O zi din viaţa unor refugiaţi ucraineni cazaţi într-un loc de poveste. „Ne simţim ca acasă” VIDEO

0
0
Svetlana şi nepoata ei au fugit de război şi au găsit linişte în judeţul Timiş, la Surduc FOTO Daniel Dancea
Svetlana şi nepoata ei au fugit de război şi au găsit linişte în judeţul Timiş, la Surduc FOTO Daniel Dancea

Aproape 40 de refugiaţi, din care mai mult de jumătate copii, locuiesc de cinci săptămâni în Centrul de Studii Biblice de la Surduc, judeţul Timiş, Aflat pe malul lacului Surduc, centrul oferă femeilor din Ucraina şi copiilor lor cele mai bune condiţii viaţă.

La scurt timp după invazia rusă din Ucraina, în Centrul de Studii Biblice de la Surduc, înfiinţat cu 20 de ani în urmă, au ajuns zeci de ucrainence cu copiii lor. Printre ele, şi o tânără însărcinată care a născut în România şi s-a întors în Ucraina, locuind în vestul ţării, unde pericolul este mai mic. Dintre refugiaţii ajunşi la Surduc, unii au reuşit să plece mai departe, dar de cinci săptămâni în centrul de pe malul lacului cu acelaşi nume, într-o zonă superbă, înconjuraţi de pădure, locuiesc 37 de refugiaţi, dintre care 21 sunt copii.

O mare familie

„Ne-am obişnuit să împărţim şi bucuriile, şi necazurile. Înţelegerea dintre mine şi grup este foarte bună. Chiar dacă ele au venit din mai multe părţi ale Ucrainei, s-a creat o simbioză şi în grupul lor”, a declarat pastorul Gigel Olariu, coordonatorul centrului de la Surduc. Potrivit acestuia, refugiaţii au un program zilnic care să îi ajute să se simtă bine la Surduc, dar şi să uite de necazurile din ţara lor. „Dimineaţa, după ce servesc micul dejun, copiii au lecţii online în limba ucraineană cu şcolile lor. De la ora 10.00 la ora 12.00, femeile întreţin centrul, fac curăţenie, ajută la bucătărie etc. De la 12.00 la 14.00, este un program de studiu biblic în fiecare zi. Mă bucur că participă la studiul biblic şi alţi ucraineni, veniţi la Susani sau la Făget (n.red. localităţi învecinate). Vin aici şi apoi servesc masa împreună. Este uimitor cum Dumnezeu lucrează ca durerea aceasta atât de mare să fie transformată într-o binecuvântare pentru sufletele lor”, a mai declarat Gigel Olariu.

Nerăbdătoare să se întoarcă acasă

Coordonatorul centrului care găzduieşte refugiaţi la Surduc a mai explicat că, deşi misiunea de a asigura masa pentru aproximativ 50 de persoane în fiecare zi nu este uşoară, refugiaţii nu au dus lipsă de nimic, ci dimpotrivă. El spune că, din fericire, au primit ajutor şi de la alţi oameni şi astfel au reuşit să facă faţă cheltuielilor necesare pregătirii mesei în fiecare zi pentru 50 de persoane. „Ne rugăm ca războiul acesta să se sfârşească şi să se întoarcă acasă (n. red. - refugiaţii ucraineni). Aşteaptă cu nerăbdare momentul acesta”, a mai declarat Gigel Olariu.

Potrivit pastorului, copiii au primit biciclete, trotinete, mingi şi se pot juca pe terenurile de sport din cadrul centrului. Într-o zi, cei din centru au reuşit să organizeze cu refugiaţii o excursie în Timişoara, ocazie cu care femeile au putut face cumpărături, iar copiii au mers la locurile de joacă din mall.

Când şi-au dat seama că sunt ucraineni, proprietarii locurilor de joacă i-au lăsat pe copii să stea cât doresc. „Unii au mărturisit că nu s-au simţit în viaţa lor atât de bine cum s-au simţit aici. Am încercat să le oferim cele mai plăcute momente, să îi ajute să uite de greul prin care trec, despărţiţi de părinţi, de familie, de casă”, mai spune coordonatorul centrului de la Surduc.

Ca să le ajute pe refugiate să se simtă bine, la centrul de la Surduc merge o dată pe săptămână o coafeză care „le aranjează pe doamne şi îi tunde pe copii”. De asemenea, responsabilii centrului sunt în legătură cu medicii din Lugoj, refugiaţii beneficiind şi de asistenţă medicală.

„Admirăm frumuseţea locului, al nostru nu e aşa frumos”

Svetlana este venită la Surduc din Krivoi Rog. După începerea războiului, a plecat din Ucraina cu fiica sa şi cu două nepoate. Svetlana mărturiseşte că se bucură de frumuseţea din jurul centrului în care este cazată. „Ne plac locul şi zona aceasta. Locul nostru nu este aşa frumos, cu munţi şi cu păduri. În fiecare zi ieşim şi ne plimbăm prin pădure, pe malul lacului, şi admirăm frumuseţea făcută de Dumnezeu. Le mulţumim celor de aici, care se îngrijesc de noi, de tot ce avem nevoie. Ne simţim ca acasă”, a declarat Svetlana, care a lucrat ca specialist în pedagogie, profesie la care a fost nevoită să renunţe din cauza unor probleme de sănătate.

„Facem gimnastică şi ne rugăm”

Nepoata Svetlanei, în vârstă de zece ani, o fetiţă plină de viaţă şi cu zâmbetul pe buze, a povestit că în fiecare dimineaţă face înviorarea împreună cu bunica sa. „Îmi place la lac, este foarte frumos. Cu bunica în fiecare dimineaţă la ora 7.00 ieşim să facem gimnastică şi apoi citim din Biblie. Ne dăm seama că trebuie să ştim să ne rugăm corect”, povesteşte fetiţa. Când nu fac lecţii şi studii biblice, copiii ucraineni de la Surduc se joacă. „Alergăm, jucăm baschet, de-a v-aţi ascunselea. Avem un joc numit 33. Primeşti puncte când nimereşti în coş. Dacă nu nimereşti în coş, ai minus 3 puncte”, a mai spus fetiţa, care părea să se simtă în largul ei.

Lubeniţă în aprilie

Fetiţa, refugiată la Surduc împreună cu mama şi cu bunica sa, a povestit câteva din experienţele care au impresionat-o. Dulceaţa portocalelor, faptul că a mâncat lubeniţă în luna aprilie şi experienţa în care a mâncat pizza cu furculiţa şi cutiţul i-au rămas în minte.

„Astăzi, pentru prima dată în luna aprilie am mâncat lubeniţă. Sunt mulţumitoare să găsesc lucruri noi şi mâncăruri noi. Unele mâncăruri nu le-am mai mâncat niciodată. Aici le-am încercat şi au fost gustoase. Mi-au plăcut foarte mult portocalele de aici. Sunt dulci. Pentru prima dată am văzut să se mănânce pizza cu furculiţa şi cuţitul. Eu ştiam că se mănâncă pizza cu mâna. Am fost curioasă să văd cum se poate”, a mai spus fetiţa, care a cântat la final şi un cântecel împreună cu bunica sa.


 

Vă recomandăm să citiţi şi: 

La Timişoara există şi refugiaţi fericiţi. Ambiţia unei familii de afgani de a începe viaţa de la zero

Cât de dispuşi sunt bătrânii să primească refugiaţi: „Am tăiat porci, am găini. Ce mâncăm noi le-aş da şi lor” VIDEO

Timişoara


Ultimele știri
Cele mai citite