Lecţia unui american şocat de birocraţia din România: „Când îi tratezi pe toţi ca pe nişte hoţi ajungi să încurajezi activităţile pe care vrei să le previi“

Terry Lacrosse, americanul care s-a mutat în România FOTO Alin Ion

Un american din statul Maine a renunţat la tot ce avea în Statele Unite ale Americii şi s-a mutat în oraşul Târgu Jiu. Terry Lacrosse, în vârstă de 61 de ani, s-a trezit, însă, într-o lume absurdă, pentru că a rămas şocat de birocraţia din România. Acum, acesta nu ar mai recomanda nimănui să vină şi să investească în România.

Terry Lacrosse este singurul american rezident în judeţul Gorj. Acesta deţinea un motel în Parcul Naţional Acadia, al doilea ca mărime din SUA. Şi-a vândut afacerea, iar o parte din bani i-a investit în trei gogoşerii cu specific american pe care le-a deschis de curând în oraşul lui Brâncuşi. A investit aproximativ 150.000 de euro şi a înfiinţat zece locuri de muncă. El a avut angajaţi câţiva studenţi din România, care l-au invitat la ei acasă. Aşa a început aventura americanului.

„Am avut un motel în America şi am avut angajaţi studenţi printr-un program de muncă destinat tinerilor. Am avut tineri din România care au lucrat pe timpul verii, iar părinţii m-au invitat să vizitez ţara. Era extrasezon, nu aveam ce să fac şi am venit să vizitez judeţul Gorj şi România pentru două săptămâni. M-am îndrăgostit de oameni, de arhitectură şi de peisajele frumoase, şi cum nu era nimic să mă ţină acolo, pentru că nu am famile, m-am gândit că sunt norocos să încep o nouă viaţă. Am rămas uimit când am aflat că unele clădiri sunt atât de vechi încât atunci când au fost construite nu se descoperise America. Am vândut hotelul. După o săptămână de la întoarcerea în România, am contactat un agent imobiliar pentru a vinde hotelul. Am investit banii obţinuţi de pe hotel în afacerea din România. Am primit jumătate de sumă cash, iar cealălătă jumătate în rate pe 20 de ani“, ne povesteşte Terry. 

Cum a ajuns la gogoşile americane 

Pentru că toată viaţa a făcut afaceri s-a gândit să deschidă o gogoşerie cu specific american, pentru că a observat că tinerii din Europa de Sud-Est se dau în vânt după astfel de produse. Mai mult decât atât, era singurul mod de a rămâne să trăiască în România.

„Tinerii care vin din sud-estul Europei în America printre primele lucruri pe care le descoperă sunt celebrele gogoşi americane. A doua oară când au venit, după un zbor de 14-16 ore, nu îi interesa unde vor dormi, ci unde este gogoşeria. Când am venit în Gorj am obervat că nu există o gogoşerie. Am zis să încerc. Singurul mod de a trăi în România este de a obţine o viză comercială, în cazul în care doresc să stau mai mult de 90 de zile. Şi pentru că am găsit acest mod de a mă retrage şi pentru că îmi place să fac afaceri, am deschis o gogoşerie“, a spus Terry. 

Vid legislativ

Avocatul lui Terry, Mihai Secula, ne explică faptul că în legislaţia din România există un vid, iar un cetăţean dintr-o ţară extracomunitară, care este ieşit la pensie, nu poate să trăiască în România şi să-şi cheltuiască banii aici: „Este un gol legislativ la noi, pentru că nu avem viză de «retirment», în sensul că o persoană la pensie dintr-o ţară extracomunitară doreşte să se mute în România pentru că-i plac oamenii şi peisajele nu poate să facă acest lucru. Singurele posibilităţi de a trăi în România sunt: căsătorie, şcoală şi afaceri. Un cetăţean dintr-o ţară extracomunitară poate să stea 90 de zile pe an în România, după care poate să mai vină abia la anul. Există ţări care permite unor persoane să trăiască acolo şi să-şi cheltuiască pensia cum doreşte. În România, după o şedere neîntreruptă de cinci ani poţi cere cetăţenia“. 

