Cel mai vechi spital din România. Clinică într-o clădire de 287 de ani ridicată de călugării mizericordieni FOTO
0Ridicată în anii 1735-1737, clădirea care a găzduit primul spital de pe actualul teritoriu al României, unde funcționează acum Clinica de Oftalmologie a Spitalului Municipal din Timișoara, urmează să fie retrocedată Bisericii Romano-Catolice.
Întreg ansamblul în care funcționează Clinica de Oftalmologie a Spitalului Municipal din Timișoara urmează să revină Bisericii Romano-Catolice.
Conducerea Spitalului Municipal a fost deja înștiințată de Ministerul Sănătății despre procesul de retrocedare, iar pentru viitor va trebui să se găsească o soluție: ori se va plăti chirie bisericii, ori se va căuta o altă locație.
Deocamdată vorbim de cel mai vechi spital din Timișoara, cel mai vechi spital public de pe teritoriul actual al României. Clinica de Oftalmologie funcționează într-o clădire de 287 de ani!
„Parterul și demisolul sunt afectate de infiltrațiile de apă. Sunt instalații termice și sanitare foarte vechi. Am avut diferite proiecte de reabilitare, dar nu se pot face orice lucrări pentru că e un imobil Monument istoric. Ar fi și foarte costisitoare. Nu sunt cele mai bune condiții pentru un spital. Etajul arată bine. Acolo sunt și blocurile operatorii, iar saloanele sunt în regulă. Deocamdată nu avem unde să mutăm clinica. Peste câțiva ani probabil că va fi gata noul Spital Municipal, dar până atunci trebuie să găsim o variantă temporară. Am identificat două clădiri părăsite, aparțineau cândva colegiului <Ion Mincu>, acum aparțin Liceului <Lenau>. Avem și avizul Ministerului Educației”, a spus Daniel Malița, managerul Spitalului Municipal din Timișoara.
Revenim la istorie
Congregația religioasă Sfântul Ioan de Nepomuk a construit între 1735 şi 1737 un spital, primul spital public din Timișoara de după cucerirea sa, în 1716, de trupele lui Eugeniu de Savoya.
Spitalul se afla în vecinătatea porții de nord-vest a fortificațiilor, și ele atunci în fază incipientă de construcție. Spitalul, realizat din fonduri colectate de congregație, a fost dedicat Sfântului Ioan Nepomuk, ales patron al orașului.
În planurile Timișoarei din deceniul al patrulea al secolului al XVIII-lea este figurată poziția spitalului sub forma unui corp cu două aripi aproximativ egale.
Construcția a fost dată în folosință la 1 noiembrie 1737, când a fost preluată de călugării Ordinului Mizericordienilor, aflați la acea vreme în număr de șase în Timișoara.
În anul 1748, mizericordienii încep construcția bisericii adiacente spitalului, lucrare ce se termină în 1753.
În jurul anului 1788 se cunosc două variante de extindere a spitalului pe frontul din continuarea bisericii.
În această primă etapă din existența monumentului, spitalul amplasat în frontul stradal avea un regim de înălțime P+1, cu încăperi înșiruite în lungul unei circulații îndreptate spre curte.
Spațiile de parter erau acoperite cu bolți în cruce, iar etajul cu planșee de lemn, formulă uzuală în Timișoara secolului al XVIII-lea.
Caracteristicile arhitecturale se încadrau în rigorile stilului baroc, cu adaptarea austeră cerută de programul de arhitectură specific.
400 de bolnavi în 1853
Complexul mai adăpostea, pe lângă spital, o farmacie şi o bibliotecă. În timpul atacurilor revoluţionarilor paşoptişti maghiari din 1849, întreg complexul mizericordienilor, cât și biserica au suferit grave avarii datorită incendirerii.
Refacerile au urmat imediat după distrugere, în 1851, fiind reparată și biserica, iar din 1853 există o referire directă asupra funcționării spitalului la o capacitate de 400 de bolnavi pe an.
Reparația majoră căreia i-au fost supuse biserica și spitalul mizericordienilor, în perioada imediat următoare asediului, a adus cu siguranță unele modificări față de imaginea inițială a construcțiilor.
Comuniștii au interzis greco-catolicismul
Biserica a fost cedată de Episcopia Romano-Catolică, după Revoluția din 1989, Bisericii greco-catolice. Restul ansamblului a rămas la biserica romano-catolică.
În vechea instituţie de sănătate înființată de călugării mizericordieni funcţionează, din anul 1948, Clinica de Oftalmologie. Tot atunci, biserica a fost transformată în depozit pentru Muzeul Banatului, până după Revoluția din 1989.
Primii pași la Clinica de Oftalmologie
Clinica de Oftalmologie din Timișoara a fost înființată în anul 1947 prin transformarea Secției de Oftalmologie (52 de paturi) a Spitalului Orășenesc Timișoara, condusă de dr. Virgil Popoviciu. Din anul 1948, Clinica a fost mutată în actuala locație din strada Sf.Ioan nr.3 și dotată cu 60 de paturi.
