De ce este bine să ţinem post negru în Vinerea Mare: „Este o experienţă pe care o recomand tuturor să o practice“

Mănăstirea Lainici se află în Defileul Jiului, la graniţa dintre judeţele Gorj şi Hunedoara

Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici, explică semnificaţia postului negru, care este modul în care oamenii sunt solidari cu patimile Mântuitorului.

Stareţul Ioachim Pârvulescu ne spune că postul negru înseamnă, practic, că nu trebuie să consumi nimic, nici măcar apă. Postul negru înseamnă o jertfă pe care i-o aducem pentru moartea şi suferinţa Mântuitorului: „Atunci când cineva din neamul nostru moare, încercăm să facem şi noi o jertfă pentru el: postim, ne rugăm, dăm milostenie şi ne întristăm. Aşa şi omul, când se gândeşte că l-a omorât pe Dumnezeu, ţine doliu, posteşte pentru Dumnezeu, ca să se schimbe. Postul este tot o lucrare duhovnicească ca să simţi puterea credinţei, pentru că degeaba cunoaştem numai teoretic, dar dacă nu experimentăm, să postim nu cunoaştem adevărata credinţă“. 

Cât se ţine post negru 

Postul negru nu are o anumită durată. Fiecare creştin ţine acest post după putinţa sa. 

„Fiecare ţine post negru cât poate. Până la ora 13.00 - 14.00 sau după-masa sau seara. Atunci parcă ţi se îmblânzeşte inima şi ţi se schimbă comportamentul, se cristalizează puterea duhovnicească, altfel înţelegi să citeşti un lucru. Este o experienţă pe care o recomand tuturor“, 

spune arhimandritul Ioachim Pârvulescu. 

Postul trebuie să ne ducă la bunătate 

Stareţul mănăstirii Lainici ne spune că scopul postului este să aducă în sufletul omului dragoste şi compasiune:
 

„Este un lucru neplăcut pentru un om care se consideră creştin să nu facă un post în viaţa lui. Toate religiile lumii au astfel de perioade de post. Majoritatea popoarelor lumii încearcă să ţină post mai ales în ultima săptămână sau în ultimele zile. În acest fel, încearcă să facă o jertfă pentru Hristos, să să lipească de sufletul lui. Când posteşti, simţi durerea Lui în sufletul nostru. Omul când este sătul, nu simte durere, nu simte compasiune. Când posteşte se simte o dragoste, o compasiune şi o nerăutate în om. Postul nu este un scop în sine, ci trebuie să ne ducă la bunătate, la dragoste, la armonie, la compasiune“.