Inventatorul care răstoarnă legile mecanicii, dar stă cu brevetul în buzunar
0„Cea mai mare descoperire științifică în Fizică și Matematică este realizată, de acum și brevetată“, spune Ilie Luțu, un pensionar în vârstă de 72 de ani, din Curtișoara, județul Olt.
Vorbește cu însuflețire despre ideea sa pe care o studiază de peste 40 de ani și pe care, la începutul anilor 2000, a și brevetat-o. I-a spus „cutie de viteze planetară“, însă „este amplificare de putere“. Dar asta va demonstra în final. „Am crezut că dacă are denumirea de cutie de viteze e mai ușor de implementat“, mărturisește inventatorul pentru „Weekend Adevărul“.
Ilie Luțu a fost simplu muncitor, lăcătuș la o fabrică din Slatina, însă în 1978 a fost admis la Politehnica din Craiova. A fost nevoit să renunțe, din motive personale, după doar un an. „Atunci m-am născut eu și pentru că n-avea cine să mă crească...“, ar vrea să povestească fiica inventatorului, însă bărbatul o întrerupe brusc. „Asta n-are importanță. Eu n-am avut dreptul la învățătură, asta a fost!“, încheie rapid Ilie Luțu destăinuirile personale. Cert este că frământările sale nu s-au încheiat, din contră.
A început să studieze, pe cont propriu, mișcarea planetară, pornind de la o ecuație a omului de știință Robert Willis. „Mișcarea planetară nu este cunoscută atât de bine în România. Willis, un oarecare Willis, care a murit în 1875, a lăsat o formulă și cu aia se calculează mișcarea planetară. În România și în întreaga lume este cunoscută doar mișcarea clasică“, explică inventatorul român.
A studiat un mecanism planetar cunoscut deja, iar pasul următor a fost să aibă un aport, îmbunătățindu-l. „Eu am făcut altul care are același raport de transmitere, dar are altă caracteristică a momentului, a cuplului motor – în mecanică se folosește moment sau cuplu motor, e același lucru. Eu lucrez cu el acasă. Acesta, în angrenare clasică, are raport 1 la 3, ăstălalt, în angrenare clasică, are 1 la 5. Când le punem în angrenare planetară, raportul de transmitere este același. Am egalat pe 3 cu 5. Când le-am arătat oamenilor care se cred că sunt pregătiți în domeniu, li s-a părut ceva ciudat“, explică Luțu, urmărind cu degetul o schiță pe care de mai bine de 20 de ani a prezentat-o de zeci de ori, în fața a sute de persoane care l-ar fi putut ajuta – spera Ilie Luță – să-și vadă ideea reprodusă la nivel industrial.
„Hai să vedem minunea!“
Primele speranțe s-au născut în 1997, atunci când ideea muncitorului a fost premiată la un salon de inventică. Acolo, lucrarea sa ar fi fost decretată drept „minune“. „Nu știau ei cine e cu lucrarea, și spuneau – «Hai să vedem și noi minunea!». Se duceau și vedeau și spuneau că este minune, se dusese vestea în Politehnica București. Asta era în octombrie. M-au căutat acasă în ianuarie. Găsesc un bilet în ușă, scris de polițist, de sectorist, ca să-l sun pe directorul Institutului din Politehnica București, director de programe“, a refăcut inventatorul traseul ideii sale. Tot în acea perioadă a obținut și primul brevet de invenție – în acest moment are două și îl așteaptă pe al treilea.
Inițial, ideea sa nu a trecut de membrii comisiei OSIM care aprobă brevetele. A contestat respingerea și după luni la rând în care nu i s-a oferit niciun răspuns, a fost invitat să explice din nou mecanismul. I-a convins în cele din urmă, rămânând chiar în relații foarte bune cu unul dintre profesori. Acesta i-a trimis, până când să decidă să-i elibereze brevetul, mai multe scrisori neoficiale.
„Îmi spune: «Domnul Luțu, până nu-nțeleg, nu pot să vă dau brevetul». Și mi-a dat în gând, zic – domne, ați văzut cum e roata la trăsură, că trăsura merge așa și roata se-nvârte invers? La mine o face în realitate, iluzia optică. Și el știa explicația științifică. «Extraordinar, o asemenea lucrare apare la 500, la 1.000 de ani!», a spus. Poate nici nu recunoaște că a zis“, spune inventatorul.
„Eu cu astea două roți dințate fac ce face neamțul cu șase perechi“
De asemenea, la mijlocul anilor 2000 a reușit să semneze un contract de colaborare cu un institut care a realizat prototipul. „Am semnat un contract de colaborare, l-au luat, l-au executat, pe mine nu m-au băgat în program“, spune cu amărăciune inventatorul care s-a simțit atunci tras pe sfoară pentru faptul că nu a putut figura drept partener în acel proiect de cercetare.
Tot atunci a avut parte și de o mare deziluzie. „Eu am luat de la fabrică un inginer, îi împărtășeam ideile, mergeam împreună. Ne-am dus în București și directorul institutului îmi spune: «Ar fi bine să-mi dați și mie justificarea teoretică», întrebându-mă cu ce vin eu nou. Asta după ce le dădusem planurile să-l construiască. Nu mi-a venit să cred că mă întreabă asta. Eu mă uit la inginer, el se uită la mine. Inginerului îi povestisem toată teoria. I-am spus: «Domnule, asta e analfabetism!», i-am zis-o direct directorului institutului. El semna programele, institutul a luat banii, pe mine nu m-a băgat în program, și eu i-am făcut o greșeală ca să nu poată să-l monteze“, și-a amintit Luțu.