La conducerea Clinicii a fost numit dr. Nicolae Blatt din București. Între anii 1953 și 1955, în urma plecării la București a profesorului Blatt, este numit la conducerea clinicii dr. Virgil Popoviciu.
Din 1956, în urma concursului care a avut loc la Institutul de Medicină din Timișoara, este numit șef al Clinicii de Oftalmologie dr. Nicolae Zolog. Acesta devine profesor universitar și conduce Clinica de Oftalmologie până în 15 septembrie 1976, când se pensionează.
Dezvoltarea clinicii în anii 70-80-90
Nicolae Zolog impune creșterea numărului de paturi de la 60 la 80 (1959) și apoi la 100 de paturi (1963). În 1964, Zolog inițiază și realizează un serviciu de Ortoptică-Ploptică, dotat cu 30 de paturi, pentru studiul și tratamentul tulburărilor de vedere binoculară la copil; acest serviciu funcționează și în prezent.
Treptat au fost introduse în Clinica de Oftalmologie tehnici moderne de tratament cum ar fi fotocoagularea cu xenon, chirurgia dezlipirii de retină, tratament chirugical ai miopiei.
Din 1976 este numit șef al clinicii dr. Gheorghe Chercotă, care devine profesor în anul 1992 și conduce clinica până în 1998.
În acest timp au fost introduse noi tehnici de investigație și metode cum ar fi angiofluorografia și microchirurgia oculară, vizând trtamentul cataractei, glaucomului și strabismului.
Din 1998, clinica se împarte în două secții de 55, respectiv 45 de paturi, fiind conduse de dr. Ileana Zolog și dr. Marie-Jeanne Koos.
În anul 2006, are loc o restructurare cu reducerea numărului de paturi, și se înfiinează o singură secție cu 60 de paturi, condusă în prezent de profesorul Mihnea Munteanu. Clinica primește pacienți din județele Timiș, Caraș-Severin, Arad și Hunedoara.
Ansamblu monument istoric
Spitalul Mizericordienilor din Timișoara este clasat ca ansamblu de arhitectură incuzând și biserica, la poziția 133 în Lista Monumentelor Istorice.
Ansamblul actual este stucturat în patru clădiri care au legătua între ele, corpuri denumite Corp vechi, Corp nou, Biserică și Bastion. Ele formează o incintă cu curte interioară și trei fațade de la stradă cu valoare istorică.
A patra fațadă cea formată de zidul bastion este îndreptat spre incinta unor blocuri de locuințe.
Imobilul principal are regimul de înălțime Sp+P+1E+M și cuprinde spații medicale, saloane, cabinete medicale și anexe.
O altă curte amplasată spre Piața 700 rezolvă primirea și accesul în clădirea spitalului și o curte privată pe latura sudică oferă un acces de serviciu și accesul bolnavilor în curte.
Fațada și acoperișul Clinicii de Oftalmologie au fost reabilitate de Primăria Timișoara în anul 2014, în urma unei investiții de peste 200.000 de euro.
În fragmentul din vechiul zid de fortificație se află depozitele spitalului, dar și o bucătărie.
Suprafața construită a ansambulului de clădiri este de circa 1.450 de metri pătrați, iar cea desfășurată de circa 2.900 metri pătrați.
Ambulatoriul Integrat dispune de două cabinete de consultații și o cameră obscură (pentru examinări specifice), o sală de urgențe și mici intervenții chirurgicale, o sală de așteptare, două toalete pentru pacienți.
În fiecare an sunt consultați în jur de 6.000 de pacienți (cam 500 de pacienți pe lună), din care aproximativ 400 suportă mici intervenții chirurgicale.
Spitalele moderne din Europa
În Europa medievală, spitalele aparțineau comunități religioase, cu călugări și maici. Unele erau atașate mănăstirilor, altele erau independente, având propriile slujbe.
Conceptul de spitale creștine a evoluat până în secolul al XVIII-lea, când au apărut spitalele moderne, făcute doar pentru tratarea bolnavilor și echipate cu fizicieni și chirurgi. Charité, fondat în Berlin în 1710, este unul dintre acestea. Guy's Hospital a fost fondat în Londra în 1724. De-a lungul secolului au mai apărut și alte spitale, plătite de subscripții private.
Când Spitalul Vienez General Allgemeines Krankenhaus a fost deschis, devenind de la fondare cel mai mare spital din lume, fizicienii au primit o nouă facilitate care a transformat spitalul în cel mai important centru de cercetare.
În secolul al XIX-lea, a doua Școală Medicală Vieneză și-a început activitatea cu ajutorul din partea unor fizicieni de seamă.
Știința medicală de bază s-a extins, iar specializarea a avansat. De asemenea, primele clinici specializate pe problemele dermatologice, ale ochilor, ale nasului, ale urechilor și ale gâtului au fost deschise tot la Viena evenimente care marchează începutul medicinei specializate.
Se încarcă comentariile...
