Zece capricii ieşite din comun ale lui Nicolae şi Elena Ceauşescu: îi terorizau pe cei din jur cu obsesia pentru spălatul cu spirt sau partide trucate de şah
0
Nicolae Ceauşescu este, vrem-nu vrem, unul dintre cele mai importante personaje ale istoriei noastre contemporane. A condus Republica Socialistă România (RSR) vreme de 24 de ani, respectiv între 1965-1989, dar nu a fost singur, ci a avut-o alături pe Elena, soţia despre care se spune că îi influenţa fiecare decizie. Despre familia prezidenţială s-au spus multe, miturile împletindu-se cu capriciile reale ale celor doi.
Unul dintre lucrurile care s-au spus aproape imediat după Decembrie 1989 despre Nicolae Ceauşescu, “cel mai iubit dintre români”, este că acesta ar fi obişnuit să facă în mod constant transfuzii cu sânge de la bebeluşi. Totul este însă doar un mit de proporţii, total fals şi menit să contribuie la o imagine cât mai hidoasă despre “Tovarăş”, ca şi cum realitatea din ţară din ultimii ani ai mandatului său nu ar fi fost suficientă. Aceasta este concluzia sociologului Paul Dumitrache.
“Înainte de toate atunci când vorbim despre familia Nicolae şi Elena Ceauşescu trebuie să fim conştienţi de faptul că aceştia au condus ţara într-o perioadă tulbure nu doar pentru ţara noastră, ci pentru Europa şi nu numai. Avem în vedere, în primul rând, faptul că este vorba despre perioada Războiului Rece, lucru ce explică anumite capricii - să le spunem, ale celor doi, în special ale lui Nicolae Ceauşescu. Astfel, nu ar trebuie să mire pe nimeni că, de exemplu, ambii soţi Ceauşescu erau foarte circumspecţi şi atenţi atunci când era vorba despre mâncare. Se spune că nu foloseau de două ori aceleaşi tacâmuri de teama să nu fie otrăviţi – acest lucru este adevărat, dar nu este singurul fapt real legat de acest aspect deoarece Ceauşescu se temea în special să nu fie iradiat, nu neapărat otrăvit cu mâncare”, spune sociologul Paul Dumitrache.
Frica dictatorului s-a dezvoltat după moartea suspectă a predecesorului său, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, despre care se zvonea că ar fi fost iradiat sau otrăvit de sovietici. Această bănuială l-a determinat pe dictator să pună la punct un sistem strict de pregătire a mâncării pentru el şi întreaga sa familie. De-a lungul anilor, în presa de la noi au apărut numeroase articole în care s-a vorbit despre măsurile excesive de protecţie a alimentelor pentru familia prezidenţială. Astfel, acum se ştie că unul dintre bucătarii vremelnici ai familiei Ceauşescu, Nicolae Popescu, gătea doar la sediul Întreprinderii de Cazare şi Alimentaţie din Bucureşti strict supravegheat de către un medic militar şi doi subofiţeri din cadrul Direcţiei a V-a a Securităţii. Hrana se trimitea în containere sigilate cu maşina Securităţii sau cu un autoturism al întreprinderii, însoţit de un subofiţer. Ingredientele folosite pentru fiecare masă a familiei Tovarăşului erau testate în laboratoare ale Sanepid-ului, urmărindu-se lipsa încărcăturii bacteriene, a compoziţiei, proporţia carne-grăsimi, conţinutul de sare, conţinutul de metale grele, chiar iradiere etc.
Familia prezidenţială, cu maseurul după ea
De asemenea, despre familia Ceauşescu se mai spune că obişnuia să servească numai mâncare “de fiţe”, pe care o văzuseră în timpul vizitelor peste hotare la regine, prinţi şi mari familii prezidenţiale. Nimic mai fals. Soţii Ceauşescu au rămas nişte oameni simpli până la final. Deşi aveau posibilitatea de a comanda şi de a li se servi orice fel de mâncare de pe planetă, cei doi nu aveau pofte extravagante, ba din contră, erau mari amatori ai mâncărurilor simple tradiţionale - sarmale, mititei, diverse ciorbe/supe: de ştevie, de salată, de zarzavat - acrită cu borş. Pentru masa de prânz, cei doi soţi Ceauşescu nu se fereau să servească verdeţuri, despre care ştiau că le fac bine la sănătate: mâncare de spanac cu ochiuri de ouă, ardei umpluţi, mâncare de urzici ş.a. Grătarul de pui şi vită sau de porc erau preferate mai rar în ultimii ani. Astfel, se ştie acum că Ceauşescu a fost diabetic, avea şi cancer de prostată, şi trebuia să ţină regim, prin urmare avea multe “interdicţii” alimentare - în locurile cu igienă precară el nu mânca şi evita toate dulciurile sau mâncărurile grele.
Muzica populară era foarte apreciată de cei doi dictatori, îndeosebi romanţele olteneşti pe care Tovarăşul le adora. Lui Ceauşescu îi plăcea să bea, chiar avea un soi românesc de vin preferat de culoare alb-gălbui, dar şi un soi de coniac foarte aromat, însă se ferea să bea în public, în asemenea ocazii preferând să afişeze imaginea unei persoane sobre care preferă ceaiul. Elena Ceauşescu făcuse o pasiune pentru şampania franţuzească Cordon Rouge şi pentru sherry.
