“Mall”-urile ceauşiste din Slatina şi Caracal: pângărite de investitori de carton, ocolite de clienţi (FOTO)

0
0
Magazinul universal "Oltul" din Slatina, imagine în oglindă între anii de dinainte de '89 şi după...
Magazinul universal "Oltul" din Slatina, imagine în oglindă între anii de dinainte de '89 şi după...

Judeţul Olt, chiar dacă “l-a dat ţării” pe Nicolae Ceauşescu, cel care a condus Republica Socialistă România timp de 22 ani, a avut o soartă similară cu celelalte judeţe ai căror locuitori au dus o viaţă plină de lipsuri. Cu toate acestea, imaginea marilor magazine universale amplasate în centrul oraşelor mai importante, “alimentările” cu inerentele lor cozi la orice fel de produse, nu au dispărut nici în prezent din memoria românilor.

În municipiul Slatina, capitala judeţului Olt, anii şi lipsurile de dinainte de Evenimentele din Decembrie 1989 sunt încă foarte prezente în memoria locuitorilor de peste 32-34 de ani. Cozile la alimente - de la banala pâine, ouă, ulei, pui, lapte, şerbet sau smântână, şi până la rarisimile banane, portocale sau lămâi, nu au dispărut defel din amintirile slătinenilor.

Aproximativ 15 “Alimentări” – cum erau numite magazinele unde se vindeau diverse produse alimentare – existau în municipiu înainte de 1989, toate amplasate în puncte-cheie ale oraşului. Teoretic, aici ar fi trebuit să găseşti tot ce doreai în domeniul alimentelor şi aveau obligatoriu anexate şi un “Aprozar” de unde, tot teoretic, ar fi trebuit să găseşti tot felul de fructe. În realitate, cel puţin la Slatina, în alimentări găseai doar câteva categorii de produse, precum pâine (3 lei), mazăre la borcan de 400/800 grame, compoturi, conserve (de peşte – 3,25 lei), ghiveci de legume, castraveţi la borcan, marmeladă, eugenii (75 bani/buc.) ş.a. Legumele şi fructele erau mai numeroase deoarece alimentările erau aprovizionate periodic prin politica de stat de atunci. Fumătorii erau o categorie privilegiată deoarece aveau ţigări la discreţie – Carpaţi (3,15 lei), Mărăşeşti (1,75 lei) sau Naţional. În rest, pentru toate celelalte produse trebuie să stai la coadăm un lucru devenit banal în epoca ceauşistă.

Pâinea la alimentările din Slatina, doar pe cartelă şi doar “la jumătate”

Lipsurile de atunci au ajuns, acum, motive de nostalgie pentru majoritatea slătinenilor. Îşi aduc aminte de acele vremuri nu doar persoanele trecute de 50 de ani, dar chiar şi cei de peste 32-34 de ani, care, pe atunci, erau doar nişte copii.

“Deşi eram mic, ţin totuşi minte cum mama ne scula de la 3-4 dimineaţa, iarna, ca să mergem să stăm cu rândul la coadă la alimentară şi să apucăm şi noi ba nişte banane sau portocale, brânză, smântână sau carne de pui. Şi noi ne duceam, ce să facem ?! Îngheţam de nu mai ştiam cum ne cheamă, făceam cu schimbul că nu puteai rezista la gerul de la orele acelea că stăteai până te uitau sfinţii deoarece nimeni nu ştia când urmează să vină marfă. Totul se făcea pe auzite: dacă aveai relaţii la o alimentară, erai <<aranjat>>”, îşi aminteşte Andrei Valeriu, de 34 de ani.

Adevărate detalii ale vieţii de dinainte de ’89 le oferă tot cei mai în vârstă, a căror memorie este încă activă atunci când vine vorba despre anii comunismului. “Domne’, dacă spui acum la copiii care s-au născut după 1989 cum era viaţa atunci ei nu te cred, îţi spun că le spui poveşti şi că inventezi. Adevărul este că, de pe la începutul anilor ’80, lucrurile au început să se strice rău în ţară, iar Ceauşescu a interzis tot mai multe produse. Ajunsese lumea să se îngrămădească până şi la pâine, că aveai voie să cumperi doar pe cartelă şi numai o jumătate de pâine de persoană, nu mai vorbesc despre lapte, smântână, ulei – se dădeau numai cu raţie de persoană, şerbeturi, carne de orice fel etc. Dar nici lumea nu era proastă: cartelele care se făceau pentru pâine, ulei ori zahăr, erau de multe ori măsluite de oameni care ştergeau cu lama sau altceva data scrisă cu pixul pe carton şi lăsau liber ca şi cum nu ar fi cumpărat. Uneori, metoda mergea, dar nu mereu că unele vânzătoare îşi dădeau seama şi atunci stăteai câteva ore degeaba la coadă, ba mai te şi înjura lumea”, îşi aminteşte Ioana Albu din Slatina, în vârstă de 64 de ani.

