Foto Harghita Băi, acasă la Crăiasa Zăpezii. Destinațiile de vis din Ținutul Secuiesc
0Expresia „ninge ca în povești“ nu o înțelege decât călătorul care ajunge într-o iarnă la Harghita Băi, în tărâmul urșilor bruni, al căprioarelor și al acvilelor de munte. Din cer cad fulgi mari, pufoși, care ți se pun pe haine și pe suflet. Scoți telefonul din buzunar să filmezi scena desprinsă din felicitările de iarnă. Dar realizezi că nicio lentilă fotografică și niciun aparat, oricât de performant ar fi, nu poate să surprindă frumusețea acelei clipe.

Drumul până la Harghita Băi, stațiune situată la aproximativ 20 de kilometri de Miercurea Ciuc, este o destinație în sine. Calea șerpuiește printre brazi ninși și garduri de nuiele, printre sate de poveste, cu case străjuite de porți de lemn mari, sculptate, cu căprioare speriate pe marginea drumului. La mijlocul distanţei dintre Miercurea Ciuc şi Odorheiul Secuiesc apare indicatorul care te duce în stațiune. Mai urci încă patru-cinci kilometri pe un drum plin de serpentine, de unde te aștepți să apară Crăiasa Zăpezii, care și-a scuturat mantia albă și a încărcat cu zăpadă brazii, casele și oamenii. Pe măsură ce urci, dai ici-colo de câte o cabană ascunsă în pădure.
Schiorii care abia se mișcă pe clăpari se îndreaptă roiuri-roiuri spre pârtiile unde devin păsări în zbor. Stațiunea are mai multe pârtii amenajate: pârtia Csipike, cu o lungime de 300 de metri, pentru cei mai puțin inițiați, având nivel de dificultate albastru, pârtia Miklós, cu o lungime de 315 metri, unde se țin majoritatea concursurilor de slalom, și trei pârtii Kossuth, de pe care poți admira întreaga priveliște a stațiunii, diferența de altitudine fiind de 142 de metri. Lungimea lor variază de la 652 de metri cea mai mică la 785 de metri și una chiar de 930 de metri. Aici se poate schia timp de patru luni pe an, de la începutul lunii decembrie până în martie, zăpada depășind în unele ierni chiar și jumătate de metru. Au fost și ani însă când zăpada a rămas pe pârtii până târziu, în primăvară.

Distracție pe zăpadă
În plin sezon, un abonament pentru o zi pentru acces la teleschi costă 145 de lei pentru un adult și 110 lei pentru un copil. Pentru patru ore de schiat plătești 110 lei de adult și 85 de lei de copil. Dacă dorești să schiezi pe nocturnă pe pârtia Csipike, tariful este de 110 lei de adult și 95 de lei de copil. În weekend, costul se ridică la 500 de lei pentru adulți și 400 de lei pentru copiii cu vârsta până în 14 ani. Pe lângă acești bani, trebuie să plătești și închirierea echipamentelor. Pe platoul stațiunii sunt câteva cabane de unde poți închiria tot ceea ce este necesar pentru această activitate. Tariful pentru închiriat echipamente de schi în plin sezon este de 60 de lei pe zi.
Pentru snowtubbing se poate cumpăra o cartelă de la casieria pârtiilor de schi. Skipassurile și abonamentele pentru teleschi nu sunt valabile și aici. Copiii cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani au acces pe pistă numai însoțiți de adulți.
Cei care nu doresc să schieze îşi pot petrece timpul liber și în alte moduri. În stațiune există un patinoar în aer liber, situat pe dreapta când urci pe platoul stațiunii, vizavi de școala sportivă. Stadionul construit lângă o veche cazarmă militară, din anul 1941, devine iarna, aproximativ patru luni, patinoar, iar vara are destinația de teren de tenis și minifotbal. Pe timpul zilei, tariful de acces la patinoare este de 10 lei, iar pe nocturnă 20 de lei. Anul acesta, patinoarul s-a deschis pe 17 ianuarie.
De la mic la mare, turiştii pot încerca distracții nemaiîntâlnite, precum plimbări cu sania trasă de câini Husky. O tură scurtă se desfășoară pe un traseu de aproximativ doi kilometri. Prețul plimbării se calculează în funcție de greutatea clientului. Un copil cu greutatea până în 40 de kilograme plătește 20 de euro, iar un adult care cântărește peste 110 kilograme achită 50 de euro. O tură medie, care se întinde pe un traseu de până în zece kilometri, este mai scumpă. Prețul plimbării pentru un copil este de 100 de euro, iar pentru un adult de 170 de euro. Cine dorește să parcurgă un traseu de aproximativ 25 de kilometri cu o sanie individuală plătește 500 de euro, tura fiind destinată doar pentru minimum două persoane. Plimbarea cu un snowmobil pe o lungime de zece kilometri costă 300 de lei pentru un cuplu.

