Palatul ridicat de Constantin Brâncoveanu pentru urmașul său. Se află la jumătatea drumului București-Târgoviște VIDEO
0Constantin Brâncoveanu a construit palatul de la Potlogi, Dâmbovița, pentru fiul său cel mare, Constantin, care i-ar fi urmat la tron. Monumentalul edificiu este situat la jumătatea distanței între București și Târgoviște, cele două reședințe domnești.
Constantin Brâncoveanu a construit Palatul de la Potlogi într-un singur an, în 1698, pentru fiul său cel mare, care îi urma la tron, Constantin. Monumentalul edificiu este situat la jumătatea distanței între București și Târgoviște, cele două reședințe domnești, despărțite de doar 100 kilometri.
Dinastia Brâncovenilor a fost însă crunt curmată de mazilirea domnitorului Țării Românești și de episodul care a rămas în istorie: decapitarea lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi, la Constantinopol, la 15 august 1714.
Turcii au devastat apoi palatul crezând că-i aur ascuns pe undeva. Edificiul a fost apoi distrus de otomani, ca parte a represaliilor padişahului pentru presupusa colaborare a voievodului cu Petru cel Mare al Rusei, care avansase în zonă prin trădarea lui Dimitrie Cantemir al Moldovei.
Palatul, pentru următoarele două secole şi jumătate, nu a mai fost refăcut ca în vremurile lui de glorie, fiind până la urmă lăsat în ruină.
Lucrările de refacere, practic din temelii, au fost începute în 1955, în timpul regimului comunist. Pentru aceasta au fost urmate îndeaproape modelele brâncoveneşti din cursul restaurării Palatului Mogoşoaia, un alt important edificiu al acelei perioade, restaurat în anii 1920 de către marele arhitect George Matei Cantacuzino.
El a trebuit să-şi folosească din plin imaginaţia în procesul de restaurare, inspirându-se mai ales din arhitectura mănăstirilor brâncoveneşti Văcăreşti (cel mai important monument de arhitectură brâncovenească, distrus la rândul lui de dictatorul Ceauşescu în anii 1980), Hurezi, Stavropoleos sau Biserica Doamnei.
Apoi, în anii noștri, Ansamblul Brâncovenesc Potlogi a fost reabilitat şi modernizat ca urmare a derulării proiectului “Restaurare şi valorificare durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe”, proiect implementat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritara 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului. La momentul semnării contractului, valoarea proiectului era de peste 41 de milioane lei.
Pentru refacerea clădirilor s-au studiat cărţi vechi, dar s-au cerut opinii şi de la istorici.
Lucrările au vizat întreaga incintă: grădina, aleile, clădirile, interiorul şi exteriorul acestora, poarta şi zidurile.
Cu o suprafaţă construită de 3.400 de metri pătraţi şi o curte de 23.000 de metri pătraţi, ansamblul se afla, înainte de începerea lucrărilor de reabilitare, într-o stare avansată de degradare, prezentând fisuri pronunţate la nivelul structurii, arcelor, uşilor şi ferestrelor.
Drumul Brâncovenilor
Aflat la 49 kilometri de Târgoviște și la 57 kilometri de București, Palatul Brâncovenesc de la Potlogi este deschis de marţi până duminică. Un bilet costă 10 lei, cu 50 la sută reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Oficialii din judeţul Dâmboviţa s-au gândit să profite de istoria locului și au făcut un traseu turistic, „Drumul Brâncovenilor”, ce trece și pe la Palat.
Fie că paşii ne duc în Curtea Domnească zidită în 1698 la Potlogi, sau că poposim la Târgovişte în vechea cetate refăcută şi înfrumuseţată de marele domn, fie că străbatem pădurea şi ne odihnim sufletul la mănăstirea Cobia de la a cărei zidire se împlinesc anul acesta 450 de ani, fie că urcăm Dealul voievozilor şi batem la poarta Mănăstirii Dealu, loc sacru pentru toţi românii, respirăm aerul Dâmboviţei şi călcăm pe urmele marilor înaintaşi.
Istoria locului, spusă de potlogeni
Denumirea comunei, Potlogi, vine de la cuvântul „potlog”, ce desemnează o bucată de piele pe care potlogarul (cizmarul cârpaci) o folosea la peticirea încălţămintei.
Atestată documentar la data de 6 februarie 1580, așezarea a beneficiat de o situaţie privilegiată, în secolele XVII şi XVIII, atunci când s-a consemnat o înflorire a agriculturii, a creşterii animalelor, a comerţului şi a meşteşugurilor.
Aflată pe drumul ce leagă fosta capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte, de actuala capitală, Bucureşti, într-o zonă fertilă, parţial împădurită şi scăldată de apele Argeşului şi ale Sabarului, mica localitate atrage atenţia Domnitorului Constantin Brâncoveanu.
„Astfel, între anii 1683-1698, domnitorul român construieşte, la Potlogi, Curtea Domnească, monument istoric de importanţă naţională, care constituie totodată şi un valoros <cap de serie> pentru arhitectura rezidenţială la nivelul principal al secolului al XVIII-lea“, se arată pe site-ul comunei Potlogi din Dâmbovița.
În anul 1776, la Potlogi, este menţionat un târg săptămânal, care funcţiona şi funcţionează încă în fiecare zi de luni. După anul 1838, târgul de la Potlogi avea 42 de meşteşugari (boiangii, cojocari, fierari, croitori, mămulari, olari, pielari, ţesători, morari şi brutari).
La 1838, comuna Potlogi avea deja o populaţie de 1.614 locuitori, ceea ce o clasa ca fiind o localitate foarte mare.
„În perioada interbelică, aici, se desfăşoară o activitate economică intensă, animată, printre altele, de o societate pentru cumpărat pămant (imobiliară) şi o bancă comercială. La Potlogi, se aplică, în premieră pe teritoriul Munteniei, un program arhitectonic şi peisagistic inspirat din şcoala italiană“, mai spun istoricii locului.
Și tot aici, la Potlogi, în satul Pitaru (localitate componentă a comunei Potlogi), s-a născut pictorul Nicolae Grigorescu, la 15 mai 1838. Era al şaselea copil al lui Ion şi al Mariei Grigorescu. La moartea tatălui, în 1845, familia se mută la Bucuresti, în casa unei mătuşe, în mahalaua Cărămidarilor. Pictorul Nicolae Grigorescu avea să trăiască apoi în casa de la Câmpina, Prahova, transformată în muzeu memorial.
Se încarcă comentariile...
