FOTO Ziua lui Ceauşescu, pretext de linguşire a dictatorului. Cum erau îndoctrinaţi oltenii cu mitul ctitorului „Epocii de aur“
0
Dacă ar mai fi trăit, ar fi împlinit azi 97 de ani. Hulit de unii, regretat de alţii, Nicolae Ceauşescu rămâne una dintre persoanele reprezentative ale ţării după ce a condus ţara timp de 24 de ani până în 1989. Cei ce l-au apucat în viaţă îşi amintesc încă modul cum era celebrat preşedintele-dictator, dar şi soţia lui. Ţinuţi ca-ntr-o menghină de fier informaţională, românii s-au trezit şi s-au culcat ani de zile cu Ceauşescu „în gând”.
Toată lumea ştie, chiar şi cei născuţi după anul de graţie 1989, că fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu s-a născut în judeţul Olt, în satul Scorniceşti transformat ulterior în oraş, la data de 26 ianuarie 1918, într-o familie de ţărani cu zece copii. Printr-o conjunctură favorabilă, el a ajuns, în anul 1965, în fruntea Partidului Muncitoresc Român, devenit apoi Partidul Comunist Român, poziţie din care va conduce ţara. Deşi a fost unul dintre “actorii” principali ai cooperativizării forţate a agriculturii şi a ordonat în mai multe rânduri reprimarea şi arestarea ţăranilor care s-au împotrivit, “tovarăşul preşedinte” s-a bucurat ani la rândul de o forţată adulaţie de proporţii din partea românilor, obligaţi să-i cânte ode şi să-i ridice statui asemeni unui zeu de demult.
Ziua lui Ceauşescu era sărbătorită cu mult fast în fiecare an. În fapt, deoarece atât ziua lui de naştere, dar şi cea a soţiei sale, Elena Ceauşescu, erau în aceeaşi lună (ea fiind născută pe 7 ianuarie), românii erau îndoctrinaţi să creadă în invincibilitatea “cuplului de aur” al ţării. Pentru ca totul să iasă cât mai bine, odele în presa locală începeau cu câteva zile înainte de termenul-limită de 26 ianuarie. În fapt, totul începea chiar din primele zile ale fiecărui an nou deoarece Elena Ceauşescu îşi serba ziua pe 7 ianuarie. Poeziile şi articolele în care cei soi soţi Ceauşescu erau oglindiţi ca eroi ai naţiunii figurau peste tot, presa locală fiind ocupată într-o proporţie covârşitoare de articole elogioase la adresa acestora deoarece era principalul instrument de îndobitocire a populaţiei. Românii, “participanţi activi la măreaţa operă de construcţie socialistă a ţării”, trebuia să suporte tirada laudelor. Pentru că la televizor erau numai două ore de emisie, prea puţin peste a ridica în slăvi existenţa soţilor Ceauşescu, celor îndrituiţi cu îndoctrinarea populaţiei le rămânea la dispoziţie presa scrisă, aşa cum se prezenta ea la vremea respectivă.