La dispoziția turiștilor stă, pe toată perioada iernii, o sanie cu motor, care vă duce prin sălbăticia pădurii. Jumătate de oră de aventură costă 50 de lei, același tarif fiind perceput și în cazul copiilor, și în cazul adulților. Tot pentru cei mici există o altă distracție, „Gogoașa de zăpadă“, respectiv coborârea pe un inel de cauciuc pe o pistă presărată cu săritori, dar și traseele de tubbing.
În extrasezon, tot în stațiunea Harghita Băi este deschis parcul de aventură, respectiv din luna mai până la începutul lunii octombrie, dar și în weekendurile acestei luni, dacă nu ninge. Însă, pe toată perioada anului se pot face drumeții pe colinele din jur.
De la stațiune balneo la carieră de caolin
Harghita Băi era la începutul secolului trecut una dintre cele mai renumite stațiuni balneare ale Transilvaniei, datorită izvoarelor cu gaze sulfuroase, unde veneau și se tratau soldații ungari. În anii ’20, aici au apărut, pe lângă mofete, și o baie termală, dar și vile ridicate din piatră și lemn, care aparțineau aristocrației vremii. Turismul balnear a ajuns pe loc secund după ce în zonă a fost descoperit caolinul, materie primă folosită în fabricarea porțelanului, zăcământ exploatat în mod intensiv din anii ’50 până în 2006. Acum, în stațiune nu mai sunt băi în adevăratul sens al cuvântului, fiind destinată în mare parte celor care doresc să schieze.
La Băile Harghita mai sunt acum două bazine mai mici cu apă minerală alimentate de izvoare. Unul poartă numele de „Vallató“ şi a fost renovat în anul 2006 în cadrul unui program de reabilitare a bazinelor, iar în apropiere este izvorul „Csipike“ a cărui temperatură este de 9 grade Celsius. Pentru a face o cură completă de mofetă trebuie să intri la minimum zece ședințe, asta înseamnă cinci zile consecutiv.
Turiști de pe Valea Prahovei la Harghita
Chiar dacă nici aici nu mai sunt iernile de odinioară, când zăpada nu se topea până în primăvară, ninge des și mult. Nu ai ghinionul să nu te poți urca pe pârtie dacă ajungi în lunile de iarnă. Aici, prima ninsoare cade la sfârșitul lunii noiembrie. Nici turiștii și nici hotelierii nu au de ce să se plângă. Când ei spun că „vremea e bună“ înseamnă că temperatura este cu mult sub zero grade în termometre. Mai mult decât de soare se tem de „vreo ploicică“, singura care distruge zăpada. Dar dacă „vremea e bună“ pornesc și tunurile de zăpadă pentru ca turiștii să se bucure de sporturile de iarnă atât pe timpul zilei, cât și seara, când se dă drumul la nocturnă.

