Povestea emoţionantă a fraţilor crescuţi la orfelinat. S-au întors după zeci de ani în locul din care au plecat cu o mare surpriză pentru copii

Doi fraţi care au crescut timp de mai mulţi ani în casa de copii din Târgu Jiu şi acum au devenit oameni la casele lor s-au gândit să le facă o bucurie copiilor care sunt în aceeaşi situaţie în care s-au aflat şi ei.

Ion şi Gheorghe Schinteie au adus un porc pe care l-au sacrificat de Ignat şi l-au oferit, apoi, pentru masa copiilor care cresc departe de famiilii. Povestea fraţilor Schinteie este emoţionantă. Trei fraţi şi o soră au ajuns la casa de copii după ce tatăl i-a părăsit, iar mama a suferit un accident şi a rămas fără un picior, astfel că nu a mai putut să aibă grijă de ei. 

Ajuns din nou în casa de copii de care nu îl leagă amintiri plăcute, Gheorghe a vrut să vadă camera în care a trăit. „Aici aveam patul. Erau paturi mari din fier. Erau patru paturi pe o parte şi patru pe cealaltă parte . Inclusiv dulapurile erau din fier. Erau nişte copii mai mari, lipsiţi de educaţie, care îi băteau pe cei mici. Patul meu era pe partea asta (n.r. pe partea dreaptă a camerei). Când se dădea stingerea, trebuia să fi în pat. Până atunci trebuia să faci baie. Am dus-o mai greu, pentru că erau copiii ai mari“, povesteşte Gheorghe Schinteie, în vârstă de 43 de ani. 

Învăţătorul Elena, un mentor 

Gheorghe Schinteie îşi aminteşte de învăţătorul Elena, care i-a dat sfaturi bune şi a avut grijă de educaţia lui, însă îşi aminteşte cu groază de copiii mai mari care îl băteau: „Cu profesorii ne-am înţeles bine. Nu ne băteau. Am avut un profesor Elena, care m-a atras lângă dânsul şi mi-a spus să pun mâna pe carte ca să ajung om mare. Aveam numai 9 şi 10 la şcoală. Am făcut aici opt clase şi apoi seralul, la Bârseşti.  Mai erau şi atunci copii cu handicap. Nu puteai să le spui nici profesorilor despre copiii mai mari care ne băteau, pentru că atunci acela punea pe altcineva să ne aştepte în dormitor şi să ne bată“.

„Cu fraţii vorbeam printre gard“

Gheorghe povesteşte cu ochii în lacrimi că împărţea totul cu ceilalţi copii, chiar şi un măr primit de la rudele care veneau în vizită:

„Îmi aduc aminte că mai venea mama sau bunica unui copil cu un măr sau o pară şi ne adunam toţi pe lângă el şi primeam câte o bucăţică. Eram toţi prieteni. M-au marcat cei patru ani petrecuţi aici, pentru că poţi să ai de toate, dar dacă nu îi ai pe cei dragi lângă tine este în van. Cu fraţii vorbeam printre gard. Nu puteam să trec la ei, că nu ne lăsau“.

  Gheorghe a plecat din casa de copii, după care s-a ocupat creşterea surorii sale: „După ce fraţii mei mai mari au plecat, eu am luat rolul de tată pentru sora mai mică. M-am angajat la CFF, mocăniţa care venea cu lemne, după care în 1994 am plecat în armată“. 

Cum au ajuns la casa de copii

Trei fraţi şi o sora mai mică au ajuns la casa de copii, după ce tatăl i-a părăsit şi mama a suferit un accident cumplit. „Am stat patru ani în centrul de plasament. Noi am ajuns aici din cauza tatălui, care ne-a părăsit. Maică-mea, săraca, s-a dus la pădure şi a suferit un accident. I-a fost tăiat piciorul şi a stat mai mult prin spital în Craiova. S-a auzit de situaţia noastră la partid, cum era atunci. A venit o Dacie neagră cu numere galbene. Au întrebat-o pe mama dacă ne poate creşte şi ea a spus că nu este în stare, dar că vrea s-o oprească doar pe fată, pentru că mai avem o soră. Aşa am fost aduşi la casa de copii. Eram în clasa a I -a când am venit. Mama a venit să mă viziteze după un an şi ceva. După patru ani, fraţii mei au început să meargă acasă. Într-un an, când am mers în vacanţă acasă, la mama, ne-au luat vecinii la muncă, şi am rămas acasă“, ne spune Gheorghe Schinteie. Acesta lucrează acum ca paznic la Întreprinderea de Drumuri şi Poduri, are propria casă şi are doi copii. 

Tatăl care i-a părăsit a ajuns cerşetor

Tatăl copiilor a ajuns cerşetor. A fost găsit întâmplător de Gheorghe, care lucra atunci ca polişist local, în Gara Târgu Jiu. I s-a făcut milă de el şi acum are grijă de tatăl care l-a părăsit atunci când era copil: „Şi-a cunoscut tatăl. Un coleg a venit să vorbească cu noi. Ne-a spus că e în gară. Am intrat de serviciu şi am fost chiar în gară. M-am întâlnit cu el şi i-am luat buletinul, după care i l-am arătat mamei care ne spusese că e mort. I-am spus că e în gară. I-am adus rudele să-l vadă. Era nespălat, avea barbă şi cerşea. Ajunsese în ultimul hal. Mi-am făcut casă pe pământul părinţilor tatălui meu şi l-am luat acasă, să stea cu mine. L-am întrebat de ce ne-a părăsit, dar ridica din umeri. Eu am frică de Dumnzeu şi de asta am făcut acest gest“. 

Are un mesaj pentru copiii care cresc departe de familii: „Mesajul meu pentru aceşti copii ar fi ca în primul rând să înveţe carte şi în al doilea rând să nu îşi piardă speranţa“.

Îşi doreşte să adopte un copil 

Ion Schinteie, de 43 de ani, a donat un porc din gospodărie pentru copiii de la centrul de plasament. El îşi aminteşte de perioada grea petrecută în casa de copii. A reuşit să-şi construiască o viaţă normală doar prin muncă:

„Erau alte condiţii atunci, la casa de copii. Eram prn clasa a II-a şi apoi prin clasa a V-a m-am întors acasă. Era mai rău decât în armată. Încet, încet ne-am tras acasă. Am stat mai mult cu bunica, pentur că mama era prin spitale, cu picioarul. Ne-am săltat încet-încet. Ne-am luat un cal şpi o căruţă şi acum suntem toţi bine, fiecare are casa lui şi familie. Am prins aici sărbătorile. Era dificil. Eu am fost plecat afară, la muncă. Soţia a vut o scroafă cu opt porci şi m-am gândit ca unul să-l donez. Mi-am dporit să vin şi să-i ajut. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt realizat. Am o familie şi doi copii. Am făcut acest gest din tot sufletul“.

Ion îşi doreşte chiar să adopte un copil abandonat de familie: „Gândurile sunt mult mai mari. O să discut cu soţia să înfiem un copil. Am tractor, utilaje acasă şi muncesc“.