În judeţul Olt, presa de dinainte de 1989 avea sarcină “grea”: singurul cotidian de atunci – “Oltul”, era înţesat cu articole elogioase la adresa soţilor Ceauşescu. Luna ianuarie era cea mai încărcată în fiecare an din cauza zilelor de naştere ale celor doi conducători “mult-iubiţi”. Debutul odelor începea cu articolele dedicate zilei de naştere a Elenei Ceauşescu încă de la începutul lunii ianuarie. Astfel, ca un exemplu în acest sens, în nr. 2.348 din 10 ianuarie 1984 al ziarului menţionat, un articol tipărit pe prima pagină dedicat sărbătorii soţiei lui Ceauşescu era intitulat “Vibrant omagiu unei vieţi şi activităţi strălucite, dedicate progresului necontenit al patriei, cauzei socialismului şi păcii”. Conţinutul, din care spicuim în cele ce urmează, este edificator despre tactica spălării creierelor de dinainte de 1989: “Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste România, preşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, a fost sărbătorită, cu ocazia zilei de naştere şi a îndelungatei activităţi revoluţionare, în cadrul unei solemnităţi care a avut loc sâmbătă – 7 ianuarie, în staţiunea Predeal. Împreună cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, la solemnitate au participat ceilalţi tovarăşi din conducerea superioară şi de stat. Tovarăşei Elena Ceauşescu i-a fost înmânată în acest cadru festiv Scrisoarea Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat şi Guvernului Republicii Socialiste România. În Scrisoare se regăsesc sentimentele de aleasă stimă şi deosebită preţuire pe care partidul, întregul nostru popor le acordă activităţii multilaterale pline de abnegaţie, de patos revoluţionar desfăşurată de tovarăşa Elena Ceauşescu, militant de frunte al partidului, strălucit om de ştiinţă, savant de renume mondial. Este evidenţiată, încă o dată, activitatea deosebit de bogată pe care tovarăşa Elena Ceauşescu o consacră, cu înaltă competenţă şi profund spirit revoluţionar, înfăptuirii înaltelor aspiraţii de progres, bunăstare, libertate şi independenţă ale naţiunii noastre, cauzei socialismului şi păcii (…)”.
Presă “spălată pe creier”
Specialiştii în comunicare din zilele noastre afirmă acum că presa de dinainte de 1989 nu se putea împotrivi “mecanismului” care mergea ca pe roate în ce priveşte elogierea soţilor Ceauşescu.
“Acestea erau vremurile: cine se împotrivea, avea de suferit. În presa de atunci, cel puţin, articolele laudative la adresa soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu erau ceva obişnuit, nu se concepea ziar fără asemenea articole. La momente speciale din an, precum ziua de naştere, 1 Mai sau 23 August, astfel de materiale unde Nicolae Ceauşescu era văzut ca liderul suprem şi aducătorul de pace era un lucru cotidian, ocupau într-o proporţie enormă, orice ziar din ţară. O comparaţie dintre presa de acum şi cea de atunci nu-şi are rostul decât dacă dorim să arătăm modul cum conducerea socialistă de dinainte de 1989 înţelegea să conducă ţara, acestea erau vremurile – un partid unic, un conducător unic, o presă <<unică>>”, spune Eugen Duţu, sociolog.
Fiind judeţul de baştină al preşedintelui ţării, este lesne de înţeles că presa autohtonă de dinainte de 1989 se întrecea în laude la adresa “Cârmaciului”. Ziua lui Ceauşescu era momentul mult-aşteptat al fiecărui an, iar articolele despre “Epoca Ceauşescu – epoca de aur a ţării”, erau omniprezente pe parcursul întregii luni ianuarie din fiecare an. Numărul din 22 ianuarie 1985 al cotidianului “Oltul” este edificator: prima pagină conţinea cinci titluri, dintre care patru vorbeau despre “marele conducător”, fiecare având titluri bombastice – “Ctitor de ţară, făuritor de istorie” (continuare în pag. a 3-a), “Uniţi în cuget şi-n simţiri”, Epoca Ceauşescu, epoca cea mai strălucită din istoria patriei” (în paginile IV-V), “Marelui conducător, înaltă cinstire!” (continuare în pagina a 5-a). La toate acestea se adaugă poza lui Ceauşescu, ce ocupa aproape un sfert din partea superioară a primei pagini. Conţinutul materialelor nu face decât să continue linia titlurilor: “Pilduitoare conştiinţă în cunoştiinţa întregii ţări, personalitatea remarcabilă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele Republicii, întruchipează cele mai alese virtuţi ale poporului din rândurile căruia s-a ridicat. Idealurile sale luminoase s-au identificat din cea mai fragedă copilărie cu aspiraţiile profunde de libertate naţională şi dreptate socială ale maselor, urcând treptele maturităţii depline în anii marilor împliniri ai glorioasei perioade ce-i poartă numele, epocă gravată cu litere de aur în cartea nepieritoare a patriei. Memoria noastră afectivă păstrează la loc de cinste împreună cu atâtea emoţionante fapte legate de viaţa şi activitatea conducptorului iubit şi stimat al partidului (…)”.