Alimentările din Slatina, cu Aprozar "la pachet"

La Slatina, una dintre cele mai căutate alimentări era cea amplasată la intersecţia străzilor Primăverii cu Cornişei, la ieşirea din oraş spre municipiul Piteşti. Aflată la marginea urbei, aceasta deservea aproape toată populaţia din zona respectivă, iar locaţia a permis statului să amenajeze şi un “Aprozar” care, vara mai ales, îşi putea prezenta marfa şi pe o bună parte din trotuar. Nu de puţine ori, acest avantaj a permis gestionarilor alimentării cu pricina să facă vânzări record faţă de alte unităţi de profil din oraş.

Acum, locul cu pricina a fost împărţit în mai multe segmente, o parte constând în două magazine mixte, iar o altă parte – magazin de prezentare mobilă. Desigur, “investitorul” a lărgit, ulterior, locul cu pricina prin amenajarea unui alt spaţiu care încă de la finalizarea lucrării de montare a tâmplăriei termopan îşi caută un client.

Magazinul “Oltul”, centrul universului pentru slătineni şi nu numai

Magazinul-etalon în Slatina a fost şi este, încă, cel numit “Oltul”. Amplasat în centrul oraşului, magazinul universal de atunci a primit acum un nou nume (Winmarkt, n.a.), dar clienţii pe care îi atrage nu se compară cu “valul” de dinainte de 1989. Structurat pe patru etaje plus o terasă, acesta reprezenta centrul universului nu doar pentru locuitorii urbei, dar şi pentru cei din întreg judeţul.

Plin mereu cu marfă, magazinul “Oltul” a fost simbolul Slatinei ani la rândul. Marian Preduţ, unul din pensionarii urbei, îşi aminteşte şi acum modul cum era împărţit “mall”-ul de atunci. “Ţin minte că magazinul avea cinci etaje, plus un subsol încăpător unde era o alimentară mai atent garnisită cu ce trebuie decât celelalte din oraş. La parter erau produse de mercerie, librărie-papetărie, sticlărie, menaj; la etajul 1 erau jucăriile, electricele, îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii şi tineret; la etajul 2 - îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru bărbaţi; la etajul 3 - îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru femei; la etajul 4 – produse electronice, maşini de spălat, frigidere, televizoare, covoare, iar pe terasă sau la etajul cinci, cum i se mai zicea, era un restaurant care era folosit doar de primăvara până toamna târziu. Ce mai: aici găseai cam ce vroiai!”, spune cu nostalgie domnul Preduţ, care, totuşi, nu regretă acei ani

În prezent, dintre cele şapte nivele ale magazinului (subsol + parter + 4 etaje + terasă), sunt folosite doar patru. Magazinul a fost “îmbrăcat” cu mii de elemente din alucobond ce dau impresia unei închisori apărute peste noapte în centrul oraşului. Cât priveşte numărul de clienţi care mai calcă pragul complexului comercial, acesta este infim în comparaţie cu “anii de aur” de dinainte de 1989. Chiriile mari practicate alungă potenţialele firme mai serioase.

“Am mulţi colegi şi prieteni care spun că era mai bine << atunci >> decât acum, dar eu de fiecare dată întreb la ce bun aveai atunci bani dacă nu aveai ce face cu ei deoarece nu prea găseai lucrurile pe care le vroiai tu, ci ceea ce îţi dădea statul. Pentru produsele mai importante – frigidere, aragaze, televizoare etc. se făceau liste pentru care trebuia să aştepţi cu lunile. De maşină nu mai vorbesc că stăteai cu anii. Acum, de bine-de rău, măcar fiecare îşi permite să îşi ia ce vrea după bugetul pe care îl are, normal”, afirmă şi Mihai Stroe, de 56 de ani.

Magazinul universal “Central” din Caracal, folosit la cota de avarie

Cazul fostului magazin universal din municipiul Slatina poate fi considerat unul fericit deoarece, în alte oraşe din judeţ, aceste magazine-simbol sunt părăsite de ani de zile după ce au fost cumpărate de aşa-zişi “investitori” care le-au lăsat în paragină ori cer chirii astronomice. Un exemplu în acest caz este fostul magazin universal din oraşul Caracal numit “Central”, care, acum, este folosit la nici 30% din capacitate, deşi ocupă o suprafaţă strategică în centrul urbei.

Municipiul Slatina s-a numărat printre numeroasele oraşe din ţară ai cărui locuitori se încălzeau, iarna, datorită unui sistem centralizat bazat pe un anumit număr de puncte termice. Ulterior, după 1989, sistemul centralizat de încălzire a oraşului a fost desfiinţat, punctele termice abandonate şi vândute afaceriştilor apropiaţi puterii de la acel moment, iar oamenii… au fost nevoiţi să se descurce cum au putut, cei mai mulţi optând pentru centrale termice.

Mai multe - Slatina

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite