiuni în patru limbi: română, maghiară, germană şi sârbă.
„Am fost prima televiziune din România care a pus telespectatorii faţă în faţă cu Radu Tinu, fostuş adjunct al Securităţii Timiş. A fost primul ofiţer important al fostei securităţi care a apărut pe un post de televiziune. Am fost primul studio de televiziune care a adus în direct problema homosexualităţii. Am avut în direct un homosexual, un preot şi o psiholoagă, iar telespectatorii intrau în direct prin telefon. Am avut posibilitatea să filmăm concertul trupei Kaoma (n.r. care a lansat celebra piesă „Lambada”), la Beograd. În martie 1990, am fost în timpul evenimentelor de la Târgu Mureş. Am mers cu o echipă formată din doi români şi doi unguri. Eu, Onuţ Danciu, Bocsi-Berta Gabriela şi Zoli Panczel”, a afirmat Miat.
Sergiu Miat, pe baricade
Au vândut acţiunile unor investitori din Bucureşti
Ca să poată supravieţui, timişorenii au cedat peste 90 la sută din acţiuni la doi investitori din Bucureşti: Mihai Cârciog (care a fondat Expres, Expres Magazin, Academia Caţavencu, SOTI Neptun, Evenimentul Zilei) şi Paul Opriş (patronul postului Tele 7 abc), ambii decedaţi între timp.
„Pe lângă producţiile proprii, care erau obligatorii conform Legii Audiovizualului, am început să difuzăm foarte multe emisiuni de la Tele 7 abc. Nenorocirea a fost că puterea de emisie a fost reglementată prin lege la o rază care nu depăşea zece kilometri. Numai în Timişoara se putea vedea TVT 89 şi îţi trebuia şi o antenă specială”, a continuat Miat.
TVT ’89 a ajuns pe mâna lui Mujea Marcelini
În 1997, Mihai Cârciog şi-a vândut acţiunile (deţinea peste 50 la sută) către Mujea Marcelini - „regele” contrabandei cu ţigări din acea perioadă, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală.
Televiziunea ajungând în mâna unui apropiat al PDSR-ului, majoritatea celor care au lucrat acolo, în frunte cu Sergiu Miat, au decis să plece.
„Televiziunea a fost luată politic. Marcelini a adus o echipă condusă de George Boeru, care a plecat cu o parte din personalul de la Televiziunea Europa Nova. Eu am plecat la Tele 7 abc. Am deschis un birou teritorial Tele 7 abc la Timişoara, care a funcţionat aproape un an la Cantina MV, iar după aceea am reprezentat Tele 7 abc la postul Europa Nova, care redifuza emisiunile aşa cum o făceam şi noi, la TVT ‘89”, a mai povestit Sergiu Miat, care avea să iasă din televiziune pentru a intra în echipa de redacţie de la Evenimentul Zilei Timişoara.
Sergiu Miat, primul crainic de la Televiziunea Liberă Timişoara, astăzi corespondent la Cotidianul
În 1998, TVT ’89 a murit, după ce i-a fost retrasă licenţa de emisie, pentru nerespectarea unor prevederi din Legea Audiovizualului.
„Această televiziune s-a născut ca un copil legitim al revoltei de la Timişoara. Dacă nu o făceam noi, cei care a pus bazele primei televiziuni libere din România, după 50 de ani de comunism, sigur ar fi fost alţii. S-a născut din Revoluţie şi a murit ucisă de partidul lui Ion Iliescu”, a încheiat Sergiu Miat, astăzi corespondentul de la Timişoara al ziarului Cotidianul.
În anul 2008, brandul TVT ’89 a fost cumpărat de omul de afaceri Georgică Cornu - supranumit “Regele asfaltului din Banat” , care mai deţinea la acea vreme cotidianul Fruncea şi săptămânalul Cronica de Sud-Vest. Noua TVT ’89 nu mai avea însă nimic de-a face cu televiziunea care a scris istorie.
În 2013, Cornu a fost nevoit să închidă televiziunea din cauza problemelor financiare cu care se confrunta grupurile de firme controlate de el.
Fostul sediu TVT ’89 din era Cornu
Se încarcă comentariile...
