Cum au reușit trei mici producători să nu-și mai vândă munca pe nimic. „Acum nu fac față comenzilor”
0Știau să producă alimente sănătoase, însă, cum se întâmplă adesea cu producătorii, ani la rând au fost aproape obligați să-și vândă munca pe nimic. Până când au stat, au socotit și s-au decis să complice puțin lucrurile și să-și pună amprenta și mai mult pe ceea ce fac.
Astăzi colaborează cu un cunoscut lanț național de magazine și produsele lor sunt în câteva mari orașe din țară. În paralel, sunt prezenți la târguri tradiționale și-și întrețin în continuare relația directă cu clienții. Succesul a venit doar atunci când au avut curaj să se întrebe cum se pot diferenția produsele lor, altfel calitative, de ale altor producători.
Cosmin Măndică, ofițer de armată în rezervă, este pasionat de albinărit, doar că ani buni a dat mierea pură, atât de apreciată în străinătate, fie la export, fie la en-gros-iști. De doi ani, tot studiind, a început să producă sortimente cu adevărat speciale, pe lângă „clasicele” miere polifloră, de salcâm, de rapiță sau de mană. Astăzi are o multitudine de sortimente care atrag clienții și nu mai vinde niciun kilogram de miere la achizitori.
„Vedetele momentului, după cifrele de vânzări, sunt apiforte și mierea cu turmeric și ghimbir. Se caută foarte mult în zona Brașov, spre exemplu, dar produsele sunt mai multe. În fiecare săptămână pentru acea miere cu turmeric și ghimbir primesc comenzi. În fiecare săptămână”, explică apicultorul.
Cine ajunge la standul său nu primește informația seacă, ci este invitat să deguste și i se explică pe larg care sunt calitățile fiecărui sortiment, ce le deosebește, cu ce se pot combina etc.. A studiat din pasiune și astfel a reușit ca pe lângă mierea simplă să ajungă să producă tot felul de alte combinații care au calitățile deja cunoscute ale mierii și aportul celorlalte elemente.
„Turmericul se absorbe de organismul uman doar în prezența piperinei, a piperului negru măcinat. În acest produs, piperul și ghimbirul se accentuează unul pe altul și combinația dă un gust spicy. Eu îl folosesc la salată, de exemplu, dar au venit clienți care mi-au povestit lucruri care mă depășesc. Subtilități gastronomice. Cu pește, cu tot felul de nebunii”, explică apicltorul.
Mierea cremă, cu afine, cu zmeură, cu căpșuni, și-a găsit de asemenea locul pe raft, pe lângă mierea clasică de salcâm, mierea cu nuci, mierea cu merișoare, mierea cu goji. „Acestea au devenit oarecum normale. Lumea le vrea în continuare, dar le știe, pe când sortimentele noi încă mai sunt clienți care acum le descoperă”, adaugă apicultorul.
Mierea cu scorțișoară, mierea cu pudră de roșcove, mierea cu cremă de arahide, mierea de mană, toate au trecut testul clienților. Produsul pe care nu l-a făcut însă nimeni până acum în această formulă, spune Cosmin Măndică, este apiforte, o combinație la care a ajuns prin multe încercări și analizând multe studii de specialitate.
„E cea mai mare realizare a mea. Are în componență elemente clasice, cum e polenul, cum e propolisul, cum e tinctura, cum e lăptișorul, dar le-am dus la un anumit nivel. E un produs realizat pe suport de miere cremă de rapiță. De ce miere cremă de rapiță? Este neutră, din punct de vedere a intensității gusturilor. Produsul mai are conținut foarte bogat de polen crud. Combinația dintre miere și polenul crud se constituie într-un hepatoprotector, protecție pentru ficat și pancreas. Apoi vine partea a doua a produsului, propolisul brut, cel mai puternic antibiotic natural. Tinctura de propolis, pentru emolierea produsului, lăptișorul crud de matcă - crud, insist, crud - care e foarte astringent și neplăcut la gust, dar în combinație e cu totul altceva. Praf de ghimbir, praf de cătină și coajă de portocală”, explică apicultorul ce se regăsește în produsul pe care îl cer din ce în ce mai mulți clienți. Cât despre proprietăți și despre cum se recomandă a fi consumat e de asemenea mult de vorbit, iar clienții își iau de obicei răgazul cuvenit.
Diversificarea producției i-a permis să vândă cu preț bun. Deși e foarte multă muncă și bătaie de cap, vânzarea prin supermarket și cu ce reușește să comercializeze la târgurile de profil îi asigură acum desfacerea pentru aproape toată producția, care nu e deloc de neglijat, aproximativ 3.000 kg/an.
