Brandurile Timişoarei: moştenirea multiculturală, premierele şi inovaţiile tehnologice, revoluţia şi parcurile
0
De-a lungul timpului, foarte multă lume a încercat să stabilească care este brandul care se potriveşte cel mai bine oraşului Timişoara.
Capitala Banatului are atâtea lucruri cu care să poate laudă încât e greu de găsit pentru ea un singur brand. O dată cu candidatura Timişoarei pentru titlul de Capitală Culturală a Europei în 2021, dosarul care va fi trimis comisiei care va desemna oraşul culturii cuprinde şi referinţele despre avantajele cu care Timişoara intră în competiţie. Cu alte cuvinte brandurile oraşului. Asociaţiei “Timişoara Capitala Culturală Europeană” prupune, pe bună dreptate, ca brand al Timişoarei: multiculturalitatea, premierele şi inovaţiile tehnologioce şi Revoluţia anticomunistă.
Amestecul etnic rezultat din jocul istoriei a fost uluitor: la 1918, cea mai mare comunitate era cea germană, urmată de maghiari, români, evrei, sârbi şi multe alte comunităţi mai mici, precum bulgari, slovaci, croaţi, cehi, sloveni, polonezi etc. Sunt 29 de etnii şi 17 culte religioase trăiesc în armonie şi înţelegere.
Cifrele şi raporturile procentuale sunt azi mult schimbate, însă aspectul multietnic al oraşului persistă. Diversitatea de etnii, culturi şi confesiuni a dus şi la interesante şi numeroase interferenţe culturale, care fac şi azi deliciul vizitatorilor – fie ei români sau străini.
“Nu există district în toată Europa în care etniile să fie atât de amestecate ca în Banat”, scria secolul trecut istoricul şi politicianul englez R.W. Seton Watson în lucrarea sa ,,Europe in the Melting Pot”.
Teatru naţional în trei limbi
Efectele acestui mix de etnii au făcut, în timp, ca aici să fie singurul oraş din România în care funcţionează trei teatre de stat în trei limbi naţionale: Teatrul Naţional Timişoara, Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely”, aici se regăseşte cel mai mare Corp Consular din România, există învăţământ preuniversitar în numeroase limbi străine: germană, maghiară, sârbă, engleză, franceză, italiană, există centre culturale ale Franţei şi Germaniei, semn al deschiderii sale către Europa. Proiectele culturale pe care acestea le dezvoltă promovează pe de o parte limba şi cultura ţărilor pe care le reprezintă, iar pe de altă parte sprijină cooperarea culturală internaţională prin intermediul evenimentelor pe care le organizează.
Datorită tradiţiei multiculturalităţii, Timişoara a devenit după 1990 atractivă pentru numeroase companii străine care au găsit aici o comunitate deschisă către cunoaştere, cu abilităţi multilingvistice, flexibilă din punct de vedere al colaborării cu alte ţări. În 2013, Timişoara a fost prima recomandare într-un top al publicaţiei Forbes privind oraşele în care merită să începi o afaceri.
“Deşi aflat – din nou – la o margine de imperiu, Banatul începe să fie perceput nu ca un capăt de lume, nu ca o “Terra incognita” barbară, ci, treptat, ca un Pământ al Făgăduinţei, o “Terra Nova”, Mica Americă, ba chiar ca un Eldorado. Evident, aceste sintagme idealizează şi chiar idilizează un ţinut de a cărui sălbăticie şi inospitalitate îşi aduc aminte doar primii călători şi colonişti. Nu e mai puţin adevărat însă că, de atunci până azi, Banatul a devenit ţinta a sute de mii de oameni porniţi de la casele lor în căutarea bunăstării, cu un gust al riscului şi chiar al aventurii spre un ţinut îndepărtat şi necunoscut, chiar dacă nu aurul era principala sa bogăţie. Aşa s-au întâlnit de-a lungul timpului, au coabitat, s-au recunoscut şi acceptat, au comunicat şi au învăţat câte ceva unele de altele, au cooperat, iar uneori s-au solidarizat, peste 20 de etnii şi grupuri etnice (în configuraţii variabile de la o epocă la alta): români, sârbi, germani, maghiari, evrei, ţigani, slovaci, croaţi, bulgari, ucrainieni, polonezi, italieni, turci, tătari, cehi, greci, armeni, francezi, ruşi, arabi. 8 este numărul confesiunilor (ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, luteran-evanghelică, reformat-calvinistă, iudaică, neo-protestantă, islamică) în care aceste comunităţi s-au manifestat şi se manifestă religios, iar peste 20 numărul limbilor în care ele s-au exprimat şi se exprimă”, scrie Adriana Babeţi în volumul “Le Banat: un Eldorado aux confins”.
Politica nationalistă a României de după Unire, cât de pe vremea dictaturii lui Ceauşescu, a dus la plecarea masivă a germanilor şi evreilor, cât şi venirea coloniştilor din Moldova, Oltenia şi Ardeal. Astăzi, lucrurile s-au schimbat radical. Banatul de astăzi doar tânjeşte după cea care a fost în urmă cu 100 sau chiar de acum 50 de ani. Rămâne însă un unicat sub aspectul potenţialului său de conflict pe baze etnice sau religioase: aproape de cota zero.
Oraşul premierelor
Asociaţia "Timişoara Capitala Culturală Europeană" evidenţiază în proiectul candidaturii că Timişoara este cel mai progresist oraş al României: O dovedesc zecile de premiere şi inovaţii tehnologice create de specialişti în diverse domenii, de-alungul timpului. Timişoara a fost primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric (1884) şi tot aici a circulat primul tramvai electric din România (1899).
Este oraşul cu cea mai întinsă arie protejată de monumente istorice din România: peste 14.000 de clădiri în cele şase cartiere vechi: Iosefin, Elisabetin, Fabric, Fratelia, Mehala şi Freidorf. Patrimoniul formează un spaţiu unic, care găzduieşte o moştenire arhitecturală impresionantă, a diferitelor comunităţi etnice care şi-au lăsat amprenta culturală aici. Din păcate astăzi majoritatea clădirilor istorice se află într-o stare avansată de degradare, cu faţade neîngrijite sau care au trecut prin refaceri fără să se ţină cont de păstrarea elemenetelor şi ornamentelor originale.
Alte premiere semnificative sunt apariţia primului ziar de pe actualul teritoriu al României (1771), prima bibliotecă publică de împrumut cu sală de lectură din Imperiul Austriac (1815), Johann Strauss fiul a concertat aici, pentru prima oară în afara Vienei (1847).
Timişoara este şi oraşul florilor şi al parcurilor. Spaţiile verzi ce se întind de-a lungul canalului Bega şi în toate zonele oraşului dau un farmec aparte oraşului.
Timişoara este primul oraş liber de comunism din România, datorită curajului timişorenilor care au ieşit în stradă în decembrie 1989 şi au înfruntat dictatura lui Nicolae Ceauşescu.
Citeşte şi:
Banatul, un veritabil Eldorado al Europei. Etimologia numelui regiunii
Cum au contribuit etniile la modelarea Banatului aşa cum îl ştim astăzi
Se încarcă comentariile...
