Veronica hrănește cu legume curate copiii bolnavi de cancer. „Iubesc România! Pământul ei mă ajută să ajut“ VIDEO
0O încercare cruntă a făcut-o să înțeleagă cât de importantă este calitatea alimentelor, iar de atunci Veronica Gogoț cultivă legume fără chimicale și le oferă familiilor cu copii bolnavi de cancer.
Veronica Gogoț, de profesie asistent medical, nu mai visează să-i îngrijească pe bolnavii aflați pe patul de spital, ci se străduiește să le pună pe masă hrană sănătoasă. A înțeles că nu multă lume face asta, să lucrezi pământul nu e chiar meseria la care să visezi de mic, iar nevoia de hrană sigură este imensă.
Veronica a deprins legumicultura din familie, în satul ei, Strejești, din județul Olt, grădinăritul fiind ocupația de bază a localnicilor de zeci de ani. Doar că așa cum o face astăzi, fără să folosească produse agresive cu mediul și cu riscuri pentru sănătate, n-a procedat dintotdeauna.
Cu aproape opt ani în urmă, însă, a trecut printr-o încercare cumplită. Băiatul, Raul, a fost diagnosticat cu cancer și în acei ani de spitalizări lungi a trăit drama părintelui copleșit de griji, de nevoi, de temeri. Necesitatea de a prepara hrană sănătoasă i-a deschis ochii, iar de atunci ajută cât de mult poate familiile copiilor diagnosticați cu cancer, punându-le pe masă legume „curate” și conserve preparate așa cum o face pentru familia proprie.
E un lucru pe care și l-a asumat întreaga familie, soțul, proaspăt pensionar, fiind acum implicat „cu normă întreagă” în ferma de legume, iar copiii lor ajută ori de câte ori ajung acasă. Raul, fiul, este astăzi student, pasionat de domeniul tehnic și prezent peste tot acolo unde e nevoie de mâini pricepute, iar fiica, elevă la școala militară. Împreună formează „echipa de intervenție” care reușește, de fiecare dată, să redea speranța familiilor în impas.
„Mă rog doar de sănătate!”
Primele „legume magice”, așa cum sunt supranumite legumele crescute cu mâinile muncite ale Veronicăi Gogoț, au ajuns, cu ani în urmă, în tabăra Magic Camp, de care și Raul a beneficiat. Acolo Veronica a primit o parte din lecțiile bunătății pe care astăzi le predă, la rândul ei, prin ceea ce face. După care a dus legume în spitalele care devin, pentru mamele și copiii diagnosticați cu diverse tipuri de cancer, a doua casă pentru luni întregi din an. A început să ajute individual familii, cunoscuții au venit și ei cu alte și alte cazuri, iar astăzi, când auzi de cazul unui copil bolnav de cancer, te gândești aproape instantaneu că are nevoie de hrana Veronicăi Gogoț.
E greu, recunoaște doamna Veronica, să muncești zi-lumină în câmp sau în solar, iar în puținul timp liber rămas „să-ți tragi sufletul” să te speli, să încarci legumele și conservele în mașină și să o pornești la drum, pentru că cineva are mare nevoie de ele. N-ar face, însă, de acum, nimic altceva. Din contră, visează la ziua în care și alți oameni i se vor alătura și împreună vor putea să mărească suprafața de legume cultivate și capacitatea de a produce conserve, iar produsele să ajungă la și mai multe familii cu această nevoie.
Începutul iernii este, pentru legumicultori, întotdeauna unul de bilanț. Te gândești cât ai produs, cât ai câștigat și de cât ai nevoie ca în primăvară să poți să o iei de la capăt. Veronica nu are „grija” profitului, însă nici nu îndrăznește să calculeze bob cu bob și să vadă dacă are cu ce să o ia de la capăt.
„N-am făcut niciodată calculul cât îmi trebuie pentru următorul an, mi-e teamă să nu mă sperii și să renunț. O iau încet-încet. Mă rog doar de sănătate!”, mărturisește Veronica Gogoț.
