Cât de profitabilă e ciobănia în România. Ce sacrificii face un cioban cu 800 de oi ca să-şi cumpere o maşină scumpă

Una dintre cele mai vechi practici din lume, creşterea oilor, poate fi o afacere profitabilă şi în secolul al XXI-lea. Cei care vor să fie „ciobani de afaceri” trebuie să ştie, însă, că ciobănia nu este cea din reclamele cu Ghiţă Ciobanu stând pe net în jurul focului. Un crescător de oi pentru care ciobănia este tradiţie de familie a declarat că nu poţi derula această afacere fără să ai creşterea oilor în sânge şi fără sacrifici uriaşe.

Ciobănia pare frumoasă atunci când îl vezi pe Ghiţă în reclamele de la Vodafone, când vezi casele „ciobanilor” din zona Sibiului (comercianţi în realitate) sau când vezi milioanele pe care le învârte unul din cei mai renumiţi oieri din România, Gigi Becali. Ciobănia este, însă, cu totul altceva. Pentru a însemna bani, ciobănia trebuie să fie tradiţie, foarte multă muncă şi sacrificiu.  

Gheorghe Ghioane este preşedinte al unei asociaţii de oieri din Timiş. Străbunicul, bunicul şi tatăl său au fost ciobani. La rândul său este crescător de oi, dar nu vrea ca ai săi copii să rămână „în industrie”. La solicitarea „Adevărul”, Gheorghe Ghioane a explicat cum poate fi ciobănia o afacere care să îţi asigure venituri decente.

„Niciunul din cei care nu a avut în sânge creşterea oilor nu a rezistat. De la oi poţi să câştigi într-un singur fel. Nu poţi să câştigi prin managementul fermei. În ciobănie ori te sacrifici tu, ori te sacrifici şi tu şi animalele”, a explicat Gheorghe Ghioane, potrivit căruia în toată Europa efectivele de oi au scăzut tocmai pentru că sunt tot mai puţini cei care se nasc pentru oierit. „Au început să dispară oamenii din generaţia veche. Din generaţia nouă, aproape nimeni nu se mai poate ocupa de aşa ceva”, a explicat Gheorghe Ghioane.

Crescătorul de animale a spus că la o fermă de oi cheltuielile sunt foarte mari, iar dacă îi vedem pe ciobanii care îşi cumpără, de exemplu, o maşină scumpă e pentru că îşi permit să facă acest lucru când vinde mieii şi ia un ban grămadă. „Un om care are 800 de oi poate spune: nu vând 800 de miei pe rând, ci îi vând pe toţi odată şi de la 800 de miei, tot ia 80.000 – 100.000 de lei cu care îşi poate lua o maşină bună. El din momentul acela, cel puţin un an sau doi se sacrifică la maximum. Nu mai face investiţii în furaje şi când vine iarna ia cojocul în spate şi se duce să îngheţe în câmp”, a explicat Gheorghe Ghionea.

Crescătorul de oi a mai spus că la un cioban cu 1.000 de oi, are nevoie de patru oameni. Aceşti patru oameni îl costă pe an echivalentul a 400 de miei.  

„Nimeni nu poate să îşi permită să plătească un om şi el doar să stea. Niciodată nu a fost şi nu va fi aşa”, a mai spus fermierul din Timiş. Gheorghe Ghionea a mai spus că afacerea cu oi depinde foarte mult şi de vreme pentru că sunt ani foarte buni, în care nu trebuie furajate animalele şi poţi face economii. „Dacă o zi nu le-ai dat furaje ai scutit 6 – 700 de lei. În 10 zile, sunt 6-7 mii de lei”, a mai spus fermierul.

Crescătorul de oi a spus că pentru un cioban două zile libere înseamnă enorm de mult pentru că oile nu  au Paşte sau Crăciun, iar când ai lipsit două zile din fermă şi te duci înapoi te iei cu mâinile de cap.

„Eu sunt şi preşedinte de asociaţie. În fiecare dimineaţă trebuie să fiu în fermă la 5.30, unde stau până pe la 10.00. Mă duc apoi la asociaţie, mai rezolv cu furajele sau ce am de rezolvat şi la 16.00-16.30 trebuie să fiu din nou în fermă. Trebuie să fii disponibil oricât timp e nevoie”, a explicat Gheorghe Ghinea viaţa grea a ciobăniei. Fermierul a mai spus că nici oameni buni pe care să îi angajezi nu mai găseşti fiind unii pe care „nu poţi să-i numeşti ciobani”.  

Gheorghe Ghioane a explicat că o familie cu doi copii care are 500 de oi poate avea un trai decent, dar sacrificiile sunt foarte mari.  „Dacă nu te sacrifici, nu poţi. Dacă familia aia începe lucrul dimineaţa la patru şi termină la 23.00 şi se mai trezeşte o dată pe noapte să taie marginile la brânză poate să facă ceva. De asta rezistă numai cei din tradiţie, pentru că ei ştiu şi să nu mănânce şi să nu doarmă dacă este nevoie. La animale e nevoie tot timpul să fii dispus să accepţi greul”, a mai spus preşedintele asociaţiei de crescători de oi.