Aniversarea naşterii unui mare bănăţean: Eftimie Murgu, românul de partea Revoluţiei Maghiare din 1848-49
0Eftimie Murgu, alături de Nicolae Bălcescu, a fost unul dintre cei care s-au alăturat Revoluţiei Maghiare din 1848-49, care reprezenta progresul şi liberalismul împotriva absolutismului Casei de Habsburg
Eftimie Murgu s-a născut în 28 decembrie 1805, la Rudăria (Caras-Severin) şi a murit în 30 aprilie 1870, la Budapesta. A fost un jurist şi profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluţionar maghiar din timpul Revoluţiei de la 1848 (Dieta de la Debreţin), apoi avocat în Budapesta.
Eftimie Murgu şi-a petrecut doar o parte din copilăriei la Rudăria pentru că în 1815 tatăl său, Samu Murgu, ofiţer în armata imperial, este mutat în cadrul regimentului de graniţă din Caransebeş.
Cursurile primare le începe la şcoala din localitatea natală, cursurile ţinîndu-se în limba slavonă (slava veche). Studiile le continuă la Caransebeş, după care urmează facultatea de filosofie din Szeged, pe care o termină în1827.
În 1830 termină facultatea de drept de la Universitatea din Pesta, pentru ca în 1834 să obţină titlul de doctor al Universităţii din Pesta, specialitatea - drept universal. Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca şi slavona.
Este iniţiat în tainele francmasoneriei la Iaşi în 1834, iar apoi devine Venerabilul unei loji din capitala Moldovei. Murgu a fost unul din deschizătorii de drum ai învăţământului filosofic în limba română.
Între anii 1836-1840 a predat "logică" şi "drept roman" la Bucureşti, fiind discipolul lui Nicolae Bălcescu. În 1840 a fost expulzat din Ţara Românescă, fiind acuzat de un complot. Până în 1845 a trăit la Lugoj, luptând pentru autonomia Bisericii Ortodoxe Române faţă de cea sârbescă.
O mare personalitate paşoptistă
Eftimie Murgu a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluţionari democraţi paşoptişti români, una din marile personalităţi paşoptiste.
În toată activitatea sa Eftimie Murgu a fost un mare adversar al absolutismului habsburgic. În 1849, în Dieta de la Debrecen votează detronarea habsburgilor, fapt care va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi condamnat la moarte de austrieci.
El s-a declarat împotriva oligarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbeşti conduse de Iosif Rajacič, dispută ce avea ca temei şi scop obţinerea dreptului ca Biserica Ortodoxă din Banat şi Transilvania să-şi desfăşoare activitatea în limba maternă.
În concepţia sa revoluţionară, Eftimie Murgu era un adept înflăcărat al ideii de republică, un neobosit luptător pentru desfiinţarea relaţiilor feudale cât şi pentru unitate naţională a românilor.
În iarna anului 1848 Eftimie Murgu era la a doua detenţie, iar la 6 februarie procesul lui se reia; el cerând să fie dus în faţa împăratului. Astfel, datorită manifestaţiilor tineretului român şi maghiar din Pesta, Murgu este eliberat la 9 aprilie.
A continuat lupta pentru automia Bisericii Române şi pentru folosirea limbii române în administraţia publică.
După câteva zile i se propune de către Timotei Cipariu să prezideze Adunarea de la Blaj, ”ofertă” pe care o refuză.
La 24 iunie este ales deputat simultan în circumscripţiile electorale Lugoj, Oraviţa şi Făget.
Cu ocazia validărilor la şedinţa Adunării Naţionale din 6 iulie 1948 va opta pentru mandatul Lugojului. Obţine dreptul de a convoca o adunare populară la Lugoj şi la 27 iunie în deschiderea adunării este proclamat preşedinte al acesteia.
A fost un adept ferm al cooperării maghiaro-române. În 1849 a urmat Guvernul Ungar la Debrecen şi Szeged, unde la 28 iunie s-a aadoptat Legea pentru Minorităţi. Textul acestuia a pornit la Avram iancu încă în aceaşi zi, dar din cauza invaziei trupelor ţariste nu şi-a mai antins scopul.
