Ovidiu Bărbulescu îşi pune talentul şi penelul în slujba ceramicii de Oboga

Pictor apreciat de conaţionali şi străini deopotrivă, acesta se dedică acum unui proiect închinat renumitului meşteşug al olarilor olteni

Ca exponent strălucit al galeriei artiştilor contemporani, Ovidiu Bărbulescu nu mai are nevoie de prezentare. Despre talentul pictorului oltean vorbesc mai bine decât orice premiile cu care i-au fost răsplătite meritele, iar lucrările sale au putut fi admirate în 21 de expoziţii personale, în ţară şi peste hotare. La 72 de ani, vârstă pe care n-o arată, Ovidiu Bărbulescu continuă să fie un artist prolific.

Mărturiseşte că nu are o tehnică preferată, stăpânind în egală măsură secretele picturii în ulei, în vopseluri acrilice, în guaşe şi tempera, dar şi grafica şi linogravura. Apelează mult şi la acuarele, folosind, de regulă, combinaţii de culori complementare pentru realizarea unui tablou. Majoritatea lucrărilor sale sunt peisaje şi naturi statice, mai importante decât toate considerându-le pe cele din ciclul intitulat „Smalţuri obogene“. Acesta reuneşte picturi care preiau motivele şi cromatica ceramicii de Oboga, de care recunoaşte că este îndrăgostit.

A început de la desene pe vase din lut

Proiectul în slujba căruia îşi pune acum talentul îl poartă cu gândul către anii copilăriei, atunci când s-a înfiripat pasiunea şi a început aventura în lumea artei. „Mama a avut un rol covârşitor în viaţa mea, ea fiind cea care mi-a îndrumat, practic, paşii spre domeniul care avea să-mi ghideze întreaga existenţă. Părinţii mei erau învăţători de meserie, însă ea avea şi înclinaţii artistice. Satul meu de baştină, Comăniţa, era chiar lângă Oboga, localitate celebră prin ceramica sa, iar mama obişnuia să deseneze pe vase ce proveneau de acolo. Aşa am prins şi eu gustul, cum se zice“, îşi aminteşte Ovidiu Bărbulescu.
Elev al reputatului Liceu "Nicolae Bălcescu" din Craiova, acum Colegiul Naţional "Carol I", a avut şansa de a-i întâlni aici pe profesorii de arte plastice Ion Hagiescu şi Nicolae Marinache, care au ştiut să-i recunoască talentul şi l-au încurajat să se dedice picturii.

„Nu voi uita niciodată aceste două persoane pentru că, fără ele, nu cred că aş fi continuat în domeniu. Ulterior, criticul de artă Ion Frunzeti, din Bucureşti, m-a luat cu el într-o tabără de pictură, pe când aveam vreo 17 ani. Cu acel prilej, pot spune că am descoperit şi eu cu adevărat lumea artiştilor plastici, am stat în mijlocul lor şi am început să iubesc pictura, arta, în general“, povesteşte pictorul.

Un nume pentru enciclopedie

După ce a terminat liceul, a susţinut şi promovat examenul de admitere la Academia de Artă Nicolae Grigorescu, din Capitală. A absolvit în anul 1964, fiind repartizat pe postul de profesor de arte plastice, la Colegiul Naţional "Ştefan Velovan", din Craiova, unde a activat până în anul 2009. De asemenea, a fost profesor asociat la Universitatea din Craiova şi coordonator ştiinţific de lucrări pentru gradul didactic I. Distins cu premii a fost şi ca pictor, şi ca profesor: a primit diploma de excelenţă din partea Muzeului de Artă din Bănie, dar şi de la Ministerul Educaţiei, pentru întreaga sa activitate didactică şi de creaţie, iar numele lui Ovidiu Bărbulescu rămâne înscris în Enciclopedia Personalităţilor din România.

Profil

NĂSCUT: 29 mai 1940, comuna Bobiceşti, judeţul Olt.
STUDII: Academia de Artă "Nicolae Grigorescu", Bucureşti, 1964.
FAMILIE: Căsătorit, are o fiică şi o nepoată.

--- Ce-i place:
 „Apreciez sinceritatea şi caut mereu frumuseţea, pe care nu o înţeleg altfel decât legată de bunătate şi chiar de spiritul de sacrificiu“.
--- Ce-i nu-i place:
„Urăsc minciuna şi prefăcătoria. Mă dezamăgeşte crunt faptul că ne uităm tradiţiile şi istoria“.

Întrebări şi răspunsuri:

Care sunt planurile dumneavoastră de viitor ?
"Îmi doresc să termin ciclul <Smalţuri obogene>, pentru care vreau să adun 25 - 30 de lucrări, astfel încât să ridicăm la rangul pe care îl merită frumuseţea ceramicii din comuna Oboga. În plus, vreau să fac tot posibilul şi imposibilul să ajung în Grecia, de care sunt îndrăgostit, poate şi pentru că este una dintre puţinele ţări din Europa pe care nu le-am vizitat".

Aveţi vreun regret la care vă puteţi gândi acum ?
"Nu, absolut niciunul. Nu sunt genul care să regrete vreun pas făcut sau vreo decizie luată. Mă simt mândru de faptul că îmi cunosc ţara, pe care am străbătut-o în lung şi-n lat, dar şi că am călătorit mult peste hotare şi mi-am lărgit astfel orizonturile".