Cum reacţionăm în faţa crizelor de isterie pe care le au copiii uneori. Sfaturile specialiştilor pentru momentele în care micuţii urlă şi se tăvălesc

După vârsta de doi ani, copiii încep deja să aibă primele „crize“ de personalitate. Încearcă să-şi domine părinţii şi să obţină exact ce îşi doresc. Dacă nu sunt gestionate cum trebuie, aceste crize, pot avea repercusiuni chiar pentru întreagă viaţă.

Dacă în trecut se numeau crize de isterie, azi izbucnirile copiilor se numesc „tantrumuri“. Conform specialiştilor, ele apar în jurul vârstei de 2-3 ani şi reprezintă probleme comportamentale comune, în cazul copiilor mici, care îşi exprimă furia şi neputinţa târându-se pe podea, ţipând, lovind ce le iese în cale, iar câteodată ajung chiar să-şi ţină şi respiraţia.

“De obicei aceste crize de isterie, cum sunt ele cunoscute de ani de zile şi aşa apar şi în cărţile de specialitate, se manifestă în prezenţa cuiva. Un copil, chiar dacă se loveşte, cade sau i se întâmplă ceva, nu foarte grav, când este singur nu va plânge şi nu va face o criză de isterie. În schimb va reacţiona foarte zgomotos în preajma mamei, a tatălui sau a altcuiva”, explică medicul pediatru Mariana Covrig

Tantrumurile – cum se manifestă şi ce e de făcut

Accesele de furie ale copiilor pot avea manifestări diverse. Tantrumurile sunt însă un fenomen natural şi apar mai ales la copiii care nu reuşesc sa-si exprime frustrările sau pur şi simplu încearcă să domine şi să obţină ceva.

“În aceste de crize de isterie copiii strigă, plâng zgomotos, lovesc, se tăvălesc pe jos, devin agresivi, bat din picioare, iar în unele cazuri, mult mai rare, se dau chiar cu capul de pereţi. Copilul încearcă să domine, chiar plânge de nervi. Totul ce trebuie părintele să facă este să-şi păstreze cumpătul şi să gestioneze situaţia. Nu trebuie să strigăm şi nici într-un caz nu trebuie să-l lovim. De exemplu, mama trebuie să se aşeze la înălţimea copilului şi să-i comunice faţă în faţă, pe un ton calm, ochi în ochi, care este explicaţia pentru care nu primeşte sau nu are voie să facă ceva. Dacă minorul nu se linişteşte, atunci părintele îi va spune că va părăsi camera şi îl va aştepta să se alăture familiei, după ce se linişteşte. De asemenea, copilul trebuie învăţat să-şi ceară iertare, după ce are un comportament necorespunzător.”, completează Mariana Covrig, medic specialist pediatru

Potrivit specialiştilor, tantrumurile sau crizele de furie apar în intervalul de vârstă 2-3 ani, iar frecvenţa şi intensitatea lor descreşte spre vârsta de 4 ani. Copilul caută atenţie sau e obosit, îi este foame sau nu se simte confortabil.

În lumea în care trăim, lumea informaţiei, există tot felul de strategii şi programe de parenting, dedicate părinţilor, iar multe dintre ele se referă exact la gestionarea situaţiilor de acest fel.