Majoritatea turiștilor sunt români sau frați de-ai noștri de peste Prut. Unii vin din regiune și, de regulă, nu se cazează, ci își închiriază doar echipamente de schi. Dar hotelurile și pensiunile din stațiune nu duc lipsă de turiști: din Galați, Constanța, chiar și din Brașov aleg această destinație pentru sălbăticia locului, pentru faptul că aici nu se creează ambuteiaje în trafic, dar și pentru prețurile mult mai mici decât cele din stațiunile de pe Valea Prahovei. Ungurii nu vin aici, ne mărturisesc gazdele noastre, ci preferă să meargă în Austria și în Cehia.
Relaxare dincolo de pârtie: ciubărul și gulașul
O noapte de cazare, cu mic dejun inclus, la o pensiune aflată la baza pârtiei, costă 540 de lei pentru o familie cu un copil. După o zi obositoare pe pârtie, seara vă puteți relaxa în ciubăr sau la saună, facilități de care dispun multe dintre pensiunile din stațiune. Însă, în Harghita Băi nu sunt doar turiști, ci și aproximativ 500 de rezidenți. Majoritatea sunt din Miercurea Ciuc, însă au ales să trăiască aici, pe vârf de munte, la o înălțime de aproximativ 1.400 de metri, datorită aerului foarte curat.
Pe măsură ce te depărtezi de stațiune, cazarea este mai ieftină. Spre exemplu, în Vlăhița, localitate situată la o distanță de aproximativ 20 de kilometri de Harghita Băi, tariful se reduce la jumătate. La un complex construit sub forma unei iurte, care dispune de câteva căsuțe în stil unguresc, fiecare cu numele unei căpetenii hune, o noapte de cazare costă doar 250 de lei. Și orașul Miercurea Ciuc, situat cam la aceeași distanță față de stațiune, dispune de pensiuni și de hoteluri, unde tariful de cazare variază între 150 de lei și 430 de lei pe noapte.
Mâncare pentru toate gusturile și buzunarele
Dacă ești prea obosit și nu mai vrei să cauți alt restaurant în zonă, poți mânca aici, la cabane. Angajații, majoritatea unguri, dar care vorbesc și limba română, sunt foarte primitori. Preparatele sunt prezentate atât în ungurește, cât și în românește, cum, de altfel, sunt toate inscripțiile în stațiune, dar și în întreg ținutul. O tocăniță de burtă cu ciolan fără garnitură costă 32 de lei porția, o tocăniță de porc 30 de lei, un mic la grătar 6 lei. O borzoska din piept de pui costă 35 de lei, iar o porție de spaghete 28 de lei. O supă de gulaș, vedeta regiunii, costă 22 de lei. De altfel, este cel mai comandat fel de mâncare. La meniu există și pâine cu untură, la prețul de 5 lei.

O cafea costă 8 lei, un suc 10 lei, o bere locală 6 lei. Un Kürtőskalács făcut la baza pârtiei costă 20 de lei, iar scoverga numită langoș, umplută cu urdă, cașcaval și stropită cu sos de usturoi costă 15 lei. În centru există un singur magazin cam cu de toate, ca la un magazin sătesc: de la legume, fructe, băuturi la cosmetice, inclusiv fesuri și mănuși. Sâmbăta seara, la bistroul din apropiere se organizează party în aer liber.
Pe „Sfântul Munte“ al secuilor
La mică distanță de Harghita Băi se află un alt complex de schi, pârtiile Mădăraș, amenajate pe „Sfântul Munte“ al secuilor. Prima pârtie este ideală pentru schiorii începători, dar mai ales pentru copii, fiind un loc perfect unde aceștia pot lua lecțiile, chiar și după lăsarea înserării, pârtia fiind luminată, iar apropierea caselor din jur oferindu-le un sentiment de siguranță.
Urmează Micul Mihaly, cea mai populară pistă pentru schiorii de nivel mediu și avansați, dar și ideală pentru organizarea de concursuri de schi pentru amatori. Pe poteca de la Podișul Mădărași până la vârful Mihályhavas a fost amenajată o pârtie de schi excelentă, numită „Traseul Stelelor“. Ultima, „Drumul Războaielor“, oferă o conexiune între pârtiile de schi. Lungimea totală a pârtiilor de schi este de 4,5 kilometri.
Pentru acest sezon, prețurile pornesc de la 99 de lei de adult pentru două ore și ajung la 790 de lei pentru o vacanță de șase zile. Tariful pentru copii și pensionari este mai mic și pornește de la 70 de lei pentru două ore și ajunge la 565 de lei pentru șase zile. Pe nocturnă, prețurile mai urcă puțin. Astfel, dacă vreți să schiați timp de două ore pe nocturnă achitați 97 de lei, respectiv 70 de lei dacă este vorba de un copil sau un pensionar. Un abonament de sezon costă 1.700 de lei pentru un adult și 1.260 de lei pentru un copil.

