Operaţiunea „Peregrinii“: cum i-a vândut Ceauşescu pe români la bucată. Peste 6 milioane de dolari, maşini, case şi bunuri au intrat în posesia statului
0O operaţiune secretă care s-a desfăşurat între anii 1970 şi 1973 i-a adus lui Nicolae Ceauşescu peste şase milioane de dolari din vânzarea românilor care doreau să plece din ţară.
România comunistă nu a vândut doar etnici germani şi evrei, ci şi români get-beget. Dacă despre negoţul cu românii care doreau să plece din ţară pentru o viaţă mai bună nu s-a vorbit până acuma, desecretizarea aşa-numitei arhive „Dunărea“ de către SIE şi CNSAS, în primăvara anului trecut, a adus informaţii importante despre vânzarea cetăţenilor români.
Operaţiunea „Peregrinii“ s-a desfăşurat pe o perioadă relativ scurtă, între 1970-1973, şi avea ca scop vânzarea românilor, indiferent de etnie. Acest caz a fost documentat de Radu Ioanid, în volumul „Securitatea şi vânzarea evreilor“.
„Mânat de setea pentru valută forte, Ceauşescu, secondat de Ion Stănescu (şeful Securităţii) a ordonat DGIE în 1970 să lanseze misiunea Peregrinii, o altă operaţiune de extorcare legată de emigranţi. Afacerea era coordonată de generalul Eugen Luchian - angajat în Biroul pentru Securitate şi Probleme Militare al Consiliului de Minitri, UM 0920 şi Direcţia pentru paşapoarte şi evidenţa străinilor şi controlul frontierei din Ministerul de Interne“, arată Radu Ioanid.
Cetăţenii români ale căror rude doreau să plece din ţară sau chiar candidaţii la emigrare erau contactaţi şi li se cereau bani, apartamente în România, maşini şi alte lucruri de valoare în schimbul promisiunii de emigrare.
Între 826 şi 10.000 de dolari, preţul unui om
Tarifele practicate mergeau de la 826 de dolari până la 10.000 de dolari de persoană. „Această operaţie era atât de secretă încât era interzis «cu desăvârşire de această acţiune să ia conoştiinţă vreun ofiţer din cadrul UM 0920 sau de la alte unităţi centrale sau teritoriale ale Ministerului de Interne. Acţiunea se va desfăşura în deplină conspirativitate, ca fiind cunoscută numai de cadrele prevăzute la cap.I, art.3 », adică ofiţeri de la comisia de paşapoarte de pe lângă Consiliul de Miniştri şi cei de la Sectorul «LC» - sectorul valutar“, afirmă Radu Ioanid.
Un document al Securităţii citat de istoricul şi publicistul Mihai Pelin precizează în legătură cu operaţiunea „Peregrinii“: „În vederea depistării persoanelor cu posibilităţi de plată, s-au folosit pe lângă alte mijloace, surse interne cu relaţii în rândurile unor cetăţeni care solicitau emigrarea. De regulă, ofiţerii se prezentau ca fiind funcţionari în administraţia de stat sau în colegiul avocaţilor. După ce stabileau cuantumul sumei respective ce urma să o doneze persoana respectivă care solicită plecarea definitivă, se întocmea un referat în care se menţionau suma în valută convenită şi propunea aprobarea emigrării. Raportul era aprobat de preşedintele Consiliului Securităţii Statului, Ion Stănescu, sau adjuncţii acestuia, Grigore Răduică şi Constantin Stoica(...). În cadrul acestei operaţii s-au adus în ţară devize străine de ordinul milioanelor şi un număr apreciabil de autoturisme“.
Pelin, citat de Radu Ioanid, arată că în cadrul operaţiunii „Peregrinii“ au fost donate statului român de către unele persoane care au emigrat imobile proprietate personală care ulterior au devenit case conspirative ale UM 920.
„Aceasta a fost situaţia casei conspirative Minerva din şoseaua Mihai Bravu nr. 53-55, scara 3, ap. 93, o garsonieră folosită cu precădere de ofiţerul Gheorghe Carţiş, care acţiona sub numele conspirativ de Virgil Marian, care se întâlnea la această adresă cu diverşi candidaţi la emigrare ce semnau chitanţele de predare-primire a sumelor de care erau jefuiţi în schimbul paşapoartelor“, adaugă Radu Ioanid.
Un alt ofiţer DIE implicat în operaţiunea „Peregrinii“ sub numele conspirativ de Silviu Şerbănoiu a fost colonelul Tudor Gudina. În anii ’50, acesta a lucrat în Direcţia de Anchete Penale şi snopise în bătaie sute de oameni arestaţi abuziv, în special evrei sionişti.
Infractorii îşi puteau cumpăra libertatea
Operaţiunea „Peregrinii“ îi scotea din puşcării pe cei care au fost condamnaţi pentru infracţiuni economice. Au fost identificate persoane care au creat prejudicii economiei naţionale sau care au fost condamnaţi pentru astfel de fapte şi doresc, având posibilităţi, să acopere prejudiciile şi zilele de închisoare prin transferul de valută în ţară de la rude sau prieteni din ţările occidentale.