“Noi eram mulţumiţi că aveam serviciu…”
Într-un alt articol publicat tot în “Oltul” în data de 29 ianuarie 1985, adică la doar câteva zile de la ziua de naştere a "Cârmaciului", cei din Comitetul municipal de partid Slatina îşi arată cum ştiau ei mai bine evlavia faţă de Nicolae Ceauşescu în cadrul unui “articol” din pagina a 2-a cu numele <<Mesaje, telegrame şi scrisori transmise tovarăşului Nicolae Ceauşescu>>: “Dând glas celor mai alese sentimente de profundă stimă şi nemărginită dragoste pentru Omul şi Revoluţionarul de aleasă omenie, patriot înflăcărat al partidului şi al statului nostru, militant de seamă al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, în numele comuniştilor, al tuturor cetăţenilor din municipiul Slatina, vă aducem, mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, un fierbinte omagiu şi cele mai bune urări cu prilejul aniversării zilei de naştere şi a peste 50 de ani de bogată şi rodnică activitate revoluţionară!”.
Aceleaşi "sincere" simţăminte sunt exprimate şi în telegrama Comitetului orăşenesc de partid Caracal, publicată în acelaşi număr al ziarului menţionat: “Pentru noi, ca de altfel pentru întreaga suflare românească, omagierea zilei Dumneavoastră de naştere constituie o fericită ocazie de a da glas dragostei neţărmurite şi ataşamentului profund pe care le nutrim faţă de cel mai iubit fiu al naţiunii care, prin întreaga sa viaţă şi luptă, reprezintă simbolul virtuţilor de milenii ale poporului român, cutezanţa revoluţionară, aspiraţiile de progres şi civilizaţie, idealurile împlinirii evului socialist”. Iar mesajele în acest gen pot continua în numărul din “Oltul” de la data menţionată.
Marian Dumitrescu, acum pensionar, îşi aminteşte de acele vremuri: “Eu am fost muncitor la o uzină din Slatina şi nu pot să uit cât oi trăi că, atunci când era ziua lui Ceauşescu, deşi noi speram mereu că o să muncim mai puţin în ziua aia, ajungeam să muncim la fel ca în oricare altă zi. Cu alte cuvinte, ziua lui Ceauşescu trecea aproape ca orice altă zi, dar despre asta se vorbea mai mult în ziare şi la televizor – seara, când era emisiunile alea de două ore, că atâta aveam pe atunci – la un singur program, nu ca acuma – de nici nu mai ştii câte sunt, te încurci în ele. La televizor ni se spunea, seara, de la ora 20.00 până la 22.00, că a fost ziua lui Ceauşescu, erau numai poezii şi muzică de laudă despre Ceauşescu, despre Epoca de Aur ş.a. Nouă nu ni se părea ceva absurd pe atunci, credeam că e ceva obişnuit, că e normal să fie aşa pentru tovarăşu’ preşedinte. Noi eram mulţumiţi că aveam serviciu, fiecare avea un salariu bun, cu mâncarea stăteam mai prost de la un an, la altul, dar, în rest, viaţa trecea destul de monoton”.
Acţiuni omagiale în fiecare localitate din judeţ
Tonul laudativ la adresa soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu nu s-a diminuat pe parcursul anilor, ba din contră, s-a accentuat. Astfel, cu doar un an înainte să fie detronat, odele pentru cuplul Ceauşescu erau la fel de “vii” în presa de la Olt ca întotdeauna. Numărul din 5 ianuarie 1988 al singurului cotidian din judeţ “Oltul” prefigura deja avalanşa de articole laudative ce avea să urmeze pentru ziua lui Ceauşescu şi, în numărul menţionat, Elena Ceauşescu era principalul “subiect”, care îşi sărbătorea ziua puţin mai devreme - pe 7 ianuarie. Dintre articolele publicate în această zi spicuim doar un fragment dintr-un material numit, sec - “Aleasă stimă, înaltă preţuire tovarăşei Elena Ceauşescu”, publicat pe prima pagină.
