Cum a regândit domnitorul Petru Cercel Curtea Domnească în secolul al XVI-lea. Viziunea care poate fi admirată şi astăzi

În celebraa sa lucrare “Despre originea şi curgea izvoarelor şi fluviilor”, italianul Marcello Squarcealupi ne descoperă propensiunea lui Petru Cercel spre serioase preocupări în spirit academic

Petru Cercel a fost domnul Ţării Româneşti în perioada 29 august 1583 – 16 aprilie 1585. Este considerat unul dintre cei mai vizionari domnitori care au stăpânit Ţara Românească, ideile sale ingenioase putând fi admirate chiar şi în zilele noastre.

Şi-a început scurta de extraordinara domnie pe tronul Ţării Româneşti în iulie 1583, cu sprijinul regelui Franţei, Henric al III-lea, care l-a însărcinat pe ambsadorul său pe lângă sultanul Murad al III-lea ca acesta să acorde firman de domnie tânărului prinţ valah Petru.

Petru Cercel îşi pune în aplicare amplul său program, impresionant pentru acea vrem, de dezvoltare edilitară a Târgoviştei, considerând că aspectul capitalei Ţării Româneşti trebuie să fie unul occidental european. O primă atenţie o acordă reconfigurării şi măririi palatului de la Curtea Domnească, adăugându-i încăperi spaţioase de o rafinată  eleganţă. În acelaşi timp a început şi lucrările de construcţie  la Biserica Mare pe care a legat-o de palat printr-o galerie – pod destinată folosirii ei de către domnitor şi de doamnele şi domniţele curţii voievodale pentru a merge să asiste la slujbe. Galerie era de lemn sprijinită pe stâlpi de zid.  

"Realizarea reconfigurării şi spaţializării palatului domnesc a durat doar şase luni şi cuprindea: etaj, aprter, beciuri. Arhitectura şi decoraţiile faţadei erau de inspiraţie autohtonă, iar beciurile erau situate sub camerele centrale, fiind dispuse în formă de pătrat (laturile aveau câte 12 metri fiecare) în jurul unui zid masiv de zidărie în formă de cruce. Compartimentările erau acoperite cu bolţi semicilindrice. Intrarea în beciuri se făcea printr-un gârlici cu boltă. Două puţuri de adâncime, cu turnuri de aerisie poligonale, aveau rostul de a drena apele pentru a evita inundarea beciurilor şi fuseseră fixate pe faţada principală de apus a palatului", se arată în lucrarea "Istoria Târgoviştei", de George Coandă.

Petru Cercel a amenajat în Lunca Ialomiţei, la poaele dealului pe care a fost edificată Curtea Domnească, un parc “alla italiana” şi o ciutărie – o grădină zoologică, prima din spaţiul românesc, iar în Târgul de Sus a construit o fântănă publică în care apa era adusă prin ţevi de lemn din dealurile Teişului.

Domnitor cult

Petru Cercel, pe care Papa Sixt al V-lea, l-a carcaterizat drept un “cunoscător al tuturor lucrurilor din lumea” s-a înconjurat de cărturari şi artişti reputaţi ai acelui moment. El însuşi era un rafinat şi original  cunoscător al prozodiei clasice, dar şi un om de ştiinţă, redactând “ad manum” câteva tratate de istorie generală. 

Din versurile voievodului ne-a rămas un “Imn întru Dumnezeu”, despre care cărturarul italian  Stefano Guazzo ne spune că-l “slăveşte pe pământ şi în cer pe autorul lui”.

"De altminteri, Petru Cercel şi-a creat o adevărată curte voievodală academică, în spirit european, reunind pictori, poeţi, arhitecţi din Franţa şi Peninsula Italică. La această “curte academică” se va fi produs  poetul toscan Francesco Pugiella, iar pictura de şevalet era realizată, pentru prima oară în Ţările Româneşti, de artişti plastici francezi şi italieni. De asemenea, grămăticul Radu de la Măniceşti a caligrafiat “sponsorizat” de voievod, câteva lucrări religioase, printre care un Evangheliar, veritabil monument de cultură, aflat astăzi la British Museum", se arată în lucrarea "Istoria Târgoviştei", scrisă de George Coandă.