Un raport din 2 octombrie 1978 al colonelului Sandu Florea preciza: „În această acţiune au fost antrenaţi ofiţeri ai sectorului «LC» - col. Sandu Florea, col Gudina Tudor, lt.col Florea George, lt.col. Brescan Ion şi lt.col Stancu Dumitru -, iar din cadrul Comisiei guvernamentale de vize şi paşapoarte de pe lângă Consiliul de Miniştri au fost antrenaţi ofiţerii maior Carţiş Gheorghe, şi pe o perioadă scurtă, col.Mazilu Constantin, col.Dumitru Virgil. Acţiunea s-a desfăşurat pe linia Diviziei V3 (…). Pentru identificarea de persoane care doreau să emigreze, iar rudele lor din străinătate aveau posibilitatea să plătească sume în valută sub formă de donări către stat, s-au folosit surse interne şi externe permanente şi incindentale“.
„În decembrie 1973, Ceauşescu a pus capăt operaţiunii Peregrinii sub pretextul apariţiei unor ecouri nefavorabile în presa internaţională. Motivul real era faptul că prea mulţi ofiţeri DIE şi informatori –care tratau direct cu emigranţii – deturnau fondurile spre alte destinaţii decât buzunarele lui Ceauşescu. În primele şapte luni de funcţinare, «Peregrinii» adunase puţin peste 1,3 milioane de mărci germane, franci francezi şi franci elveţieni“, a mai scris Radu Ioanid în cartea sa.
Anchete dure şi decapitări
După fuga lui Ion Mihai Pacepa, din 1978, generalul Eugen Luchian a căzut pe mâna anchetatorilor. Acesta a spus că „Peregrinii“ a adus un venit total de aproximativ şase milioane de dolari în Trezoreria României.
Ancheta lui Pacepa a produs trecerea în rezervă cu grad de soldat a coloneilor Constantin Mazilu şi Florea Sandu. Aceeaşi soartă a avut-o şi maiorul Gheorghe Carţiş, iar fostul general-maior Eugen Luchian a fost condamnat la opt ani de închisoare. „Toţi aceşti ofiţeri erau acuzaţi de a-şi fi însuşit sume de bani şi obiecte de la candidaţii la emigrare“, a mai scris Ioanid (foto).
Radu Ioanid este şef al cercetării arhivistice de la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington
„Ştiam de vânzarea germanilor şi evreilor, dar nu ştiam că regimul comunist a vândut şi români. Dar nu mă mir. Există o foame de valută a regimului care era dispusă să facă orice să facă rost de mulţi bani. Îmi aduc aminte cum îi jefuiau pe marinari, pentru că tata lucra în marină. Este în linia de conduită a regimului pentru care omul era o marfă, nu era altceva. În mod cert nu mai există o ţară pe lumea asta care să îşi vândă propria etnie. Au mai existat cu evreii şi germani. Acest plan diabolic pleacă de la Hitler şi nazişti care, înainte să înceapă să îi gazeze pe evrei, îi vindea“, a declarat scriitorul Daniel Vighi, unul din importanţii membri ai Societăţii Timişoara.
O altă variantă
Istoricul Adrian Cioroianu a citit cu atenţie cartea lui Radu Ioanid şi documentele Securităţii, dar spune că are o altă perspectivă despre caz.
„Am scris şi eu despre operaţiunea Peregrinii, dar şi de vânzarea germanilor şi evreilor. Lucrurile nu sunt aşa de simple. Statul comunist român cerea de fapt bani pentru contravaloarea educaţiei şi instruirii cetăţenilor. La noi educaţia şi sănătatea erau gratuite, iar cei care urmau să plece ajungeau în ţări occidentale, unde totul costa. Existau legi în privinţa celor care părăseau Republica Socialistă Română. În documentele Securităţii scrie că cine pleacă trebuie să îşi plătească educaţia. Cumva avea o logică. Nu trebuie să privim lucrurile sentimental. Şi în ce priveşte germanii şi evreii, cineva plătea bani pe ei. Nu e doar vânzare, ci şi cumpărare. Nu ştiu dacă avem precedent cu vânzarea de proprii etnii, alte etnii au mai fost vândute de unele state“, a comentat istoricul Adrian Cioroianu.
Evrei, şvabi şi saşi de vânzare
În perioada 1959-1989, statul român a vândut aproape 200.000 de etnici evrei, pentru care Israel a plătit sume importante valută forte, produse agricole, dar şi alte diverse avantaje. Aproximativ 230.000 de şvabi şi saşi au fost vânduţi de Nicolae Ceauşescu Germaniei, între anii 1968 şi 1989. Statul german a plătit pentru ei aproximati trei miliarde de mărci.
Se încarcă comentariile...