Afacerea a fost deschisă de curând

De numai câteva zile, Terry a reuşit să deschidă trei gogoşerii din Târgu Jiu. „Vindem gogoşi americane, un alt gen de desert care există în America, şi dorim să oferim produse specifice de fast-food“, ne explică americanul. Are zece angajaţi şi dorinţa sa este de a se extinde. Terry ne spune că în economia americii este bazată pe firmele mici şi mijlocii, în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea peste 70% dintre salariaţii din SUA. Dar experienţa pe care a trăit-o în România a fost de-a dreptul traumatizantă din cauza acelor „oameni mici cu ştampile“, aşa cum îi numeşte americanul pe funcţionarii români.

Probleme din cauza numelui 

Americanul a avut mari probleme chiar de când a dorit să-şi deschidă firma în Târgu Jiu din cauza numelui său, neobişnuit pentru „oamenii mici cu ştampile“. „De ce este despărţit numele? Unde are domiciliul? De unde ştie că este strada respectivă? Traducătorul nu menţionat strada, pentru că, în mod normal, nu se traduce adresa. Ni s-a cerut chiar să aducem o adeverinţă de la Primăria oraşului Maine, care se află la 5.000 de kilometri. Pe permis de conducere care în SUA ţine loc şi de act de identitate numele «Lacrosse» apare într-un cuvânt, iar în paşaport apare despărţit. A trebuit să dau notă explicativă după două sau trei amânări de la Camera de Comerţ. La un moment dat m-am gândit să renunţ, pentru că nu pot să-i deschis societatea. Asta a fost la început. Până la urmă am reuşit“, ne povesteşte peripeţiile prin care a trecut avocatul Mihai Secula. 

„Tuturor le este frică să intre în belele şi încearcă să paseze responsabilitatea“

Cu mari dificultăţi, Therry a reuşit să-şi înregistreze firma şi să depună cererea pentru acordarea vizei comerciale. A ajuns chiar în ultima zi în care ar mai fi putut să depună cererea. Dacă mai întârzia doar o zi, era nevoit să plece din România, iar planurile sale s-ar fi năruite. 

Americanul a avut probleme atunci când dorit să înmatriculeze o motocicletă pe care o cumpărase. A vrut să vrut să obţină numere roşii, dar o angajată de la agenţia de asigurări i-a spus că nu ştie dacă poate deţine o motocicletă şi să-i elibereze asigurarea, aşa că l-a trimis la şeful poliţiei. „L-am cunoscut pe şeful Poliţiei, care a spus că, dacă am viză comercială, nu este niciun fel de problemă. M-am întors înapoi cu răspunsul de la şeful poliţiei. Am constatat că tuturor le este frică să intre în belele şi încearcă să paseze responsabilitatea“, a mărturisit Terry.

Şi înmatricularea unei maşini a fost o experienţă neplăcută pentru american. „Pentru a înmatricula o maşină, am mers la toate ghişeele primăriei. A durat 3-4 zile. Aceasta este România, care este faimoasă în IT, atât în ceea ce priveşte specialştii, cât şi în privinţa celor care fac lucruri mai puţin legale. Nu înţeleg de ce nu se găseşte o cale de unifica toate aceste birouri. Nu are niciun sens pentru mine“, a precizat Terry. Acesta este nemulţumit şi de cei care nu respectă rândul şi intră în faţă, în mod preferenţial: „Eram 12 oameni la rând şi cineva a venit şi a intrat în faţa. Cum poţi să stai şi să nu spui nimic faţă de această situaţie?“. Acesta a spus că în SUA se merge la un singur ghişeu, după obţinerea asigurării, pentru a înmatricularea unui autovehicul. 

