Tânăra care s-a întors din Anglia ca să studieze astrofizica în şcoala românească de stat: „Aşa vom înţelege tot ce se întâmplă în jurul nostru“
0
A descoperit astronomia când avea numai 4 ani, iar acum concurează la olimpiada naţională de profil, deşi disciplina nu se studiază în şcoală. Pe jumătate englezoaică, Elizabeth Bondoc a venit cu părinţii în România pentru a-şi putea urma visul.
Elizabeth Bondoc are 17 ani şi visează cu ardoare să uimească într-o zi lumea. Foarte elegantă, volubilă şi serioasă în acelaşi timp, tânăra pasionată de astronomie i-a spus într-o zi profesorului său de fizică de la Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina că are nevoie de ajutor pentru a aprofunda acest domeniu. Este disciplina de care s-a îndrăgostit chiar înainte să o descopere în adevăratul sens al cuvântului, iar pentru a beneficia de cel mai bun sprijin, părinţii săi au dat Anglia pe România.
Tatăl elevei este român, slătinean, iar mama, englezoaică. Elizabeth a trăit până la 9 ani în Anglia, timp în care părinţii au familiarizat-o cu domenii variate, încurajând-o să-şi descopere pasiunile şi aptitudinile. „Părinţii mei mi-au oferit ocazia de a mă documenta în mai multe domenii. Am văzut un documentar despre spaţiul cosmic şi, deşi eram foarte mică şi nu am înţeles foarte bine conceptul, mi-a plăcut foarte mult ideea. Aveam 4 ani, cam aşa, şi de atunci îmi place spaţiul. Am crescut şi am început să citesc mai multe şi, când am ajuns în clasa a VI-a, am constatat că îmi place mult şi fizica, dar cum eram hotărâtă să nu renunţ la astronomie, am decis să studiez ceva care le implică pe amândouă“, povesteşte eleva.
Pentru şansa de a studia la un nivel de top într-o şcoală de stat, părinţii săi au decis să se stabilească în România, însă hotărârea au luat-o consultându-se şi cu Elizabeth, pe atunci elevă în şcoala primară.
„Tatăl meu mă învăţa matematica din România“
„M-am născut în Anglia şi până la 9 ani am locuit acolo, mama fiind englezoaică, tata fiind din Slatina. Când au văzut că sunt pasionată de ştiinţă, în general, comparând sistemele educaţionale, au hotărât să ne mutăm aici ca să pot să mă ocup mult mai eficient mai ales de partea asta de ştiinţă. În Anglia, nivelul de şcoală primară, generală şi de liceu sunt mult mai jos decât în România. Aşadar, în clasa a III-a am venit, limba o ştiam conversaţional, aşa, făceam multe greşeli gramticale, dar în rest, mă descurcam să vorbesc“, explică eleva.
A găsit România ca fiind exact ce căuta. Vremea îi place cel mai mult, iar greutăţi de adaptare nu a avut, şi-a făcut prieteni foarte repede. Elizabeth a reuşit, de altfel, să capteze foarte uşor atenţia tinerilor de vârsta ei. Simte că face parte dintr-o generaţie curajoasă, iar profesorii îşi încurajează elevii să se exprime liber. „Avem nişte profesori absolut extraordinari la «Greceanu», care-mi permit să fiu aşa deschisă cu ei, să îmi exprim personalitatea, pentru că sunt deschişi la creativitate. Nu ştiu dacă este la fel peste tot, dar cu profesorii de la «Greceanu» poţi discuta absolut orice, sunt foate deschişi“, consideră tânăra.
Şi experienţele pe care i le-au oferit părinţii au ajutat-o, spune ea. „Părinţii m-au învăţat să fiu foarte deschisă spre orice şi m-au dus în multe ţări, ca să pot să văd diferite culturi. În România veneam în fiecare vară, de când aveam 3 luni. Îmi plăcea foarte mult, mai ales vremea. Părinţii mei s-au consultat şi cu mine când a fost vorba să ne mutăm aici, chiar dacă eram mică. Să vadă ceea ce-mi doresc, adică dacă eram complet împotrivă, nu ne mutam. Am fost extraordinar de bucuroasă. Eram familiară cu modul de predare din România, pentru că tatăl meu mă învăţa matematica din România, cu manuale pe care le achziţionase de aici, pentru că nivelul în Anglia era foarte scăzut. Tatăl meu e director la o firmă de transporturi. A fost olimpic la chimie şi i-a plăcut foarte mult să înveţe ştiinţele exacte, iar asta m-a ajutat pe mine foarte mult. Mama a făcut şcoala militară şi îşi dorea să meargă în armată, pe partea asta nu semănăm foarte mult. Deşi ea şi-a dorit chestia asta cu armata, mă bucur foarte mult că nu şi-a impus visul asupra mea, nu m-a obligat pe mine să intru în aşa ceva“, spune tânăra.
