Români cu care ne mândrim. Nicoleta Pană, o slătineancă ce visează să devină investigator la Poliţia Metropolitană din Londra
0
Nicoleta Pană este, la cei 27 de ani, unul dintre miile de români care au terminat liceul în ţară şi, apoi, au tras tare să urmeze o facultate peste hotare cu gândul că, odată şi-odată, vor reuşi să-şi facă un viitor mai bun. După un prim an de studiu la o facultate privată din Braşov, Nicoleta a urmat o experienţă parţial planificată în Anglia care i-a limpezit opţiunile privind viitorul. Iar viitorul ei nu se regăsea în ţara natală.
Nicoleta este din Slatina, judeţul Olt. A absolvit studiile liceale la Colegiul Tehnic Metalurgic din municipiu în anul 2006 cu media a doua pe liceu, după care s-a îndreptat către o facultate cu profil Psihologie de la Universitatea “Spiru Haret”, filiala din Braşov. În timp ce se afla în primul an de studiu s-a ivit ocazia de a participa la un schimb de experienţă în Anglia cu job inclus, ce ar fi trebuit să dureze trei luni. Odată ajunsă pe meleagurile anglo-saxone, viitorul pentru Nicoleta s-a cristalizat aproape instantaneu. Şi-a dat seama că nu mai are ce căuta în ţara natală decât în vizită şi, de atunci, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a reuşi “afară”.
“Am plecat din ţară întâi din curiozitate ca să văd cum este peste hotare. Nu mai plecasem din ţară, iar eu presimţeam că voi pleca la un moment dat. Niciodată nu mi-am propus o carieră în România încă de mică. Pare ciudat, ştiu, dar modul meu de a învăţa şi de a mă exprima nu corespunde şi nu a corespuns niciodată şi în niciun fel cu învăţământul românesc.În perioada în care am fost plecată în Anglia, totul ar fi trebuit să fie doar o vacanţă de trei luni, un fel de schimb de experienţă. Eram la facultate în România şi, la un moment dat, s-a ivit ocazia să merg acolo, iar eu mi-am zis să risc: am planificat <<să îngheţ>> anul de facultate din Braşov şi să vin aici, în Anglia. Şi bine am făcut. Am plecat printr-o agenţie din Braşov, oraş unde eram studentă. Agenţia m-a angajat ca <<au-pair>>, un fel de bonă pentru copii, unde locuieşti împreună cu familia de care ai grijă şi, în paralel, studiezi limba engleză acolo. Eu am avut norocul de a nimeri într-o familie pe care o consider acum a doua mea familie, cu doi copii pe care îi iubesc ca şi când ar fi ai mei. Ambii lor părinţi sunt oameni educaţi, cu studiile terminate la Universitatea Cambridge. Dealtfel, ei m-au îndrumat, mi-au corectat cererile de aplicaţii pentru facultate de aici din Anglia şi mi-au lămurit anumite întrebări pe care le aveam. Ştiam pe ce profil vreau să merg, iar facultatea am ales-o dintr-o carte pe care învăţământul o publică aici în fiecare an - cu toate universităţile din U.K. şi toate disciplinele din cadrul acestora. Am ales cinci facultăţi/universităţi, în funcţie de programul pe care îl aveau, de tematică ş.a.m.d. Totul a fost foarte expeditiv, totul se face online aici, nu ca la noi - cu dosar la fiecare universitate etc. Am avut plăcuta surpriză să fiu acceptată la toate cinci facultăţi selectate iniţial de mine, dintre care eu am ales Universitatea din Southampton, una dintre cele mai bune universităţi din Anglia, în special în cercetare”, îşi aminteşte Nicoleta.
Sprijinul familiei, decisiv
Limba engleză şi-a însuşit-o rapid în Anglia, mai ales că avea deja baze foarte solide încă din ţară, unde făcuse deja o pasiune pentru limba lui Shakespeare. Nicoleta “a îngheţat” anul universitar în România, dar nu a mai revenit pentru a-şi relua studiile. Acceptată fiind la Universitatea Southampton, başca la o facultate cu profil dublu – psihologie şi criminologie -, slătineanca noastră s-a acomodat rapid cu modul de a gândi, de a vorbi, de a se exprima şi de a trăi al englezilor.
“Facultatea a fost cea mai frumoasă experienţă de până acum din viaţa mea. Colegii mei au fost majoritatea oameni inteligenţi, cu care puteai purta discuţii pe orice subiect. Noi, românii, nu avem o reputaţie rău famată aici, contrar părerilor generale din ţară, mai ales că eram într-un cadru universitar unde sunt naţii de peste tot. Cu toţii ne-am tratat ca de la egal, la egal. Nu am simţit niciodată că sunt româncă în sensul rău al cuvântului şi nici nu am avut motive să mă simt ruşinată de acest lucru, ba din contră, am fost, sunt şi voi fi mereu mândră. În orice grup de persoane m-am aflat am reuşit să mă integrez fără probleme. (...) Am ales Facultatea de criminologie şi psihologie, care aici se numeşte <<joint degree>>, pentru că întotdeauna am fost interesată de psihicul uman, chiar din clasele V-VIII. Am citit cărţi de psihologie de mică şi, totodată, am avut un fel de interes foarte mare în domeniul criminalisticii şi criminologiei, mai precis crimele cu premeditare şi criminalii în serie, aceasta deoarece punctul meu de plecare a fost interesul exagerat câteodată cu privire la tot ce înseamnă psihicul uman”, mărturiseşte Nicoleta (Foto jos - alături de familie, la momentul absolvirii).
