Lac din România, secat de seceta timpurie. Jumătate din cultura de rapiță e compromisă VIDEO
0Aproximativ 8.000 hectare de rapiță sunt compromise în județul Olt, fermierii nefiind optimiști nici în privința altor culturi. Un lac din Olt a secat mai devreme decât oricând.
Seceta pedologică, fenomenul de care se tem cel mai mult fermierii, este o amenințare în mai multe zone ale țării.
Sute de fermieri din județul Olt, un județ cu o suprafață agricolă de peste 400.000 hectare, au anunțat deja că rapița pe care au cultivat-o în august-septembrie 2023 este compromisă și că vor întoarce cultura. Este vorba de aproximativ 8.000 hectare, din cele 17.000 cultivate cu rapiță la nivelul județului, spune directorul Direcției de Agricultură Olt, Ion Drăgoi.
„Sunt în jur de 7.000 hectare evaluate, se vor face aproape 8.000 hectare rapiță calamitată, din aproximativ 17.000 hectare. Atât de mult nu s-a mai întâmplat, mai era 25-30%, dar acum e mult. (...) Semănatul este aproape de final. Și așa e târziu. Cei care au întors rapița pun floarea-soarelui și porumb. Majoritatea au optat pentru floarea-soarelui. Este mai rezistentă la secetă și e valorificabilă mai bine decât porumbul”, a declarat directorul Ion Drăgoi.
Lipsa ploii este în această primăvară cel mai mare dușman al agricultorilor. Se adaugă însă și altele, e de părere directorul Direcției Agricole Județene.
Deși provocările sunt mai mari de la un an la altul, puțini sunt fermierii care să caute să îmbunătățească lucrurile, iar și mai puțini cei care să se gândească dacă nu cumva, în timp, au contribuit la degradarea suprafețelor pe care le lucrează, iar acum culeg roadele.
„O problema e ploaia, dar e vorba și de proprietățile fizico-chimice ale solului, că de când avem zece fermieri pe metru pătrat și toți se pricep la agricultură și la fotbal n-a mai făcut nimeni verificări, să spună - sola asta costă bani, ia să ne ducem să vadem ce se întâmplă. Ce nu e? Nu e fosfor, nu e potasiu, sunt cloruri multe... Pun cultură după cultură și fuga asta după bani își spune cuvântul”, a adăugat Drăgoi.
Șeful Oficiului județean pentru studii pedologice și agrochimice Olt, Raul Rotea, confirmă că puțini sunt fermierii care se adresează instituției, deși costurile care i-ar ajuta să afle ce-i trebuie solului pentru a-și recăpăta rodnicia sunt deosebit de accesibile.
Cei mai mulți fermieri vin și cer ajutorul când răul deja s-a întâmplat și când este și mai greu de intervenit.
Lipsa apei din sol, pe de altă parte, foarte puțini o pot suplini. În Olt s-au irigat anul trecut aproximativ 33.000 hectare, deși irigabile ar fi în jur de 50.000 hectare. Suprafața irigabilă crește de la un an la altul, chiar dacă nu spectaculos, dar nevoia rămâne una enormă.
„Făceam grâu, făceam porumb, făceam sfeclă, grădini, ce nu făceam?”
Localitatea Ipotești este chiar pe malul râului Olt. În comunism aici exista o rețea de irigații care, dacă astăzi ar mai funcționa, i-ar salva pe fermierii ce se încăpățânează să facă agricultură în ciuda climei din ce în ce mai provocatoare.
În locul în care altădată lacul de acumulare se întindea pe zeci de hectare, astăzi, început de aprilie 2024, 40% din lac e secat. Sunt pești morți în nămolul care se transformă cu fiecare oră în pământ crăpat, iar vitele satului, doar 12 rămase, caută iarbă unde cu două-trei luni în urmă veneau să se adape.
„În ritmul ăsta, poate nu la anu’, dar într-un an-doi nu mai e nimic”, spune un localnic, pensionar, venit să pescuiască. E plin malul lacului de pescari. Vin aici pentru că și-au încercat norocul și în râul Olt, dar fără succes.
„Sunt și pești morți, nu i-ați văzut pe mal, în nămol? Și ce era aici! cinci tone de pește am adus de la Giurgiu, eu am fost șofer. De toate făceam. Venea apă din Olt și de aici se irigau toate câmpurile. Făceam grâu, făceam porumb, făceam sfeclă, grădini, ce nu făceam cu Ceaușescu. De pe 15 ari făceam ce acum nu fac din trei pogoane”, spune pensionarul venit cu vitele la păscut.
