Cifre cumplite despre morţile prevenibile în România. Speranţa de viaţă în ţara noastră, cu 5 ani sub media UE

România alocă cei mai puţini bani pentru sănătate FOTO: arhiva

Mortalitatea prevenibilă şi mortalitatea evitabilă rămân, în România, două concepte aproape străine, cifrele din statisticile forurilor europene indicând oarece progrese în ceea ce priveşte sistemul de sănătate pentru români, însă şi menţinerea pe ultimul loc în UE la importante capitole.

Conform datelor privind starea de sănătate şi principalii factori de risc, elaborate în 2017 de Organziaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), în colaborare cu Observatorul european pentru sisteme şi politici de sănătate şi Comisia Europeană, speranţa de viaţă la naştere a crescut în România de la 71,2 ani în anul 2000, la 75 de ani în anul 2015, rămânând însă printre cele mai scăzute din UE (media UE: 80,6 ani în anul 2015).

Suntem primii la mortalitate infantilă, un indicator cu o valoare dublă faţă de media UE, iar bolile cardiace şi accidentele vasculare cerebrale sunt principalele cauze de mortalitate, decesele prin unele forme de cancer prezentând de asemenea creşteri semnificative. În acest context, cu ocazia Zilei Sănătăţii, specialiştii din domeniu au pus în faţa lumii medicale provocarea pe care o reprezintă extinderea serviciilor de prevenţie, care ar putea fi cheia îmbunătăţirii acestor statistici sumbre.

Iată cum definesc specialiştii conceptele de moarte prevenibilă şi moarte evitabilă: mortalitatea prevenibilă face referire la decesele care ar fi putut fi evitate prin măsuri de sănătate publică şi intervenţii preventive, în timp ce mortalitatea evitabilă se referă la decesele care ar fi putut fi evitate prin acordarea în timp util de îngrijiri medicale eficiente. Cele două tipuri de mortalitate iau în considerare decesele premature, definite ca decese sub 75 de ani. România se situează pe locul 4 la nivelul ţărilor EU 28 în ceea ce priveşte rata standardizată de mortalitate la 100.000 de locuitori pentru decesele prevenibile, având, în anul 2015, o rată de aproximativ 1,7 ori mai mare decât media ţărilor EU 28 (363 la 100.000 locuitori).

Factorii care concură la înregistrarea cifrelor umilitoare pentru sistemul medical românesc sunt numeroşi, însă o parte ar putea fi înlăturaţi prin servicii de prevenţie eficiente.
Din totalul factorilor de risc, spun specialiştii, peste 40% din povara generală a bolii în România poate fi atribuită factorilor de risc comportamentali - fumatul, consumul de alcool, alimentaţia nesănătoasă şi activitatea fizică scăzută.

53% dintre bărbaţii din România consumă, episodic, alcool în mod excesiv

Consumul de alcool episodic excesiv ar fi una din cele mai mari probleme ale românilor. În anul 2014  cifra era de 53% în rândul bărbaţilor din România, cel mai mare procent din toate ţările UE.

O altă cifră care ar trebui să ne alarmeze foarte tare este dublarea, în nici 10 ani, a procentului adolescenţilor obezi. De la 7% în 2005-2006 obezitate în rândul adolescenţilor, s-a ajuns la 14% în 2013-2014. Cifra care se detaşează, însă, priveşte nivelul de finanţare a sistemului de sănătate din România, care este cel mai scăzut din Uniunea Europeană, atât ca procent din produsul intern brut (4,9%), cât şi ca sumă absolută cheltuită anual pe cap de locuitor pentru servicii de sănătate. În România se cheltuie 814 euro pentru fiecare locuitor, sub o treime din media UE şi cea mai scăzută valoare dintre toate statele membre.

Cifrele ruşinii continuă cu situaţia personalului medical la 1.000 locuitori: 2,8 doctori per 1. 000 de locuitori, comparativ cu 3,5 în UE, şi 6,4 asistenţi medicali per 1.000 de locuitori vs. 8,4 în UE. Dacă această situaţie este analizată pe domenii de acordare a asistenţei medicale, cifrele sunt şi mai sumbre. Spre exemplu, în domeniul asistenţei medicale şcolare, în România nu se asigură nici măcar un medic la 100.000 elevi şi preşcolari în mediul rural, în vreme ce în mediul urban sunt doar 4 medici şi 17 asistenţi medicali la acelaşi număr de copii.

Ce se poate face

Cifrele prelucrate de instituţiile europene oferă nu doar un tablou fidel al stării de sănătate, ci constituie şi instrumente de lucru în vederea elaborării de politici de sănătate. Bpentru că boala cardiacă ischemică (18%), cancerul pulmonar (17%) şi accidentele (16%) reprezintă mai mult de jumătate din totalul deceselor prevenibile la nivel European, iată câteva din măsurile propuse de specialişti:

- Creşterea preţului ţigărilor la nivelul Uniunii Europene – dacă preţul ar creşte, în medie, cu 5,50 $, s-ar salva sute de mii de vieţi în fiecare an, spun specialiştii;

- limitarea expunerii copiilor la publicitatea la mâncăruri şi băuturi bogate în sare, zahăr şi grăsimi - mai mult de 10.000 de ani de viaţă sănătoasă ar putea fi „câştigaţi” în Europa de Vest în fiecare an, şi mai mulţi de atât în Europa de Est, cu costuri neglijabile, prin limitarea expunerii copiilor la publicitatea la mâncăruri şi băuturi bogate în sare, zahăr şi grăsimi, sun aceeaşi specialişti;

- reducerea aportului de sare prin reglementare şi reformularea produselor alimentare – care a condus la câştigarea a 44.000 de ani de viaţă sănătoasă în Anglia, concomitent cu o reducere a costurilor în sistemul medical care a depăşit cu mult costurile de implementare a programului de reducere a aportului de sare;

- măsuri privind limitarea accidentelor rutiere - accidentele rutiere implică costuri de până la 3% din produsul intern brut al ţărilor europene, dar costurile măsurilor care adresează aceste evenimente ar putea fi acoperite într-o perioadă de 5 până la 10 ani etc.