„Când am plecat de acolo m-am gândit: poate Dumnezeu mă ajută să fac ceva pentru oamenii ăștia!”
Deși fiecare familie care primește din mâinile Veronicăi Gogoț legume și conserve are multe alte nevoi, nu le poate ajuta pe toate. Au fost, în schimb, situații-limită, în care a trebuit să caute rapid soluții.
A mers, în toamna anului trecut, să ofere conserve unei familii din Punghina, Mehedinți, unde o minune blondă de doar opt anișori a luat, ca sute de alți copii, drumul spitalului însoțită de mamă. Acasă au rămas surorile, nici ele mult mai mari, să ducă greul gospodăriei alături de tată.
„Anul trecut am fost cu conserve în Punghina, Mehedinți. Și am rămas, așa, puțin șocată. Nu aveau apă, nu... Nu le-am promis nimic, dar când am plecat de acolo mi-am zis: <Poate Dumnezeu mă ajută să fac ceva pentru oamenii ăia, măcar să-i ajut să facă o fântână>. M-am chinuit, am vândut câteva conserve, s-au mai strâns bani de pe la câteva cunoștințe. A venit iarna, banii i-am ținut la mine, nu le-am dat. Dacă vrei să faci ceva, ocupă-te personal! Că așa, te eliberezi repede, ia aici și fă ce știi... Când s-a împrimăvărat, am sunat să îi spun mamei să caute o echipă să ne apucăm de fântână. Și mi-a spus că este o problemă, că ei nu mai stau acolo. Și m-a șocat. Stai un pic, cum nu mai stai acolo?! Nu știam nimic, n-am știut nimic despre faptul că ei se mutaseră”, poveștește Veronica Gogoț despre cazul care i-a adus atât de multă bucurie și energie, spune, cât nu ar fi obținut în cine știe ce vacanță exotică.
Ea a vizitat familia, din nou, de Paște, iar condițiile în care locuiau au lăsat-o cu inima grea. Și-a spus că nu sunt condiții în care să locuiască un copil diagnosticat cu leucemie, cu imunitatea la pământ, atunci când revine din spital, așa că și-a promis să-i facă un dormitor și o baie.
„Am cumpărat prima dată o cadă, asta ca să nu uit eu că trebuie să construiesc în jurul căzii ăleia. Și le-am promis fetițelor. N-o să uit fetițele, când au văzut cada. Le-am făcut o fotografie și le-am spus – promit eu că în jurul căzii ăsteia o să vă fac o baie!”, a povestit Veronica Gogoț.
S-a muncit enorm, zile în șir, a fost mobilizată toată familia, au participat și prietenii, iar Raul, fiul Veronicăi, a fost coordonatorul echipei de lucrători. Au făcut instalația electrică, au reparat, au zidit, au tencuit, au vopsit, au instalat, iar cu puțin timp în urmă au cules bucuria fetelor care au de acum condiții decente și nu mai sunt nevoite să meargă în miez de noapte la veceul din curte, aflat la zeci de metri de casă.
Veronica Gogoț spune că rar i-a fost dat să vadă atâta vrednicie la niște copii atât de mici și atâta înțelegere și dragoste într-o familie. Fetele sunt implicate în treburile casei, au grijă de animale și își îngrijesc cu devotamentul unui adult străbunicul. „Au avut dintotdeauna ce pune pe masă, sunt oameni harnici, însă nu ar fi putut strânge acea sumă necesară unei asemenea investiții. Ne-a costat ceva, mai mult decât am crezut inițial”, a mai spus Veronica.