A avut pierderi de 14.000 de euro 

A preconizat împreună cu avicatul său că deschiderea celor trei gogoşerii va dura două-trei luni, dar, în final, a durat şapte luni. Terry spune că a pierdut, astfel, 14.000 de euro:

„Eu nu ştiu dacă acei oameni cu ştampila înţeleg că pe mine toate întârzierile m-au costat. Am plătit chirii, firmă de construcţii şi salarii“. 

A întâlnit situaţii de-a dreptul absurde, în care doi inspectori de la aceeaşi instituţie i-au spus două lucruri diferite: „Nu ştiu dacă acel perete trebuie să fie acolo sau nu, dar dacă l-am pus amândoi inspectori au fost fericiţi, iar dacă nu îl puneam, unul era mulţumit, iar altul nu. Doi inspectori diferiţi îmi spuneau informaţii contadictorii. După care să mă iau? Certificatul de urbanism l-am primti după cinci săptămâni, în condiţiile în care termenul era de trei săptămâni. Era înainte de alegeri şi nu ştiau dacă o să mai lucreze acolo peste o lună“. 

O altă situaţie incredibilă s-a întâlnit la Oficiul de Cadastru şi Carte Funciară. Pentru emiterea autorizaţiei de construcţie a fost nevoie de un extras de la cartea funciară, care între timp a expirat. Nu i s-a eliberat extrasul de carte lui Terry pentru că cererea iniţială a fost depusă de avocatul său, iar el era plecat din ţară, deşi actul era pentru firma lui Terry. 

Ce cuvânt a învăţat în limba română 

Terry nu ştie încă să vorbească în limba română, dar a învăţat un cuvânt în limba română: „Doamne“. Acum, nu ar mai recomandă cuiva să vină şi să investească în România: „Dacă cineva m-ar întreba dacă să vină aici şi să investească, i-aş spune să nu o facă. Până când aceste lucruri nu se vor desfăşura în mod corect, nu se vor face investiţii în România. Am avut multe afaceri de succes în viaţa mea, iar ceea ce am învăţat de la început este că angajaţii mei vor face afacerea profitabilă sau pot s-o ducă la faliment. Nu regret că sunt aici, pentru că oamenii sunt minunaţi, ţara este foarte frumoasă, doar că nu îmi plac oamenii aceia micuţi cu ştampila“.

„Am aflat că este ilegal să-i ofer o cafea angajatului meu“

Americanul nu înţelege nici modul în care se desfăşoară activitatea contabilă în România. „Am aflat că este ilegal să-i ofer o cafea angajatului meu, fără să emit un bon, în condiţiile în care eu am cumpărat cafeaua respectivă. Ceea ce am învăţat din această experienţă este să am răbdare, dar nu am reuşit să am răbdare. Aici am nevoie să scriu un act ca să duc gogoşile dintr-un loc care este al meu în alt loc care este tot al meu. Sunt gogoşile mele, eu le-am făcut şi cum să fur de la mine?“.

Terry susţine că în România nu există încredere şi toţi oamenii sunt priviţi ca posibili hoţi: „Acolo guvernul nu-i consideră pe cetăţeni ca posibili hoţi, ci sunt priviţi cu încredere, ca oameni care vor să facă lucrurile corect, dar mai fac greşeli. Oamenii din departamente te ajută să faci lucrurile corect. Nu aş mai face acest lucru din nou. În urmă cu o lună eram pe punctul de a ceda. Să vând tot ce am investit şi chiar să pierd şi să plec de aici, pentru că mi-a ajuns. Înţeleg că există tranziţie, că se încearcă să se facă lucrurile cât mai corect, dar nu înţeleg trei funcţionarii de la o instituţie te pun să completezi un formulat în trei moduri diferite (...) Peste tot în lume există hoţi. Oriunde va exista cineva care să înşele sistemul şi trebuie să există forţe care să lupte cu aceştia, dar să-i tratezi pe toţi ca nişte hoţi este greşit şi ajungi să încurajezi activităţile pe care încerci să previi“.