Un obicei respectat cu stricteţe de către membrii familiei prezidenţiale era somnul de după-masă. De asemenea, se ştie şi s-a dovedit că, tot pentru a se relaxa şi a scăpa de grijile cotidiene, din familia Ceauşescu nu lipsea niciodată un maseur care îi ajuta pe cei doi soţi să se destindă şi să alunge stresul.
Ion Iliescu, în mijlocul distracţiei alături de foştii dictatori Elena şi Nicolae Ceauşescu
Kojak, eroul preferat al dictatorului
Un alt lucru real despre familia prezidenţială este că amândoi se spălau cu spirt pe mâini după fiecare întâlnire în care trebuise să dea mâna cu mai mulţi oameni. Cei doi, în special Elena, erau obsedaţi de curăţenie, aveau pretenţia ca totul să fie antiseptic.
Tot real este şi faptul că fostului dictator îi plăcea foarte mult şahul, dar toţi cei care jucau cu el erau înştiinţaţi dinainte că trebuie să piardă partida fără să-i dea această impresie Tovarăşului.
Puţină lume ştie că Nicolae Ceauşescu era un mare cinefil. Deşi acesta nu a fost niciodată la un cinematograf public, era ştiut faptul că el dăduse ordin ca în fiecare dintre reşedinţele prezidenţiale să fie amenajată o sală de proiecţie echipată modern. Filmele lui preferate erau cele poliţiste, eroul său favorit fiind Kojak interpretat de Telly Savalas, dar şi cele istorice, unde era un mare amator al filmelor despre Napoleon.
Elena Ceauşescu se ferea să poarte blănuri în ţară
Modul vestimentar al soţilor Ceauşescu a fost pentru mulţi români un izvor nesecat de mituri. Astfel, s-a spus că cei doi nu se îmbrăcau de două ori la fel, că Elena nu purta de două ori la rând în public aceeaşi coafură sau că tot aceasta nu suporta lângă ea femeile mai tinere decât ea etc. Ei bine, un sâmbure de adevăr există aici. Astfel, Radu Burciu, fost şef al Secţiei Reprezentare a familiei prezidenţiale, declara, într-un articol din presa românească că dictatorul purta doar o dată un costum:
“Nu pot preciza câte costume avea Nicolae Ceauşescu, însă ştiu că, dacă îmbrăca într-o zi unul, a doua zi nu-l mai purta. Probabil că-l dădea la curăţat. Pentru familia Ceauşescu, îmbrăcămintea şi încălţămintea cerută de către aceştia erau gratuite şi le ridicam de la un atelier special aparţinând Întreprinderii de Confecţii şi Tricotaje Bucureşti”.
În fapt, încă din luna martie 1965 când Nicolae Ceauşescu preia funcţia de secretar general al Partidului Muncitoresc Român (ce echivala, practic, cu cea de conducător al statului – n.r.), în spatele imaginii celor doi soţi s-a aflat o echipă care muncea non-stop pentru aspectul impecabil al celor doi în public. Astfel, croitorii se îngrijeau de hainele pe care Elena şi Nicolae le purtau peste tot, având o grijă deosebită pentru pantalonii dictatorului şi aceasta pentru că, deoarece era scund, nicio pereche de pantaloni “standard” nu i se potrivea, necesitând retuşuri. Dintre cei doi, Elena Ceauşescu ţinea să iasă în evidenţă cu orice prilej prin intermediul vestimentaţiei. Prefera ţinute elegante, dar simple.
“Apetitul Elenei Ceauşescu pentru ţinutele elegante i-a fost <deschis> doar după ce familia prezidenţiale s-a întâlnit prima dată cu familia Nixon, soţia preşedintelui american fiind un model pentru Elena, care i-a copiat nu doar stilul vestimentar, ci şi pe cel de comportament în public”, spune sociologul Paul Dumitrache.
Faptul că soţii Ceauşescu cumpărau masiv îmbrăcăminte din străinătate. Fals. Deşi aveau numeroase posibilităţi de a-şi cumpăra haine din străinătate, familia nr. 1 a R.S.R. prefera creaţiile româneşti. Atunci când se aflau în vizite peste hotare în mari capitale, comercianţii de haine şi încălţiminte din zona cu pricina îi căutau pe cei doi la hotelul unde erau cazaţi şi le prezentau diferite ţesături pe care, de cele mai multe ori, soţia dictatorului le cumpăra - produsul finit era fabricat însă mereu pe pământ românesc. Elena Ceauşescu avea în garderoba sa numeroase haine inspirate din stilul Chanel, dar şi o colecţie impresionantă de haine de blană pe care le purta mai mult în străinătate, în ţară evitând acest lucru pentru că trebuia să păstreze imaginea “cumpătării”.
Vă mai recomandăm pe acelaşi subiect:
Se încarcă comentariile...
