PORTRET Petre Drăguţoiu scrie dialogurile cu Ion Raţiu

Dâmboviţeanul a fost prieten bun cu marele politician român. Mai are pregătite câteva plachete de poezie, care nu au văzut lumina tiparului din lipsă de bani.

A îngemănat istoria cu literatura, fascinat fiind de trecutul neamului nostru şi având sufletul înrobit de frumuseţea poeziei şi prozei româneşti. „Mă trezeam dimineaţa cu ochii pe Turnul Chindiei sau pe Mănăstirea Dealu. Copilăria mi-am petrecut-o între cele două simboluri ale Târgoviştei”, spune Petre Drăguţoiu.

Primele versuri le-a pus pe hârtie când era elev în clasa a VII-a. De atunci, tot scrie. A avut şansa să urmeze liceul la „Ienăchiţă Văcărescu”, o şcoală unde, recunoaşte Petre Drăguţoiu, erau profesori buni, oameni cu cultură vastă, adevăraţi formatori de conştiinţe.

În Facultate, la Craiova, a publicat pentru prima dată într-o revistă. Era vorba despre un articol legat de istoria judeţului Dolj. „Apoi, am apărut cu multe poezii în «Flacăra», «Tribuna» şi «Luceafărul». Am acasă pregătite două plachete de versuri. Prefaţele le semnează Mircea Horia Simionescu şi Ştefan Ion Ghilimescu, doi oameni de litere importanţi ai momentului. Din păcate, trebuie să mai aştept, fiindcă nu am suficienţi bani pentru a le trimite în tipografie. Mă bucur însă că am reuşit să public un volum de eseuri despre Nichita Stănescu, care a fost şi foarte bine primit de critică”, mărturiseşte Petre Drăguţoiu.

16 ani a fost conservator-restaurator la muzeu

După terminarea facultăţii, a lucrat în învăţământ. A primit repartiţie tocmai în judeţul Botoşani. Nu regretă nicio clipă această experienţă. A fost o perioadă când a putut cunoaşte nordul Moldovei, meleagurile dragi lui Eminescu şi Creangă.

„În cei doi ani cât am stat la Manoleasa, am reuşit să scriu monografia acestei localităţi pitoreşti”, spune Drăguţoiu. Dorind să ajungă mai aproape de casă, a susţinut un concurs pentru ocuparea postului de conservator-restaurator la Muzeul de Istorie din Târgovişte. L-a obţinut fără probleme.

A lucrat aici cu pasiune, cu dăruire, timp de 16 ani. „Mi-au trecut prin mâini piese de mare valoare patrimonială. Să ştiţi că, dacă nu iubeşti monumentul, nu faci nimic. Spre exemplu, monumentele de la Stelea au ajuns WC-uri. Sunt ladă de gunoi. Muzeul dă vina pe Primărie şi Primăria pe Muzeu. Nu se poate aşa ceva. Dacă nu iubeşti monumentele, piesele de patrimoniu, degeaba eşti doctor... Pe mine mă doare să văd că au ajuns să crească copaci peste monumente. Înainte era jale dacă apărea un fir de iarbă. Acum, este delăsare”, crede Petre Drăguţoiu.

Sute de ore de discuţii cu Ion Raţiu

Profesorul a trecut şi prin zilele fierbinţi ale Revoluţiei din decembrie ’89. Era de serviciu, la muzeu, când a izbucnit revolta. „Au venit trei valuri de ţigani, să fure tezaurul arheologic. Am ieşit şi le-am spus că tezaurul arheologic este al poporului. Dacă vreţi luaţi tablourile, cărţile, daţi-le foc... I-am manipulat puţin, ca să nu strice valorile. Am rămas acolo trei săptămâni”, îşi aminteşte Drăguţoiu.

În anii următori, a intrat în rândul gazetarilor. Şi-a început colaborarea pe tărâmul presei la „Academia Caţavencu”. Aşa l-a cunoscut pe Ion Raţiu, despre care spune că i-a marcat existenţa.

„A fost o întâmplare fericită în viaţa mea. Mie de multe ori nu-mi venea să cred că sunt eu cel care stă de vorbă cu Ion Raţiu. Am fost în casa domniei sale de zeci de ori. Dialogurile pe care le purtam erau fascinate. Le-am pus pe hârtie. Vreau să le împărtăşesc tuturora. Sunt convorbiri inedite despre oameni, despre ţară, despre politică, despre cultură”, afirmă Petre Drăguţoiu, care activează acum ca jurnalist la un cotidian din Târgovişte.

Întrebări şi răspunsuri:

Sunteţi un om cu o bogată experienţă de viaţă. Ce v-a marcat profund, ce imagine nu vă puteţi scoate din minte?
Au fost ani când, la şcoală, vedem copii care mâncau şi alţii care se uitau la ei. Asta este secvenţa care m-a durut cel mai tare, care m-a marcat. M-am dus de multe ori la magazin şi am cumpărat pe caiet, dacă nu am avut bani, ca să încerc cumva să îndrept lucrurile. Nu vă doresc să simţiţi ce dureros este să vezi asemenea imagine. Am ajuns foarte rău în ţara asta.

Câte şanse credeţi că are România să depăşească rapid starea asta de neputinţă în care ne-am afundat?
Foarte puţine. Trăim vremuri mai grele ca după război. E dezastru în toate domeniile. Avem incompetenţă şi corupţie la nivelul cel mai ridicat cu putinţă. Şi dacă ar veni nişte conducători bine intenţionaţi, mă tem că nu ar şti de unde să apuce ţara asta, în aşa situaţie urâtă ne găsim. Nu ar şti ce şi cum să facă...

Ce îi place:

„Îmi plac lectura, filmele documentare şi muzica clasică. Îmi plac sportul, pescuitul şi excursiile. Îmi plac copiii”, spune jurnalistul.

Ce nu îi place:

„Greu de zis care o fi ordinea, dar nu-mi plac laşitatea, duplicitatea şi minciuna, deşi de multe ori o minciună este mai bună decât adevărul”, afirmă Petre Drăguţoiu.

Profil:

Născut: 11 octombrie 1949, Valea Voievozilor
Studii: Facultatea de Istorie-Geografie Craiova
Familie: Căsătorit, doi copii