De atunci, din păcate, s-au tot repetat momentele în care i-a fost foarte greu, deși cu brevetul în mână, să le explice celor interesați teoretic de ideea sa care este mecanismul. „Eu cu astea două roți dințate fac ce face neamțul cu șase perechi. Eu între două corpuri egale materializez trei rapoarte diferite. Ăsta este conceptul. Ăstea sunt două roți dințate, perfect egale. Asta are cinci dinți, asta are cinci dinți, așa se angrenează. Între două corpuri egale, nimeni n-a putut demonstra până acum că pot să fie turații diferite, asta este ideea care revoluționează, practic, eu asta am brevetat. Ei au zis că nu e posibil așa ceva, e un deziderat. Și le-am spus că nu e un deziderat, e o certitudine. Și mă duceam la ei, le explicam teoretic – uite, domne, asta face o cicloidă normală, asta face o hipocicloidă zero...“, și-a continuat inventatorul explicațiile.
Ce aplicabilitate ar putea avea invenția sa
Ilie Luțu spune că aplicarea brevetului său ar fi aur curat, cu atât mai mult acum, când scăderea consumului de energie a devenit o necesitate. „Eu pot să aduc apa de la râul Olt în oraș la jumătate de preț, eu nu mai folosesc un motor de 10 kW, pun unul de 5 kW. Pot să-l folosesc la hidrocentrale. O hidrocentrală care nu mai lucrează acum, pe secetă, că nu mai are apă, deci forță suficientă, apa în bazin nu mai dă forța suficientă la turbină, ea poate să lucreze cu acest mecanism la același randament“, numește inventatorul doar două exemple.
Discuții întinse pe ani întregi, fără rezultat
Nu de puține ori a mers cu macheta în geantă și a făcut demonstrații. Deși la început răspunsurile îi erau favorabile, după o vreme era clar că interesul a pierit. Mai mulți profesori, în schimb, ar fi încercat să intre în posesia demonstrației teoretice și i s-a făcut chiar propunerea de a-și vinde ideea care ulterior să facă obiectul unei lucrări de doctorat.
Cu anumite persoane care i-au spus că pot produce pe scară largă prototipul său discuțiile au durat ani întregi. Ani în care a strâns scrisori, cărți de vizită, a purtat nenumărate convorbiri telefonice, a făcut poate sute de drumuri, a așteptat de zeci de ori în anticamera câte unui director...
„Poate că abordarea...“, încearcă fiica bărbatului să găsească posibile explicații pentru faptul că niciuna dintre promisiunile de colaborare nu s-a concretizat. Asta pentru că, la debutul fiecărei discuții cu specialiștii unei firme sau ai unei instituții, Ilie Luțu ținea să le dea celor din fața sa o problemă de rezolvat, „ca să știm de la ce pornim, dacă vorbim aceeași limbă“.
Nu de puține ori, cei din fața lui s-au simțit jigniți și s-a terminat acolo totul. Alteori, discuțiile se terminau atunci când, fără să-i asculte explicațiile, cei din fața sa îi spuneau simplu: „Nu e posibil!“.
Lipsă de viziune atât la stat, cât și la privat
A avut și experiența unei comenzi concrete, chiar de la compania municipală de apă din Slatina, de a produce invenția sa, însă în ciuda înscrisului semnat și parafat, și acel demers s-a oprit în fașă. Pe platforma industrială slătineană și-a încercat norocul și la colosul ALRO, pentru care, spune, mai ales în situația în care se zvonea că se dorește construirea unei uzine proprii de producere a energiei, ideea sa ar putea fi salvarea.
„Am fost la ALRO. Am fost de două ori, am mai încercat și a treia oară. Directorul ăsta pe care l-au desemnat să stau cu el de vorbă trimite cinci băieți, doi mai răsăriți. M-au ascultat, le-am demonstrat... Și spune: «Domnule, dumneavoastră puteați să fiți profesor. Eu nu pot să fac așa ceva, pentru că banii se duc la Moscova». Păi, domne, ați vrut să faceți uzină electrică. Ei aduc acum panouri fotovoltaice și îți ocupă o suprafață enorm de mare. Eu mi-aș face în câțiva metri pătrați, cum e generatorul de la hidrocentrală. Eu pot să folosesc puțină energie“, este în continuare contrariat inventatorul de lipsa de viziune a interlocutorilor săi.
Și-a încercat norocul și la Uzina Dacia. Răspunsul l-a descumpănit. „Spun că nu se poate aplica pentru că are șocuri mari, dar ei o vor pune în aplicare după ce n-oi mai fi eu“, e convins inventatorul. Pe lista celor cu care a purtat discuții au fost și specialiști din Ministerul Energiei. „Plângeau la televizor că n-au energie. Eu spun că ar avea nevoie de mai puțin de jumătate din energie“, mai spune Ilie Luțu.
O invenție pentru toți curioșii
După atâtea încercări nereușite, parcă mai mult decât să-și vadă ideea pusă în practică și-ar dori de acum să demonstreze că mulți dintre oamenii puși în funcții-cheie nu-și merită posturile, pentru că nu au cunoștințele necesare nici măcar pentru a urmări o demonstrație științifică, mai spune Ilie Luțu.
Pentru curioși poate face însă, oricând, inclusiv demonstrații practice, pentru că și-a construit în gospodărie o instalație căreia i-a găsit aplicabilitate: o folosește pentru a măcina cereale pentru nevoile gospodăriei sale.
Cei care vor să vadă amplificatorul de putere îi pot pune oricâte întrebări doresc, mai spune inventatorul, care în continuare s-ar bucura enorm să i se ofere șansa unei „confruntări“ cu profesori specializați, care să înțeleagă cu adevărat importanța invenției sale.
„Până la ora actuală, din literatura de specialitate se știe că puterea mecanică nu se poate amplifica. Eu am demonstrat că se poate amplifica“, a conchis inventatorul.
Se încarcă comentariile...
