Cu psihoterapeutul la masă. Starea noastră de spirit și sănătatea emoțională, influențate de ceea ce mâncăm
0„Emoții în farfurie” este un proiect dezvoltat de psihoterapeutul Ancuța Coman Boldișteanu, în urmă cu șapte ani, care își propune să-i ajute pe oameni să-și exploreze relația cu mâncarea.
Mâncarea ne poate fi prieten sau dușman: ne aduce împreună la aceeași masă și ne ține în viață, însă, atunci când o folosim pentru a acoperi goluri, dureri sau pentru a ne satisface nevoi emoționale, avem un prim semnal că în interior ceva nu mai funcționează așa cum ne-am dori.
Ancuța Coman Boldișteanu este psihoterapeut și fondator al proiectului „Emoții în farfurie”, cu o experiență de peste șapte ani în lucrul cu persoanele care se confruntă cu dificultăți în relația cu mâncarea și cu propriul corp, fiind specializată în terapia traumei, a atașamentului și în terapie relațională.
„Am pus bazele proiectului <Emoții în farfurie> în 2016, în urma propriului meu proces de explorare a relației cu mâncarea și cu propriul corp. La aceasta s-au adăugat multe studii și cărți citite, experiențele clienților din cabinet și din programe. Toate acestea m-au condus la înțelegerea profunzimii relației pe care o avem cu farfuria noastră, dar și cu imaginea din oglindă”, a declarat Ancuța Coman Boldișteanu.
„E mai degrabă despre mâncatul conștient”
Pe zi ce trece se constată tot mai mult faptul că sănătatea, şi chiar viaţa fiecăruia, depinde, în mare măsură, de ceea ce mâncăm, cum mâncăm şi când mâncăm. Marele pericol pentru sănătate este cauzat cel mai mult de faptul că noi înşine nu respectăm unele reguli elementare pentru a avea o alimentaţie sănătoasă.
„Sunt studii care ne arată că starea noastră de spirit și sănătatea noastră emoțională este influențată de ceea ce mâncăm. Nu doar că fizic ne influențează, ci și starea emoțională. E mai de grabă despre mâncatul conștient. Atunci când ești conștient de nevoile corpului tău, știi să alegi sănătos. Sunt atât de multe informații, mâncăm fructe, nu mâncăm fructe, ce fel de legume, cum combinăm proteinele. Pentru cei care întâmpină probleme pe partea asta, cum ar fi mâncatul emoțional, mâncatul compulsiv, obezitate, supraponderalitate, e bine să se adreseze unui specialist. În momentul în care eu sunt așezat pe interior din punct de vedere emoțional, mi-e mult mai ușor să aleg conștient ce să pun în farfurie. Pentru că sunt acolo, sunt prezent”, a spus Ancuța Coman Boldișteanu.
“Noi avem o traumă culturală”
Contează cât, când și e mâncăm. Asta o spun toți nutriționiștii. Cu toate astea, românii sunt obișnuiți să pună mult în farfurie, să fie mâncare multă și diversă pe masă. Nu mai vorbim de perioada sărbătorilor, când ajung să facă excese și să umple camerele de gardă ale spitalelor. De unde acest apetit al românilor?
„Realist vorbind, noi avem o traumă culturală din cauza restricțiilor, din cauza faptului că mâncarea a fost dată cu rația atât de mult timp. Acum că avem acces la ea, ne vine să mâncăm tot mai mult. și faptul că de sărbători ajungem să mâncăm mai mult, este tot pentru că de sărbători oamenii un pic mai mult acces la alimente. E ca și cum se suprapun imaginile din prezent cu cele din trecut. Mâncăm mult și pentru că suntem foarte deconectați de corp. E nevoie de o educație pe partea aceasta, mai mult decât o dietă sau cură de slăbire. Acum când sunt atât de multe ispite culinare a devenit o necesitate să înțelegem ce e bine pentru noi să mâncăm. E vorba de o educație legată de ce mi-e mie bine să pun în farfurie”, a adăugat Ancuța Coman Boldișteanu.