„Am trei produse certificate ca produs tradițional”
Emil Dobre este un fermier tot din județul Olt care vindea până nu demult brânza cu preț extrem de mic. Începuse să își extindă sortimentele, însă în piața obișnuită oamenii nu erau dispuși să plătească în plus. Astăzi, brânza frământată, telemeaua cu chimen, telemeaua cu negrilică sau cu mărar au un segment aparte de clienți în supermarket.
„Vând în județul Vâlcea, în județul Olt și în București. Cel mai bine se vinde telemeaua simplă, după aceea telemeaua cu chimen, cea cu mărar, cea cu negrilică – e un produs nou pe care l-am pus în ofertă - și mai am un produs nou, telemeaua cu lavandă. Aici am o brânză frământată, seamănă la gust cu cea de burduf”, își prezintă fermierul produsele pe care le vinde în continuare și la târguri.
Are 750 de capre, aproape și-a dublat efectivul de animale în câțiva ani, dar totul a luat amploare atunci când a diversificat sortimentele.
„Cred că vând undeva la aproape 1.000 kg pe lună, când merg și târgurile, că de exemplu din iunie până în septembrie târgurile au fost pe pauză. Luni am dus prima comandă la București, s-au deschis cinci magazine noi. La București sunt clienții pe care i-am format deja”, mai spune producătorul de brânzeturi.
Pentru cine încă se întreabă de ce se vinde telemeaua de capră cu 50 lei/kg, Emil Dobre explică faptul că pentru un kilogram de brânză sunt necesari, în medie, 5 – 5,5 litri de lapte. O capră produce zilnic mai puțin de un litru de lapte și ar fi mai avantajos, spune, să vândă laptele, pentru care prețul pornește de la 10 lei/l. Doar că și pentru telemea și-a format de acum o piață bună. „Am buletine de analiză, am trei produse atestate tradițional – brânza de capră simplă, cașul și urda. Iar vânzările merg bine, aproape că nu mai fac față”, mai spune fermierul.
Secretul? Muncă și seriozitate. „E greu, dar poate să reușească oricine dacă e serios. În primul rând trebuie seriozitate, să păstreze calitatea. Nu păstrează calitatea produselor, ia clientul o dată, după care nu mai ia”, vine concluzia.
De la specialități din trandafiri, la bunătăți din smochine
Un alt producător care a trecut testul marilor retaileri este Mili Costache. Plantația de trandafiri dezvoltată cu extrem de multă muncă și implicare pe 1.200 m.p. a fost, pentru câțiva ani, locul din care au pornit spre toată țara fel de fel de bunătăți aromate. Dulceață, sirop, petale pentru ceai, apă de trandafiri etc.. „Căsuța trandafirilor” a ajuns, culmea, mai cunoscută departe de casă. Produsele au mare căutare în târgurile de profil din marile orașe, doar că acum vine vestea rea: plantația își trăiește ultimii ani.
„O înlocuim treptat. Am plantat 23 de soiuri de smochini, avem 40 în al treilea an de rod, sperăm ca în cinci -șapte ani să producă la capacitate maximă. Plantația de trandafiri a fost afectată de acțiunea de erbicidare a vecinilor noștri, în mod repetat, cu tractorul. În doi-trei ani va dispărea cu totul. Destul de greu va fi, pentru că a fost visul soției mele, l-a realizat, și acum evident că nu-i este deloc ușor. Am investit niște bani, niște eforturi, ne-am făcut un segment de clienți, mergem la târgurile tradiționale și avem și contract cu 10 magazine, trei din Vâlcea și șapte din Olt”, explică producătorul. Încet, încet noile produse își găsesc și acestea locul în prreferințele clienților.
„E tot o nebunie de-a soției mele care după ce a suferit în urma pierderilor, a zis – Trebuie să înlocuim cu ceva, ceva rezistent. Hai să punem smochini -. Aveam șase smochini în curte și ne-am autorizat la DSVSA pentru producerea de dulcețuri. Smochinii pe care i-am pus vor intra pe rod mai târziu, va trebui să facem o pauză. În zona de sud desfacerea merge destul de greu, oamenii nu sunt așa obișnuiți nici cu trandafirii de dulceață și nici cu smochinele”, mai spune Mili Costache. Târgurile din țară și, de acum, livrarea în magazine le asigură desfacerea. Prețurile sunt încă cele de anul trecut, deși între timp costurile au crescut, pentru că factura de energie electrică e mai mare, borcanele au alt preț, lămâile s-au scumpit...
Cât despre produsele care i-au cucerit pe clienți, pe lângă cele din trandafiri este căutat, de exemplu, gemul de smochine fără zahăr. „Am încercat gemul fără zahăr pentru că mai sunt persoane diabetice care întreabă. Sunt destul de gustoase și apreciate. Folosim doar fructul, apă și lămâie”, adaugă producătorul.
Se încarcă comentariile...
