Andreea Ghica, Îndăgostită de cuvinte, creează o lume a poeziei

Andreea Ghica este una dintre tinerele talente în alte poeziei din Târgovişte. „Îmi place să scriu şi o să scriu în continuare, chiar dacă nu ştiu cât voi putea să mă afirm în acest domeniu. Sunt conştientă că sunt mulţi poeţi talentaţi şi că nu pot face o carieră din poezie, dar o să găsesc mereu timp şi pentru această pasiune”, spune tânăra. A început să scrie în urmă cu doi ani, încurajată de mama sa. „Mama mi-a descoperit talentul. Ea e profesoară de limba română, a văzut cum scriu şi mi-a spus să mă duc la cenaclul literar «Radu Petrescu», pentru că o cunoştea pe doamna Geacăr, cea care conduce acest cenaclu. Aşa am început să scriu şi să particip la concursuri literare”, povesteşte Andreea.

„Micul prinţ” a fost prima carte ce a impresionat-o
Mama ei a ştiut s-o îndrume pe calea literaturii, chiar daca la început Andreei nu-i plăcea să citească. „Atunci când eram mică eram îngrozită de lectură. Mama stătea cu mine şi eu nu vroiam să citesc. Prin clasa a patra am citit prima carte, «Cuore – Inimă de copil». Abia am terminat-o. Îmi amintesc cum se ruga mama de mine”, se ruşinează poeta. Încet-încet s-a apropiat de lumea cărţilor şi descoperindu-l pe Emile Zola, a descoperit cât de fascinantă este lectura. „Prima carte care m-a impresionat a fost «Micul Prinţ». Dar povestită de mama. Nu este o carte pentru copii şi sunt foarte multe lucruri de învăţat din ea. Apoi, prin clasa a opta, mama mi-a recomandat să citesc „Paradisul femeilor”, de Emile Zola. Atunci m-am îndrăgostit de lectură. Emile Zola este scriitorul meu preferat. Îmi place cum descrie fiecare acţiune, fiecare personaj până la cel mai mic amănunt”, mărturiseşte Andreea. Dragostea pentru litere a determinat-o să urmeze liceu de filologie şi să-şi dorească să continue cu Facultate de Litere sau de Limbi Străine.

Are un model în mama ei
Mama ei i-a fost profesoară de limba română din clasa a cincea. Asta nu a influenţat cu nimic relaţia profesor-elev. „Mi-era teamă că o să am probleme cu colegii care o să-mi spună că am note mari pentru că e mama mea. Dar nu a fost aşa. Mai ales că am avut şi note de 6 sau 7. Se comportă cu mine cum se comportă şi cu ceilalţi elevi”, a observat mulţumită tânăra care, chiar daca nu îşi doreşte să ajungă profesoară, are în mama ei un model. „O admir pentru că e o persoană puternică şi inteligentă. Îmi dau seama cum ceilalţi din jur o apreciază şi se bucură de prezenţa ei şi mi-ar plăcea să ajung ca ea. Să ajung să citesc atâtea cărţi câte a citit ea”, spune poeta.

A fost publicată de trei ori
Cât priveşte poezia, inspiraţia îi vine din întâmplările din viaţa ei şi vorbind cu oamenii. Scrie numai poezii în vers alb. Creaţiile sale au fost apreciate la toate concursurile la care a participat până acum. „Am participat la multe concursuri, peste tot în ţară. Toate premiile obţinute sunt importante pentru mine, dar dacă trebuie să menţionez câteva, aş alege premiul doi la concursul naţional «Leoaica, tănărâ iubirea», martie 2010, la Piteşti, premiul întâi la «Copiii României crează», iunie 2009, la Bucureşti şi premiul special la concursul internaţional «Părul Berenicei», tot anul trecut”, spune adolescenta de 17 ani care a fost publicată într-un volum şi în două reviste. „Am ajuns în finală la concursul «Licart» şi am fost publicată în revista lor. De asemenea şi în volumul «Erup vulcanii poeziei», la concursul «Petre Ghelmez» şi în revista «Nicoară», după numele concursului cu acelaşi nume”, explică tânăra.

Întrebări şi răspunsuri:

În cât timp scri o poezie?
E greu de spus. Nu pot termina o poezie într-o zi. Îmi ia două-trei zile şi nici atunci nu e finalizată, mereu descopăr câte ceva ce nu-mi place şi trebuie să modific.

Ce altă pasiune ai?
Îmi place să cânt. Am luat lecţii de pian în clasele întâi şi a doua şi în clasele a noua şi a zecea am făcut ore de canto, dar am renunţat apoi. Mai cânt la festivităţi, la şcoală.

Ce-i place?
„Îmi plac prietenii mei. Am puţini prieteni, dar sunt adevăraţi. Îmi place muzica hindi şi rock-ul şi merg la concerte de genul acesta. Îmi place să mă uit la filme, şi comedii, şi drame, dar şi filme istorice. Îmi place moda vintage şi fotografia”, mărturiseşte Andreea.

Ce nu-i place?
„Nu-mi plac locurile aglomerate. Nu le suport. Nu-mi plac oamenii care se dau în spectacol, cei care se iau de mine pe stradă şi oamenii falşi. Nu-mi plac filmele horror, pentru că în ultima perioadă regizorii lor nu au mai adus nimic nou”, este de părere tânăra.

Profil:
Născută: 25 septembrie 1992, Târgovişte
Studii: Clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Constantin Carabella” Târgovişte
Familie: Singură la părinţi