Îngerii Revoluţiei: cine sunt copiii ucişi la Timişoara, în decembrie 89
0În timpul Revoluţiei de la Timişoara, între 17 şi 22 decembrie 1989, şapte elevi au fost împuşcaţi mortal în diferite zone ale oraşului. Cristina Lungu, de doi ani şi jumătate, se afla în cârca tatălui său când a fost nimerită în inimă de un glonţ rătăcit
În seara de 17 decembrie 1989, Cristina Lungu, o copilă de doar doi ani şi şase luni, era în cârca tatălui, în apropierea Casei Tineretului. La un moment dat, tatăl a simţit că fetiţa nu mai mişcă. Fusese lovită în inimă de un glonţ rătăcit.
Cristina Lungu şi tatăl ei se plimbau pe troturarul din faţa fostului restaurant Stadion, din Timişoara. Se auzeau focuri din zona Căii Gircoului. La un moment dat, tatăl a simţit că micuţa, aflată în cârca lui, se lasă pe o parte. Nu ştia ce s-a întâmplat şi a crezut, iniţial, că i s-a făcut rău Cristinei. A simit apoi că fetiţa nu mai mişcă şi a văzut apoi sângele care i se prelingea din gură. Dan Lungu a fugit atunci disperat la Spitalul Judeţean, aflat în apropiere, însă medicii nu au mai putut face nimic decât să constate decesul micuţei, care fusese nimerită în inimă de un glonţ rătăcit.
Pentru că era mult prea mică, nu a atras atenţia autorităţilor care pregăteau „coletele” (aşa cum erau numite cadavrele celor împuşcaţi) pentru a fi trimise la incinerare, la Crematoriul bucureştean Cenuşa, din dorinţa de a şterge urmele represiunilor. Aşa se face că Dan Lungu a putut să ridice corpul copilului său de la morgă, în 21 decembrie, şi a putut să-i facă o înmormântare creştinească.
„Nu au ţinut cont de nimic şi de nimeni”
Cristina Lungu a fost cel mai mic copil împuşcat la Revoluţia anticomunistă din Timişoara, dar nu a fost nici primul, şi nici ultimul. Şi alţi copii au căzut victimele unui război care nu era nicidecum al lor. Astfel, potrivit datelor ulterioare, au fost ucişi de gloanţe rătăcite şapte elevi de diferite vârste, elevi la mai multe şcoli din Timişoara: Laura Negruţiu (9 ani) Gabriela Tako (10 ani), Luminiţa Boţoc (14 ani), Claudiu Vărcuş, Constantin Iosub (17 ani), Eugen Nagy (17 ani) şi Silviu Iordan (18 ani).
Monument ridicat în memoria copiilor revoluţiei FOTO Ş.Both
„Avem destui copii ucişi la Revoluţie, dovadă că trupele de represiune nu au ţinut cont de nimic şi de nimeni. Bărbaţi, femei, copii, oameni în vârstă... au decedat în Timişoara, în acea perioadă. Sunt foarte multe cazuri de copii împuşcaţi efectiv în casă. Corpul lui Constantin Iosub, care a fost împuşcat în zona Catedralei, se află printre cele arse la crematoriul Cenuşa. Cei care au fost împuşcaţi în stradă au ieşit de curiozitate să vadă ce se întâmplă. Este şi cazul Gabrielei Tako, care a fost împuşcată în zona Spitalului de Copii, iar sora ei a fost rănită. Fără îndoială, erau gloanţe rătăcite. Avem destule mărturii că au fost şi soldaţi care au tras doar de dragul de a consuma gloanţele, pentru că au primit ordin clar, ca ei să consume muniţia primită. Au fost militari care au tras, de fapt ei aveau ca instrucţie doar ieşitul la munci agricole şi dintr-o dată au fost trimişi cu arme de război în mână. Au tras să consume aceste gloanţe. Au tras în sus, în jos”, a declarat Gino Rado, preşedintele Memorialului Revoluţiei din Timişoara.
Împuşcată în timp ce se uita la televizor
Pe 23 decembrie 1989, Laura Negruţiu - elevă la Şcoala Lenau, a fost lăsată la bunicii care locuiau în centru, vizavi de restaurantul Cina. Fata se uita la televizor când s-a deschis focul din blocul de lângă. Un glonţ rătăcit a străpuns zidul şi a omorât-o pe fata de nouă ani. Laura era singurul copil al familiei Negruţiu. La înmormântare, au fost prezenţi doar părinţii şi bunicii, din cauza isteriei „teroriştilor”. În timpul slujbei, s-au auzit împuşcături din toate părţile.
O plăcuţă a fost pusă la intrarea în şcoală în amintirea Laurei Negruţiu FOTO Ş.Both
„Nu a fost niciun ofiţer de la MApN, M.I. sau Securitate care să fi fost tras la răspundere pentru uciderea acestor copii. Şi nici nu vor mai fi”, susţine Gino Rado.
El spune că mai avem de aşteptat până la o judecată corectă a Revoluţiei din 1989. „Mai trebuie să treacă nişte ani. Până când mai trăiesc cei care au fost în coordonarea represiunii şi au destul de multă influenţă în sfera politicului, şi nu numai, nu se va afla adevărul. După ce vor dispărea aceştia dintre noi, se va face o cercetare temeinică. Ei nu vor mai plăti, va fi doar un adevăr pe care-l va consemna istoria”, a adăugat Gino Rado.
Aruncată într-o groapă comună din cimitir
Luminiţa Boţoc, elevă în clasa a IV-a la Şcoala Generală nr.7, a fost împuşcată în 17 decembrie, în Calea Lipovei. Cadavrul ei a fost descoperit de-abia în ianuarie 1990, într-o groapă comună din Cimitirul Eroilor, după ce medicul legistt Dressler a comunicat familiilor că au fost îngropate mai multe persoane împuşcate. Familiile celor care îşi căutau morţii s-au adunat la cimitir, iar un excavator a deschis groapa. Patru cadavre erau aşezate în sicrie, iar şase, în nişte lăzi, printre acestea fiind şi cadavrul Luminiţei Boţoc.
În cazul Luminiţei Boţoc a existat un proces cu ofiţeri de la Unitatea Militară din Calea Lipovei, pentru că s-a tras asupra oamenilor chiar din unitate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a condamnat pe locotenent-colonelul Ion Păun şi pe căpitanul Constantin Gheorghe, dar aceştia au fost graţiaţi prin Decretul 727 semnat de Ion Iliescu.
Monumentul Sf.Gheorghe cu chip de copil FOTO Ş.Both
În perioada 16-22 decembrie 1989, până la căderea regimului Ceauşescu, în Timişoara s-au înregistrat 72 de victime decedate (71 prin împucare) şi 297 de victime rănite (253 împuşcate).
Vă mai recomandăm:
Cum a arătat cea mai sângeroasă zi din decembrie '89 la Timişoara: 63 de morţi şi 253 de răniţi. A fost stare de război în şapte spitale
Raportul prim-secretarului PCR Timiş despre evenimentele din 15-18 decembrie '89. „Grupărilor duşmănoase li s-au alăturat elemente declasate, hoţi, ţigani“
Pompierii, importantă forţă de represiune a revoluţionarilor, în decembrie '89. Atmosfera de război de gherilă de pe străzile Timişoarei
Se încarcă comentariile...