Drumețiile din bazinul Transilvaniei
Cei care învață aici să schieze pot apela la ajutor specializat oferit de reprezentanții Școlii de schi „Jómadár“. Pentru o oră, tariful este de 140 de lei pentru o persoană, 115 lei pe oră pentru două persoane și 105 lei pe oră de persoană pentru trei cursanți. Tarifele urcă în cazul în care este necesară o lecție de mai multe ore.
Și în Mădăraș există pensiuni situate în imediata apropiere a pârtiilor de schi, la o distanță de 30-100 de metri. Prețurile de cazare variază între 250 de euro și 300 de euro pe noapte în sezonul de iarnă. Pe timpul verii, tarifele scad. Alte pensiuni se închiriază în întregime, la prețul de 250 de euro pe zi. Dacă vreți să faceți saună, trebuie să achitați 25 de lei pentru o oră și jumătate.
O drumeție până în vârful muntelui nu este deoc de ratat. De aici puteți admira întregul platou Harghita și aproape întreg bazinul Transilvaniei. Dacă vremea este senină, se poate vedea lanțul Munților Făgăraș. Aveți mare grijă însă odată cu lăsarea întunericului: în zona Harghitei există concentrată cea mai mare populație de urși bruni, dar și lupi, râși și pisici sălbatice, alături de cerbi, mistreți și căpriori. O altă pârtie de schi este la Băile Homorod, însă altitudinea destul de joasă, de 740-760 de metri, nu permite derularea unui sezon de schi prea îndelungat.
Orașele-muzeu
Dacă ajungeți primăvara în zonă, nu ratați spectacolul oferit de Poiana de Narcise de lângă Vlăhița. Aria protejată ce se întinde pe cinci hectare oferă unul dintre cele mai frumoase spectacole efemere ale naturii. În afară de narcise, tot în această zonă cresc și papucul-doamnei, stânjenelul siberian şi bulbucul de munte.

Însă, în orice anotimp ați ajunge în acest tărâm minunat, puteți vizita micile orășele ale ținutului, fiecare un adevărat muzeu în aer liber. La Miercurea Ciuc, în centrul orașului sunt clădiri vechi, restaurate, la al căror parter sunt deschise librării unde se vând doar cărți în ungurește, sau magazinașe de unde puteți să cumpărați suveniruri. La marginea localității este Șumuleu Ciuc, cu mănăstirea franciscană, o construcție superbă, unde te simți mai aproape de Dumnezeu, fie că ești ortodox sau catolic. De aici puteți urma „Drumul crucii“, care este destul de abrupt, sau se poate ajunge pe o pantă mai lină până la altarul unde se țin slujbele de Rusalii, locul unde are loc pelerinajul romano-catolicilor, la care a fost prezent și Papa Francisc în anul 2019.













Cetatea Miko, din centrul orașului, deține unul dintre cele mai frumoase muzee pe care le-am văzut. Aici sunt exponate și documente pornind de la istoria cetății, la obiceiurile sașilor și secuilor, expoziții etnografice, până la perioada comunistă.
Odorheiu Secuiesc este un alt oraș-muzeu. Este localitatea fără mall, dar unde există unele dintre cele mai frumoase școli, de unde se vede importanța pe care și înainte și acum autoritățile o dau învățăturii. Gimnaziul „Tamási Áron“ este o clădire superbă, monument istoric, iar alături mai este un gimnaziu în proces de restaurare. Dacă ajungeţi la ora 12.00 în centru, aveţi parte de o experiență unică: clopotele a două biserici din centru, una catolică și una a franciscanilor, sună în același timp.
La mică distanță
de oraș se găseşte Muzeul Mini Transilvania, unde sunt sute de machete ale
conacelor, castelelor, mănăstirilor din Transilvania, fiecare cu povestea sa
interesantă. Alături se află şi expoziția a 16 porți secuiești sculptate de
meşteri locali. Sus de tot poate fi văzut şi mormântul lui Balázs Orbán
(1829-1890), pe care localnicii îl numesc „cel mai mare dintre secui“.