Oamenii din Scorniceşti aşteaptă o nouă epocă de aur a „domnului“ Ceauşescu: „Nu mai găsim ca el, niciodată!“

0
0

Aproape că nu există om trecut de 40 de ani în Scorniceşti care să nu ştie că 26 ianuarie e ziua de naştere a „fiului iubit“, dictatorul Nicolae Ceauşescu. Localnicii îl regretă profund, dar la casa părintească nimeni n-a mai deschis poarta să pună o floare.

Cine vrea să ajungă la casa părintească a lui Nicolae Ceauşescu trebuie să traverseze Scorniceştiul aproape cap-coadă. Este cea mai întinsă localitate din judeţul Olt, cu o suprafaţă de aproape 160 de kilometri pătraţi.

Nici agitat, nici adormit, oraşul îşi duce traiul în ritm provincial, chiar dacă, nefiind de prin partea locului, prima întrebare care-ţi vine în minte este: „De ce-ai rămâne aici, să faci ce?“. Pe de altă parte, n-ai cum să nu admiri întinderile albe care-l ademeneau pe dictator la vânătoare.

Nepotul nu mai iese din casă

Imediat după podul de la ieşirea spre satul Poboru se zăreşte casa zugrăvită înainte de 1989 în toate manualele şcolare. În curte, stă bustul dezgolit de omăt al dictatorului, semn că cineva are grijă de tot. Aleea e liberă, dar astăzi (n.r. - 26 ianuarie, ziua de naştere a dictatorului Nicolae Ceauşescu) cu siguranţă n-a ajuns nimeni. Zăpada căzută din copacii de la poartă este neatinsă.

Nepotul Ceauşeştilor, Emil Bărbulescu, refuză de ani de zile să iasă din casă şi să stea de vorbă cu vizitatorii FOTO Alina Mitran

image

Prin curte se agită nervos un câine de talie mare, la poartă îi ţine isonul un altul. Nici din casa din spate, o vilă frumuşică în comunism, dar care păleşte în faţa palatelor construite astăzi, nu se arată vreun semn.

„Emil (n.r. - fiul Elenei Bărbulescu, sora lui Nicolae Ceauşescu) e acasă, sigur e, dar nu mai iese, nu mai dă interviuri, s-a săturat!“, ne lămureşte un trecător binevoitor. Pe şosea tot trec maşini, oamenii încetinesc şi se uită curioşi. Şi-aduc parcă dintr-odată aminte şi zâmbesc îngăduitori, spunând din priviri: „Ei, iar vin ăştia de ziua lui Ceauşescu!“.

„Conducea unu’, ştia ce face!“

Oamenii locului se arată sătui de traiul în România contemporană. Ce să spună, decât că au toate motivele să-l regrete? „Nu mai găsim ca el, niciodată! Aveai o lege, un singur conducător, era bine! Ca şi-n familie, dacă conduc doi... Oraşu’ ăsta atunci s-a dezvoltat, acum ce mai e, dacă s-a dus el? Şedea unu’ de nu muncea atunci?! Am doi copii de stau cu mine şi cu mă-sa, n-au servici, ce să le fac! Eu am avut cinci copii, c-aşa era atunci, obligatoriu, nu se permitea avortu’, şi n-am murit de foame! Le cumpărai cornuri şi trăiau“, îl plânge astăzi pe Ceauşescu un scorniceştean pensionar, venit cu treabă la primărie, care răspunde prompt şi corect la întrebarea „Ştiţi ce zi e azi?“.

„Odată cu demiterea lui, Scorniceştiul a apus!“

Pe Ceauşescu, pe care astăzi nu-l mai numesc tovarăş, ci domn, îl plâng nu doar localnicii de rând, ci şi cei care astăzi îşi asumă să scoată oraşul din mizerie, deşi fără spor.

Este o zi în care scorniceştenii îşi amintesc de domnul Ceauşescu, fiul satului, şi ne mândrim cu asta, chiar dacă au existat şi unii care... Pentru că, totuşi, după mine, Ceauşescu a fost un conducător în spiritul protecţiei sociale, al locurilor de muncă, al dezvoltării ţării noastre aşa cum s-a putut având în vedere orânduirea de-atunci. Odată cu demiterea lui, Scorniceştul a apus, a ajuns un orăşel fără locuri de muncă, a devenit un oraş mai agro-industrial şi comercial. Ce-a mai rămas pe-aici? Au mai rămas magazine, confecţii textile, dar se lucrează tot în lohn“, îşi arată nostalgia Ion Prioteasa, primarul interimar din Scorniceşti.