„Am făcut şi fotbal, şi tenis, am şi cântat“
Pasiunea pentru astronomie a rezistat în ciuda „tentaţiilor“ de tot felul, şi după ce s-a mutat cu familia în România, când avea 9 ani. „Părinţii au insistat să particip la tot felul de cluburi extraşcolare. Am făcut şi fotbal, am făcut şi tenis, am cântat şi la diverse instrumente, dar nu s-a lipit nimic de mine, m-au lăsat să citesc orice fel de carte mi-aş fi dorit, chiar dacă nu era recomandată vârstei mele, ca să pot să văd ceea ce-mi place. Şi mereu am fost axată mai mult pe partea asta de fizică şi de astronomie“, întăreşte Elizabeth.
Pentru că nu s-a simţit suficient de bine pregătită, în primul an de liceu nu a mers să-şi încerce forţele la olimpiada de astrofizică. A făcut-o, în schimb, la engleză, unde a ajuns la faza naţională, deşi nu din pasiune, ci din dorinţa de a încerca o nouă experienţă şi a-şi ajuta şcoala.
În acest an însă s-a hotărât să participe în sfârşit şi la olimpiada de astrofizică. „Cred că mulţi sunt mult mai bine pregătiţi decât mine, au avut multe resurse, s-au pregătit cu profesori specializaţi pe această parte a fizicii. Simt că aş fi putut lucra mult mai mult, dar mă mulţumesc cu ceea ce o să primesc. Bineînţeles, la anul mă voi strădui să iau unul dintre primele locuri, o să dau tot ce pot“, a declarat tânăra, cu doar câteva zile înainte de marele concurs, mărturisind că meritele profesorului său de fizică, Nicolae Ioniţă, sunt enorme.
„În Anglia, sistemul de meditaţii e costisitor“
Pentru a se pregăti cât mai bine pentru olimpiadă, Elizabeth s-a înscris pe diverse site-uri care au cursuri de astrofizică, pentru că studiul individual înseamnă foarte mult. A început cu sursele „digerabile“ şi i-a fost chiar de mare folos şi un manual de astronomie din 1967, din vremea în care disciplina se studia în România în clasa a XII-a de liceu.
„M-am pregătit singură foarte mult, m-am înscris pe nişte site-uri de cursuri de astrofizică, m-am pregătit la matematică foarte mult, până la nivel de facultate, m-a pregătit şi domnul profesor mult mai mult decât recunoaşte. Pe partea asta de lectură, am citit «Astrofizică pentru cei grăbiţi», este ceva foarte uşor de digerat pentru oricine. Am văzut că anul trecut au participat aproximativ 100 de elevi, ceea ce mie mi se pare extraordinar, având în vedere că materia nu este predată în şcoli“, spune Elizabeth.
Aceeaşi şansă pe care în România o are în sistemul de stat, în Anglia ar fi fost foarte costisitoare. Pentru a face performanţă în domeniu, ar fi trebuit să urmeze o şcoală particulară, costisitoare, chiar mai scumpă decât facultatea.
Mi s-ar părea absolut extraordinar un opţional de astrofizică. Mie nu mi se pare că trebuie să fie o disciplină obligatorie, cum sunt matematica, fizica, dar ar trebui să avem de ales să putem studia materia asta, pentru că e vorba de univers, aşa vom înţelege tot ce se întâmplă în jurul nostru. Elizabeth Bondoc elevă
Obiectivul lui Elizabeth este să fie admisă la Cambridge, o universitate pentru care va concura cu britanici, însă cei mai mulţi se pregătesc în şcoli de top, costisitoare. „Acolo sunt mult mai multe persoane din şcoli private, şcoli de elită, şcoli care se axează pe anumite domenii, şcoli care costă extraordinar de mult, mai mult decât facultatea în sine. Şi meditaţiile acolo sunt extraordinar de scumpe, comparat cu România. Sistemul de meditaţii este puţin diferit, se plăteşte pe oră, face doar profesorul cu elevul, şi se ajunge la 50 de lire pe oră, foarte mult“, mai spune eleva.
„Doresc să merg pe cercetare“
Profesorul Nicolae Ioniţă, cel care îi oferă lui Elizabeth sprijinul pe partea de fizică, apreciază iniţiativa elevei sale. „O pregătesc la fizică mai mult, restul, o îndrum şi ea citeşte. Ea este la centrul de excelenţă la fizică, de fapt. Astrofizica e acolo, numai că ea trebuie să citească astronomie, iar aplicaţiile se referă la lansări de sateliţi, lucruri în genul ăsta“, a declarat, cu modestie, profesorul Nicolae Ioniţă.
Pe eleva sa o vede capabilă cu adevărat de performanţă, iar hotărârea tinerei întăreşte convingerile profesorului. „Doresc să merg pe cercetare. Mi se pare că cel mai important lucru este să fii remarcat prin lucruri care schimbă lumea şi astrofizica este un lucru care chiar schimbă lumea, schimbă universul, ne face să înţelegem în ce lume trăim, şi mi se pare că ăsta este cel mai important lucru, să ne înţelegem pe noi“, a conchis Elizabeth.
Se încarcă comentariile...