Patru sunt ale lui, alte opt sunt ale oamenilor din sat.
„Erau aproape suta, vreo 93, imediat după Revoluție, acum lumea s-a boierit, nu mai ține animale. Da’ nici ce a fost nu mai e, chinuială. Vara le duci acasă la doișpe, să bea apă, să mănânce. Că aici, dacă ăștia cu oi le bagă de astă-iarnă, că a fost iarna blândă, n-a mai rămas nimic”, spune omul, cu amărăciune.
„Nutrienți sunt, că le administrăm, dar apoi stăm și ne rugăm să plouă”
Gheorghe Cojocaru este fermier în Ipotești, satul-comună care avea, cu 35 ani în urmă, un sistem de irigații-model. Acum și tânărul fermier a ajuns în situația de a declara calamitată o suprafață importantă cultivată cu rapiță.
„Din august au fost probleme, până aproape de decembrie. Din 23 de hectare, rapiță de toamnă, le-am întors pe toate. Am ales să reînsămânțez, din cele 23, opt cu amestecătură, cu rapiță de primăvară. Pe cele opt hectare am făcut un experiment. Mulți nu mi-au recomandat, mi-au recomandat să o desființez și să nu mă mai gândesc la rapiță anul ăsta. Dar am vrut să văd cum merge și să știu dacă pe viitor să mai fac sau nu. Nici aceea nu are cine știe ce șanse de reușită, dar am zis să păstrez în planul de culturi rapița. În prezent cele care suferă (n. red. - din cauza secetei) sunt culturile de toamnă, cele de primăvară sunt în curs de răsărire sau au răsărit”, a precizat fermierul.
Faptul că nu poate iriga suprafețele pe care le lucrează constituie un impediment. De la an la an se mărește deficitul de apă din sol, iar culturile au din ce în ce mai mult de suferit.
„Ce știu eu, ca agricultor, este că grâul își reglează producția. Deja începe să sufere, se va diminua producția, iar dacă, Doamne-ferește, undeva la trei săptămâni n-avem nici măcar o picătură de apă, e posibil să se compromită. Urmează faza de burduf, în care are cel mai mare consum de apă și de nutrienți. Nutrienți sunt, că sunt administrați, dar apoi stăm și ne rugăm să plouă”, mai spune fermierul.
Ar încerca și alte culturi, care rezistă mai bine la secetă, și este convins că și alți fermieri ar face la fel, însă rămâne problema valorificării.
Negustorii nu dau semne că s-ar înghesui să cumpere sorg, de exemplu, spune fermierul. A pățit-o și cu mazărea, pe care a cultivat-o pentru a respecta planul de culturi verzi impus pentru subvențiile de la APIA și i-a fost destul de greu s-o valorifice.
„Dacă ținem ritmul ăsta, anul viitor n-o să mai fie nimic acolo”
Suprafețele pe care se face astăzi agricultură la Ipotești erau irigabile până în 1989. „De aici pleca sistemul, până în Câmpia Boianului – Coteana, Schitu, Stoicănești, sistemul pornea de la hidrocentrala Ipotești. Noi aveam un sistem de minicanale și hidranți, dar acestea, odată cu democrația, au dispărut”, a adăugat fermierul.
Viceprimarul comunei Ipotești, Robert Ilinca, confirmă, la rândul său, că locuitorii care încă se mai încăpățânează să crească animale sau să-și muncească pământul ar avea nevoie de apa din lacul aproape pe jumătate secat. Lacul însă nu le aparține, ci s-ar afla în administrarea unei firme din Caracal.
„Cel mai mult ne-a afectat lipsa zăpezii. În ultimii ani nu a mai nins cum ningea de obicei. De exemplu 2008-2010, primăvara, când se topeau zăpezile, barajul spărgea. Digul spărgea și Oboga era plină. Aici curge pârâul Oboga. Avem două poduri până a ajunge în lacul cel mare și astea două erau rupte, de obicei, se rupeau și din cauza acumulării de crengi, pet-uri, blocau cursul. Fermierii sunt foarte afectați, pentru că avem mulți fermieri în zona noastră, nu prea mai au unde să adape, ploi nu sunt, iarba nu crește, nu e un lucru bun. Digul, din ce știu eu, până anul trecut secase 10-12%, anul acesta avem undeva la 40%, iar dacă ținem în ritmul ăsta eu zic că anul viitor n-o să mai fie nimic acolo”, a spus viceprimarul Robert Ilinca.
Se încarcă comentariile...