Facultatea a terminat-o în iulie 2011, după care s-a angajat full-time la o casă de copii cu nevoi speciale din Southampton. Din luna mai 2014 încoace este angajată la o companie multinaţională de gaze din oraşul Langley ca şi coordonator de lucrări, oraş unde locuieşte în prezent cu chirie şi care se află la circa 20 de minute de centrul Londrei. Nicoleta recunoaşte că, fără sprijinul material şi moral al familiei, nu ar fi reuşit să-şi atingă visul de a studia peste hotare şi de a avea o şansă să-şi facă un viitor.
„Dacă nu era sprijinul familiei, eu nu mai eram astăzi - aici şi, în niciun caz, nu aveam terminată o facultate la una dintre cele mai bune universităţi din Anglia. Aşa că sprijinul lor este şi a fost unul foarte important. Dar eu am fost norocoasă să provin dintr-o familie unită, care apreciază educaţia şi este în stare de orice sacrificiu”, spune Nicoleta.
“Dansul pinguinului”, la modă printre englezi
Ajunsă în Anglia, Nicoleta şi-a mai dat seama şi de cât de puţine lucruri ştiu străinii despre România.
„Puţini oameni de aici au cunoştinţă despre România. Colegii mei de serviciu, majoritatea - dacă nu chiar toţi, cred că au probleme să plaseze ţara noastră pe hartă, aşa că ei nu au nicio părere cu privire la România. Am câţiva prieteni care mai ştiu câte ceva despre noi, dar totul se rezumă la ce aud la televizor - ceea ce nu este mult, şi aceasta nu este o părere până la urmă. Să ai o părere despre un lucru trebuie mai întâi să intri în contact cu acel lucru, să studiezi, să cunoşti; nu este însă cazul aici. Eu le vorbesc prietenilor mei despre tradiţiile noastre, mai ales despre ziua numelui - toţi sunt foarte impresionaţi că noi avem zile onomastice. Iar, la petreceri, cu toţii încing o horă sau dansează <<Dansul pinguinului>>. În plus, eu sunt un fan înrăit al gimnasticii artistice, aşa că întotdeauna mă voi mândri cu gimnastele noastre care sunt extraordinare şi unice, cu absolut toate – începând, bineînţeles, cu eroina noastră Nadia Comăneci”.
Nicoleta este încântată de multe lucruri pe care le-a găsit în Anglia, începând cu limba autohtonă.
„Sistemul de învăţământ superior de aici este extraordinar! Îmi place felul oamenilor de a fi, de a nu le păsa de opiniile celorlalţi din jur, de felul în care nu judecă prea aspru pe cel de lângă el indiferent de rasă, de orientarea sexuală, de câte clase are etc. Aici, nimeni nu se uită în ograda vecinului şi mereu am apreciat şi am respectat acest lucru. Nimeni nu se va băga în faţa ta la coadă în supermarket sau va sta 2 centrimetri de tine când vei plăti la casă. Nimeni din funcţiile publice nu se va uita cu silă la tine că ai venit să plăteşti o factură - spre exemplu, nimeni nu va fi prea ocupat dacă ai o întrebare, dacă ai nevoie de ajutor ca să ajungi undeva. Iar transportul public, cel puţin când vine vorba despre trenuri, este aproape perfect. Încă un plus pentru Anglia: nu sunt câini fără stăpân pe străzi. Asta nu înseamnă însă că nu au şi ei punctele lor <<slabe>>, desigur, dar nu sunt atât de mari şi de evidente ca la noi”, spune ea.
Revenirea acasă - exclusă
Nicoleta este de părere că ceea ce lipseşte ţării noastre pentru a avea performanţe în domeniul socio-economic este un sistem politic lipsit de infractori - pentru început. Iar, după aceasta, pe locul doi ar fi schimbare de atitudine spre una mai pozitivă şi mai deschisă, mai puţin „judgemental”. Slătineanca duce dorul piftiilor de acasă despre care mărturiseşte că nu a mai gustat de când a plecat de acasă - de aproape şapte ani. La fel de mult îi lipsesc însă şi tradiţionalii mititei. Îi este dor şi de tradiţiile româneşti din preajma sărbătorilor de iarnă şi de gălăgia şi agitaţia cu care românul se pregăteşte pentru ele în fiecare an. Este ceva care, spune Nicoleta, în Anglia lipseşte cu desăvârşire.
Una peste alta, slătineanca îndură mai uşor străinătatea de câţiva ani încoace după ce sora ei mai mică a venit şi ea la studii în Anglia. Aceasta a terminat deja un curs de masaj, iar acum se pregăteşte să aplice pentru facultate, din septembrie, în fizioterapie.
Revenind la Nicoleta, aceasta spune că mai are ceva de studiat până să-şi vadă visul realizat, şi anume să se angajeze în cadrul Poliţiei Metropolitane din Londra. În acest sens, ea economiseşte acum la fiecare salariu pentru a se înscrie la un master în domeniu – „Forensic criminology and crime scene investigation” (echiv. investigator/agent de teren în Poliţia Metropolitană, n.r.). Cât despre o eventuală revenire în ţară, Nicoleta exclude această idee, cel puţin momentan.
„Mai am de studiat încă deoarece, în final, vreau să intru în Poliţia Metropolitană din Londra ca investigator. În ţară nu mă voi întoarce. Cum am mai spus, modul meu de a fi şi de a gândi nu coincide cu România. Nu am avut niciodată gânduri de reîntoarcere. Pentru mine, Anglia este şi va fi casa mea. România este ţara unde am crescut şi ţara în care am familia şi prietenii mei din copilărie. Dar cam aici se rezumă lucrurile”, mai spune Nicoleta.
Vă mai recomandăm, pe aceeaşi temă:
VIDEO Cei mai frumoşi români. Daniel David, „tatăl“ roboţilor terapeutici din România
Se încarcă comentariile...