„Regret pentru că, pe timpul ăla, terminai o şcoală - ţi se dădea un loc de muncă, terminai o facultate – ţi se dădea un loc de muncă şi-o casă“, Ion Prioteasa, primar interimar Scorniceşti (foto jos).
image

Ca fapt divers, Prioteasa e om „cu pile“ la Bucureşti, socrul lui Nicolae Bănicioiu, fostul ministru al Sănătăţii.

„Pilele“ de după ’90 n-au mai adus la Scorniceşti decât prigoana, într-o primă fază, după care uitarea.

Ateriza elicopterul pe dealul ăla, venea până acasă, se întâlnea cu fraţii, cu nepoţii...“

Primarul sună un bun prieten de familie al Bărbuleştilor şi putem vizita şi casa. Deşi a trecut de orele prânzului, suntem primii. Cel mai probabil, nici nu vor mai veni alţii. Au fost însă ani când, spune primarul Prioteasa, ajungeau pe 26 ianuarie la Scorniceşti membri ai partidelor Muncitoresc sau Socialist. Veneau autobuze întregi cu mineri nostalgici din Valea Jiului, era o adevărată procesiune. Casa este însă a urmaşilor familiei, a profesorului Oprean, soţul Zoei Ceauşescu, şi a fiului Valentin Ceauşescu. De locuinţa memorială se îngrijeşte un localnic pe nume Dan Dicu, iar clădirea aflată în proprietate privată nu poate fi exploatată de administraţia oraşului.

Doar atunci când vin delegaţii de la diverse ambasade şi, în ultimii ani, s-a întâmplat să vină francezi, suedezi, ucraineni sau moldoveni, casa se deschide şi poate fi vizitată.

Venea, venea destul de des Nicolae Ceauşescu aici. Ateriza elicopterul acolo, pe dealu’ ăla, iar el venea acasă, se-ntâlnea cu fraţii, că trei au stat aici, cu copiii, cu nepoţii, îşi făcea treaba şi pleca. A venit de mai multe ori, la pomeni, la inaugurări de fabrici, că s-au făcut multe atunci...“, povesteşte Dan Dicu, după ce facem un tur al casei. Tot ghidul nostru risipeşte şi mitul că Ceauşescu ar fi fost categoric împotriva bisericii.

În casa-muzeu s-au adunat, de-a lungul timpului, diverse lucruri FOTO Alina Mitran

image

Da’ se făceau pomeni aici, cum să nu, se duceau cu carul cu boi la biserică, cu slujbă, cu tot, iar el venea, îşi făcea treaba şi pleca, nu că stătea el la pomana întreagă, dar venea tot timpul“, confirmă Dicu.

Fişa de carceră, la loc de cinste

Casa părintească a lui Nicolae Ceauşescu este relativ bine întreţinută, deşi cam sărăcăcioasă pentru un muzeu. Colbul s-a aşternut în voie, rogojinile, covoarele ţărăneşti de altădată, poartă urme evidente de paşi. Pe pereţi, în odaia de la drum, stau portretul lui Nicolae Ceauşescu, cele ale surorilor Elena şi Filofteia, ne spune domnu’ Dan, dar nu este foarte sigur. Pe un alt perete, e agăţată fotografia realizată în ultima vizită la Scorniceşti, în pridvorul casei, în iunie 1989, în care apar Nicolae şi Elena Ceauşescu, alături de rudele rămase în judeţ.

Pe corlată stă la loc de cinste fişa de carceră FOTO Alina Mitran

image

În cealaltă odaie, portretele părinţilor şi cele ale bunicilor, două ii atârnate neglijent, câteva obiecte de mobilier, cele mai multe adunate în timp, un tablou nesemnat,  de dimensiuni destul de mari, înfăţişându-l pe Nicolae Ceauşescu la 15 ani, adus de jandarmi acasă. „Din ce-am înţeles, doar paturile ar fi cele de demult“, ne mai spune ghidul de ocazie.

Cartea nepotului Emil Bărbulescu se poate cumpăra FOTO Alina Mitran

image

În tindă, pe corlată, la loc de cinste stă „fişa de carceră întocmită tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu prilejul întemniţării sale la penitenciarul Doftana – 15 august 1936“. „Au găsit-o prin podul unei case şi-au adus-o aici“, vin lămuririle. Alături, cartea nepotului Emil Bărbulescu „Nicolae Ceauşescu a fost unchiul meu – NOI CEI CARE AM TRĂDAT“, apărută în 2011. Cine ajunge aici poate s-o ia acasă pentru 30 de lei. Este singurul suvenir cu care nostalgicii dictatorului pot pleca de la Scorniceşti.

Slatina


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri