Transformările neştiute ale „Mesei Tăcerii“. De ce a fost numită iniţial opera lui Brâncuşi „Masa Flămânzilor de Spirit“

Masa Tăcerii are numeroase înţelesuri

„Masa Tăcerii“ a lui Constantin Brâncuşi a trecut prin mai multe transformări, în funcţie de stările creatorului său. Prima masă apare, poate dintr-o întâmplare, în atelierul său, iar ideea unei opere de artă încolţeşte în mintea marelui artist.

Pentru prima dată, masa apare în viaţa lui Brâncuşi odată cu mutarea sa în strada Impasse Ronsin din Paris. Brâncuşologul V.G. Paleolog consideră într-o lucrare expusă în cadrul „Colocviului Brâncuşi“ din anul 1967 că, înainte de a fi o lucrare de artă, Masa lui Brâncuşi a fost un obiect de mobilier: „A fost concepută, probabil, ca o sculă sau mobilă de o utilitate imediată şi aşezată în vecinătatea unei vetre tot improvizată de el, completată cu nişte foale de forjă de o concepţie proprie. (....). Masa cea dintâi, de dimensiuni impresionante, dar în proporţie cu vastitatea atelierului, a fost urmată de o altă masă, a doua, de proporţii mai reduse şi chiar de o a treia, pe măsura spaţiului rămas liber în atelier, însă toate fără bordură anume, ci adevărate trunchiuri de cilindru turnate în ghips cenuşiu. (...) Două treimi din Masa Rotundă, cea dintâi aşezată lângă vatră, serveau drept masă nevoilor gospodăreşti, precum şi drept colţ de primire pentru musafirii bineveniţi. Era locul propice palabrelor şi dezbaterilor ce făceau parte integrantă din atelier, adevărate recepţii care urmau primirilor pline de ospitalitate ale lui Brâncuşi, devenite legendare“. 

Primele denumiri ale Mesei

În vremea respectivă, Mesele din atelierul lui Brâncuşi, la care au luat loc o seamă de artişti şi oameni de cultură remarcabili, au purtat diferite denumiri.

„Încă de pe vremea aceea, spre 1911, îi spunea Masa Flămânzilor de Spirit, ce constituie prima ei denumire, urmată îndată de aceea de Masa Omeniei, ceea ce se poate traduce perifrazic în alte limbi prin „Masa primirii cu omenie» La această masă a flâmânzilor de spiritualitate vor lua loc pe rând: M. Meunier şi G. Apollinaire, Rouveyre, Basler şi Vauxcelles- aceşti trei din urmă ca elemente negative - , focosul Le Corbusier şi vărul său Jeanneret, pictor Blaise Gendrars, care le era aproape consătean şi toţi trei elveţieni (...)“, a mai arătat V.G. Paleolog. 

Cum se ajunge la „Masa Tăcerii“

Masa însemna pentru Brâncuşi momentul desprinderii omului de stadiul primitiv şi animalic. Sculptorul era cufundat în fenomenele sociologice şi psihologice ale fiinţei umane, iar acest obiect simplu, la prima vedere, reprezintă ridicarea omului pe o treaptă nouă. „Stadiului acesta primitiv, al omului conştient de noua sa demnitate, îi închină „Masa Rotundă“, această «sculă a omului civilizat», dar nu fără să-i recunoască rolul de altar pentru consumarea totemului, pentru săvârşirea actului de teofanie la care a ajuns omul în era miticului“, mai arată V.G. Paleolog. 

Brâncuşi a făcut o călătorie în Italia, unde a poposit mai mult timp la Milano, după care a ajuns la Roma, unde s-a întâlnit cu Vasile Pârvan, filosoful care conducea Şcoala Românească de la Roma. „Brâncuşi, în filosofia sa dintâi, pretindea, asemenea, unor gânditori presocratici, că elementul existenţial al întregii creaţii pământeşti, cele două regnuri potrivite existenţei omeneşti, şi anume, atmosfera şi reversul ei, apele, acele două forme ale existenţei: viaţa şi moartea - la fel ca şi materia, se confundă, în ultim, într-o formă unică - Tăcerea. Totul se scurge, repeta el ca în gândirea heracliteană, în vasul tăcerii - mare oceanică unde se varsă întregul nostru univers. (...) Pentru a putea înţelege mai bine aceste lucruri, Brâncuşi îi va spune mesei sale rotunde, de acum înainte, Masa Tăcerii“, a mai menţionat V.G. Paleolog. 

Masa Tăcerii a ajuns la Târgu Jiu 

Brâncuşi a hotărât să aducă masa la Târgu Jiu, oraşul în care a crescut şi chiar a lucrat, aflat nu departe de satul în care s-a născut şi a copilărit. „În 1937, Brâncuşi hotărăşte ca Masa Rotundă, care a fost rând pe rând aceea a «Flămânzilor de Spirit», aceea a «Omeniei», aceea simbolizând condiţia omului cu minte umană, şi la urmă Masa Tăcerii, va constitui partea întâi a Trilogiei pe care o ridică la Târgu Jiu şi o va numi acolo o vreme chiar Masa Pomenirii (...) acelor eroi care pe digul unde a fost ridicată au jmurit apărând victorios orăşelul împotriva cotropitorilor. (....) Masa Tăcerii ni se pare a fi denumirea cea mai apropiată de starea de spirit a sculptorului în 1938, atunci când a aşezat-o la locul unde este şi astăzi“, a mai mneţionat V.G. Paleolog.