„Indiferent cine ai fi tu, când dai de un asemenea necaz ai nevoie de oameni în jurul tău”
În urmă cu o săptămână, o familie cu 10 copii, dintr-un sat de lângă Craiova, a primit de asemenea vizita Veronicăi. A mers împreună cu soțul să-i ajute cu mai multe baxuri de conserve și, din nou, a fost compleșită de cele văzute. Mama este în spital cu unul dintre copii, bolnav de leucemie, iar ceilalți nouă sunt acasă cu tatăl, care și acesta suferă de cancer. „Mulți îi judecă, că de ce au făcut atâția copii. Nu ai fi ajutat în condițiile în care mama era acasă. Cu ce sunt copiii ăia vinovați pe pământul ăsta? Noi suntem vinovați, că judecăm copiii ăștia. Suntem vinovați că nu le dăm o șansă. Dacă noi am susține copiii ăștia, ca societate...”, spune Veronica, afectată de povara pe care acei copii sunt obligați să o poarte.
După prima vizită, soții Gogoț s-au întors în familia numeroasă și le-au fost acelor copii părinți pentru o zi. Au făcut curat, au pregătit mâncarea împreună, au încercat să țină, pentru o zi, locul mamei. Le-au aruncat, în cele din urmă, provocarea și cunoscuților, și alți oameni cu suflet s-au oferit să pregătească la rândul lor mâncare pentru acești copii și să le ofere grija unui adult.
Tot săracu-i generos și milos
De-a lungul anilor s-a convins că mai degrabă sar în ajutor oamenii mai puțin avuți, dar care se pun în locul celor aflați în nevoie. Veronica Gogoț insistă să-i convingă pe cei din jur că într-o clipă viața ți se poate schimba.
„Indiferent cine ai fi tu, când dai de un astfel de necaz, chiar dacă ai bani, ai nevoie de oameni în jurul tău, trebuie să se miște oameni care să te ajute cumva. Dacă tu nu ajuți, pe tine cine să te ajute?! (...) Toți suntem așa: <Da, dar de ce să ajut, că nici pe mine nu m-a ajutat nimeni!> sau <Lasă, că ajută alțiii care au mai mult!>. Fă tu pasul ăsta din timp, ajută și vei fi ajutat”, insistă Veronica să ne convingă să întindem necondiționat o mână.
Recunoaște că i-a trecut prin gând, la un moment dat, chiar să plece din țară, atunci când, din dorința de a face mai mult, de a mări suprafața cultivată și a ajuta și mai multe familii, s-a trezit copleșită.
„M-am gândit că aș putea să fac asta în altă parte, acolo unde cineva, o fundație, o asociație, ceva, ar putea să mă susțină să produc în continuare. Eu asta știu să fac, însă nu reușesc să găsesc o soluție prin care să generez și un venit care să mă ajute să multiplic binele ăsta. M-am gândit la un moment dat la o soluție de genul: dacă tu cumperi o conservă, eu ofer în dar una, sau... Încă nu știu ce m-ar ajuta”, mai spune Veronica, tot căutând idei cu care să atragă și alți oameni dornici să facă bine pe termen lung.
Chiar dacă vara găsește greu sau deloc forță de muncă pentru fermă, chiar dacă apa din puț seacă pe timpul arșiței și, deși este o prioritate, nu are încă resursele necesare să sape un puț mai adânc, chiar dacă uneori o copleșește tristețea că atât de puțini sunt cei care și contribuie efectiv atunci când aud de un caz disperat, chiar dacă..., va merge mai departe. Iar asta pentru că, spune Veronica Gogoț, făuritoarea „legumelor magice”, iubește România și îi iubește pe români.
„Iubesc România pentru că în pământul ei este o parte din mine. Iubesc România pentru că mi-a tratat copilul de leucemie timp de trei ani și am învins. Iubesc România pentru că fiica mea de 14 ani a ales să se alăture Armatei Române. Iubesc România pentru că pământul ei mă ajută să ajut. La mulți ani, România!”, este mesajul Veronicăi Gogoț.
Pentru cei care cred în misiunea pe care și-a asumat-o Veronica Gogoț, și care vor și pot să ajute, iată și numărul de cont al Asociației „Raul, copilărie furată“ prin care Veronica Gogoț duce binele mai departe: RO18CECEOT0130RON0714018.
Se încarcă comentariile...