“Sărbătorim, la 7 ianuarie, ziua de naştere a tovarăşei Elena Ceauşescu, sărbătoare de suflet în care vibrează cu adâncă emoţie sentimentele noastre de profundă preţuire pe care le purtăm savantei de largă recunoaştere internaţională, eminentului om politic care şi-a dedicat din fragedă tinereţe întreaga activitate idealurilor de libertate şi progres ale patriei noastre. Cu acest prilej, comuniştii, toţi locuitorii judeţului Olt, împreună cu întregul popor, adresează cele mai calde urări de ani mulţi şi fericiţi pentru a contribui, împreună cu marele nostru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la ridicarea României socialiste pe noi trepte de progress şi civilizaţie (…).Fiică devotată a clasei muncitoare, dumneavoastră v-aţi ridicat pe cele mai înalte culmi ale creaţiei ştiinţifice, ilustrând uriaşele forţe creatoare ale poporului românesc. Înaltele titluri ce v-au fost conferite de numeroase forumuri ştiinţifice şi de învăţământ de înalt prestigiu internaţional, publicarea operelor ştiinţifice de largă rezonanţă internaţională, reprezintă recunoaşterea generală a remarcabilei dumnevoastră contribuţii adusă la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii româneşti, la îmbogăţirea tezaurului universal al cunoaşterii ştiinţifice, la progresul întregii omeniri, constituie pentru noi un izvor de nesecată mândrie patriotică, revoluţionară (…)”, se arată în ziarul menţionat.
În toate localităţile din judeţ, fără excepţie, aveau loc, de ziua lui Ceauşescu, ample manifestări omagiale având ca temă “viaţa şi opera” tovarăşului preşedinte, "înălţător exemplu de dăruire revoluţionară pentru triumful dreptăţii şi libertăţii, pentru cauza independenţei şi suveranităţii patriei”. Acţiunile erau găzduite în incinta căminelor culturale – la ţară, sau în casele de cultură – în oraşe, în biblioteci sau muzee.
Poezii omagiale
Desigur, printre atâtea articole laudative era imposibil să fie omise poeziile. De plăcere sau din interes, publicaţiile ţineau la loc de cinste poemele despre soţii Ceauşescu - dar în special despre "Tovarăş", iar numele autorilor erau ataşate, spre deosebire de articolele omagiale ce erau date, în majoritate – „anonime”. Astfel, în cotidianul „Oltul” apărut marţi - 26 ianuarie 1988, la pagina a 7-a puteau fi citite câteva poezii amplasate strategic în partea superioară a ziarului. Dintre acestea, spicuim la întâmplare o poezie...
„Inima română
Noi, cei de azi şi cei care-or să vină,
Cât va fi acest popor al meu,
Cinsti-vom în ianuarie mereu
Această zi – coloană de lumini.
Cinstim acest ianuarie, plenar,
Cu sufletul înfiorat de strună
Căci Timpul şi Istoria-mpreună
Dădură României un stegar
El se născu pe-acest pământ proteic
Sunt şaptezeci de cercuri în stejar,
E de-o juma’ de secol făurar
Şi luptător cu gânduri prometeic.
Unită-i ţara, liberă, stăpână.
Unirea stă în cuget şi în ţel
Unirea noastră, a tuturor stă-n El,
În CEAUŞESCU - INIMĂ ROMÂNĂ”.
Vă mai recomandăm pe aceeaşi temă:
26 ianuarie, o zi ruşinoasă pentru istoria României. Cum era linguşit Ceauşescu în era comunistă
Ziua lui Ceauşescu: Ultimul cadou oferit din Mehedinţi a fost o ladă de zestre sculptată la CPL
Se încarcă comentariile...