Kilogramele în plus și granițele
O graniță sănătoasă între tine și ceilalți înseamnă protejarea nevoilor, a spațiului și a energiei tale. Poate nu v-ați gândit la asta, dar există o legătură între aceste granițe și kilogramele în plus. Dacă se întâmplă ca ceilalți să ne încalce granițele, uneori luăm în greutate pentru a ne mări și pentru a ne asigura astfel spațiul personal.
„Corpul setează granițe atunci când nouă ne este dificil să facem asta conștient și asumat. Din punct de vedere psihologic, inconștient, corpul nostru este setat să ne protejeze. Și chiar dacă vedem acele kilograme ca ceva neplăcut, nedorit, ele ne protejează de ceva. Și e important să începem să vedem așa. O persoană care nu știe să seteze granițe, care întotdeauna e acolo, care tot timpul caută se le facă pe plac celorlalți...noi avem nevoie de granițe, de un spațiu personal și emoțional. Dacă nu-l setăm noi, creierul nostru va găsi alte variante: hai să cresc în dimensiune să-i țin la distanță pe ceilalți. E un mecanism inconștient, dar este extrem de des întâlnit în cultura noastră. În realitate, până nu înțelegi de ce kilogramele alea sunt acolo, de ce tot vin și pleacă, ele o să tot revină, pentru că există un motiv pentru care le păstrezi ”, a mai declarat Boldișteanu.
„Uneori e bine să stai cu emoția, nu să fugi de ea”
„Emoția din farfurie” ne îngrașă, ne face să fugim, să evadăm în mâncare.
„Sunt persoane cărora le este dificil să se autoregleze emoțional. Să-și regleze sistemul emoțional la stres, la furie, când emoțiile devin intense. Copilul are senzația că emoția îl copleșește. Dacă acel copil, acum adult, nu a avut pe cineva în jur, să-i spună, să-l ajute să înțeleagă, la vârsta adultă, emoția aia ajunge să se simtă similară, copleșitoare, cu felul în care se simțea în copilărie. Mulți ne confruntăm cu asta, pentru că părinții noștri nu au avut o cultură emoțională, să ne învețe pe noi să ne autoreglăm. Când ne lovește o tristețe sau o supărare, căutăm să ne liniștim cu orice. Iar mâncarea e tot timpul la îndemână. Dar poate să fie legat și de shopping, de jocuri de noroc, inclusiv de sport. Persoanele își pun echipamentul și pleacă la alergat spun că-i ajută. Dar uneori e bine să stai cu emoția, nu să fugi de ea”, a mai spus psihoterapeutul Ancuța Coman Boldișteanu.
Kilogramele în plus pot ajunge să facă parte din identitatea ta
Adesea se întâmplă să apară o teamă inconștientă: cine aș mai fi eu fără acele kilograme. Până la urmă, fac parte din tine. Astfel, teama de pierdere a unei părți din noi poate fi un blocaj cu efect puternic asupra procesului de eliberare. Uneori apare acel dans: dau jos un kilogram și pun jumătate înapoi. Este o încercare inconștientă de rezistență la schimbare, la noul corp.
„Nu ne place să ni se spună: <ăla grăsuț>, <ăla plinuț>, dar ajunge să fie parte din identitatea noastră. Realist vorbind, pot să spun și din propria experiență, eu am slăbit 32 de kilograme. Sunt 32 de kilograme. Adică atâta cântărește un copil. E ca și cum ai pierde efectiv o parte din tine. E de lucru să te acomodezi în noul corp, e nevoie să integrezi asta în <cine sunt eu acuma>. Pentru o persoană care s-a confruntat cu probleme de genul acesta, e foarte greu fără să apeleze la un specialist. Pentru cei care s-au îngrășat accidental, după o sarcină, după o operație la picior, e mai ușor. Dacă nu există această memorie corporal, la care să te întorci, corpul va căuta să se întoarcă la cum a fost când avea kilograme în plus. De asta este acest efect yo-yo, pentru că nu înțelegem mecanismul slăbiri, care este unul foarte complex din punct de vedere emoțional. Studiile arată că 90 la sută dintre persoanele care slăbesc peste 20 de kilograme, ajungă să le pună înapoi în decurs de cinci ani”, a conchis Ancuța Coman Boldișteanu.
Se încarcă comentariile...