Alături de revoluţionarii lui Kossuth
La 14 iulie 1849 Kossuth Lajos, conducătorul “Revoluţiei Maghiare” l-a împuternicit pe Nicolae Bălcescu să plece în Munţii Apuseni pentru a-l convinge pe Avram Iancu să facă o înţelegere cu maghiarii şi să treacă de partea lor, în contextul puternicei ofensive austro-ruse din Transilvania, care ameninţa armata maghiară cu dezintegrarea. Lui Iancu i se propunea de către Kossuth, în caz de împăcare, gradul de general în armata ungară şi trecerea cu legiunea sa în Muntenia pentru a lupta acolo împotriva forţelor austro-ruse.
Kossuth a semnat documentele necesare organizării unei legiuni româneşti care să lupte în cadrul armatei ungare la 15 iulie 1849. Bălcescu ajunge în munţi cu oferta maghiară la sfârşitul lunii iulie 1849, iar discuţiile cu şi între conducătorii românilor din munţi au durat 4 sau 5 zile. Avram Iancu i-a răspuns în scris lui Kossuth la 3 augut 1849, arătându-i că în condiţiile date, cu armata maghiară înfrântă şi armatele austro-ruse învingătoare şi stăpâne în Transilvania, orice discuţie nu îşi mai are rostul.
În timpul acestor discuţii de pace, luptele cu armata ungară nu au încetat. Combatanţii Legiunii Auraria Gemina, comandată de Avram Iancu, s-au ciocnit la 2 şi 4 iulie de trupele maghiare conduse de Velics Karoly, care au încercat să atace munţii din direcţia Aiud.
La 29 iulie 1849, ministrul-preşedinte maghiar Szemere ţine un discurs în care spune că unul din scopurile revoluţiei ungare este libera dezvoltare a naţionalităţilor, adică exact motivul discordiei dintre maghiari şi români în anii 1848-1849.
Kossuth Lajos îl însărcinează pe revoluţionarul paşoptist român Eftimie Murgu să meargă în munţi la Avram Iancu şi să îi comunice acest fapt, pentru a-l atrage în ultimul moment de partea revoluţiei maghiare. Eftimie Murgu însă nu va putea răzbate în munţi, fiind oprit la Ilia.
Oricum, totul era prea târziu. Armatele austro-ruse erau în ofensivă în apropierea Munţilor Apuseni, armata maghiară în retragere. Iancu va acorda trupelor maghiare o asigurare că nu le va ataca în aceste momente, lăsându-le să se retragă nestingherite în orice direcţie.
A vrut să fie căpitan general al Banatului
Marea Adunare Naţională de la Lugoj din 15 iunie 1848, al cărei preşedinte a fost propus, a cerut, printre altele, următoarele: înfiinţarea unei armate populare române prin înarmarea poporului, organizarea Banatului ca un căpitanat general al Banatului, numirea lui Eftimie Murgu căpitan general al Banatului, recunoaşterea limbii române ca limbă oficială în tot Banatul şi independenţa Bisericii Române din Banat.
În anul următor revoluţiei maghiare, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor cât şi noua lege a naţionalităţilor care cuprindea obţinerea unor drepturi minimale pentru români, precum şi reorganizarea unei legiuni române.
Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august şi condamnat la moarte pentru "înaltă trădare faţă de monarhia habsburgică".
Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia. Dupa ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcţia de deputat în Dietă şi în 1861 este ales deputat de circumscripţia electorală din Moraviţa, iar în 1865 scrie ultima lucrare intitulată "Despre memorandumul Congresului Sîrbesc"; activitatea fiindu-i îngrădită de faptul că închisorile l-au slăbit foarte mult. Ultimii săi ani i-a petrecut în singurătate la Vac şi Buda, unde moare în data de 12 mai 1870.
A fost înmormântat în cimitirul Kerepesy. Osemintele sale au fost exhumate 62 de ani mai târziu şi îngropate în cimitirul din Lugoj.
Eftimie Murgu are în Timişoara o statuie, în faţa Facultăţii de Medicină, piaţă purtând şi numele revoluţionarului bănăţean. Satul Rudăria a primit numele Eftimie Murgu.
Informaţiile despre viaţa lui Eftimie Murgu au fost culese şi de pe ro. wikipedia.org.
Fostul ministru de război din Revoluţia maghiară s-a născut la Timişoara
Se încarcă comentariile...
