Video Cel mai spectaculos viaduct de pe Valea Oltului, realizat în Franța. Cum s-a păstrat după 126 de ani
0Cel mai spectaculos viaduct din Valea Oltului a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea și a rezistat timpului, în ciuda inundațiilor și altor calamități care au afectat calea ferată. O firmă franceză l-a construit peste Olt și peste Drumul Național 7.
Calea ferată din Defileul Oltului, pe tronsonul de aproximativ 50 de kilometri dintre Turnu Roșu și Călimănești (Jiblea), a fost construită între anii 1896 și 1901, lucrările fiind coordonate de Direcția Generală C.F.R. din Regatul României.
Rolul ei principal a fost acela de a lega rețeaua feroviară din Transilvania de cea din România, prin trecătoarea de la Turnu Roșu, și de a scurta astfel drumul dintre Sibiu și București.
Calea ferată a fost proiectată de Mihai Râmniceanu și Gheorghe Panait și construită sub conducerea antreprenorului și inginerului Ioan G. Cantacuzino, fiind considerată la începuturile sale unul dintre cele mai spectaculoase trasee feroviare din România.
„E linia cea mai frumoasă a țării, deși și celelalte sunt luxos durate. Terasamentul este pe dinafară mai mult de piatră cioplită. Sunt foarte multe tuneluri, iar podurile peste Olt sunt vrednice de văzut și se deosebesc prin culoarea albă, atât de iubită în România. Așa e podul de la Râul Vadului, unde calea ferată trece de pe malul stâng pe cel drept, și la Projani (n.r. Proieni), unde se trece îndărăt pe malul stâng, peste un pod care șerpuiește mult, și aproape de Râmnic trece din nou pe malul drept. Astfel, trecem prin amândouă trecătorile (prin cea de la Turnu Roșu și prin cea de la Cozia), pe țărmul stâng, având vederea spre dreapta. Numai partea dintre cele două trecători (Loviștea) o treci pe malul drept, având și aici părțile cele mai frumoase la dreapta, dar destule și la stânga”, informa presa anilor 1900.
Monumentele de pe Calea ferată din valea Oltului
Calea ferată traversa micile localități Turnu Roșu (punctul vamal dintre Transilvania și România) și lazaretul său, astăzi localitatea Lazaret, Racovița, Câineni, Cornet, Robești, Gura Lotrului, Lotru și Călimănești, înșirate pe Valea Oltului, într-un relief dificil. Pe traseu au fost construite zece tuneluri și 18 poduri metalice.
Podul curb de la Proieni și viaductul de la Râul Vadului, ambele peste râul Olt, au rămas printre cele mai apreciate lucrări de artă de pe traseu. Au fost proiectate de Mihail Râmniceanu, diplomat al Școlii de Poduri din Paris, iar structurile lor au fost realizate în atelierele Daydé & Pillé, companie de construcții metalice din Creil, oraș industrial aflat în vecinătatea Parisului. Compania franceză a oferit o garanție de un secol pentru cele două construcții, ale căror subansamble au fost transportate și montate în 1899 pe calea ferată.
În anii ’90, podul curb de la Proieni a fost dezafectat, iar capetele sale au fost demontate, pentru a fi prevenită urcarea pe el. Tot atunci, în imediata vecinătate a sa a fost construit un alt pod. Podul de la Proieni a rămas în conservare, fiind declarat monument istoric, împreună cu tunelul Cornet și cu gările Călimănești, Lotru și Cornet.
Cu o lungime de aproape 200 de metri, viaductul de la Râul Vadului a fost construit într-o zonă aparte, în apropiere de Turnu Roșu. Traversează Oltul și Drumul Național 7, făcând odinioară trecerea din Transilvania în România.
În prezent, pasajul spectaculos, construit din oțel și piatră, marchează trecerea din județul Sibiu în Vâlcea. Halta sa, numită inițial Râul Vadului, iar mai târziu Valea Fratelui, era loc de pornire al excursioniștilor în Munții Făgăraș, pe traseele care începeau de pe malul stâng al Oltului, și în Munții Lotrului, spre Vârful Suru, urcând de pe malul drept. În prezent, halta este aproape ruinată, la fel ca mai multe clădiri înșirate de-a lungul defileului, între Lazaret și Râul Vadului.
Calea ferată din defileu, pândită de dezastre
Așezările omenești din defileu au fost puține, deoarece Oltul și afluenții săi, precum Lotru, Râul Vadului și Lotrioara, ieșeau frecvent din matcă și produceau distrugeri. În 1901, inaugurarea căii ferate a fost precedată de un dezastru produs de inundații.
„Mai întâi, ceva despre Verestorony (n.r. Turnu Roșu) din Transilvania, până unde merge trenul din Râmnicu-Vâlcea. Aici, Oltul, revărsându-se după marea ploaie ce a durat o zi și o noapte, a inundat atât satul, cât și gara de acolo, cu linia ferată cu tot, apele trecând peste șine și trenurile mergând prin apă. În satul Verestorony au fost distruse cinci case cu toate dependințele lor, fiind duse în valurile Oltului. Era o scenă grozavă acolo. Toată lumea țipa și striga după ajutor, în pericolul ce amenința a nimici totul”, informa ziarul Universul, în iulie 1901.
Inundații au mai fost și în anii următori, afectând frecvent calea ferată și făcând victime în rândul localnicilor. Alunecările de teren, viiturile și căderile de bolovani transformau adesea călătoriile cu trenul prin Defileul Oltului în aventuri riscante.
În anii ’60, statul român a demarat amenajarea hidroenergetică a râului Olt, care viza construcția a peste 30 de hidrocentrale, cu o putere instalată totală de 1.000 MW, și a mai multor baraje, menite să oprească inundațiile produse frecvent pe cursul râului. Amenajarea hidroenergetică a Oltului a început în anul 1969, odată cu construirea hidrocentralei Râmnicu Vâlcea, iar în următoarele trei decenii au fost realizate majoritatea centralelor, cu excepția celor de pe sectorul Defileului Oltului, Cornetu – Avrig. Pe acest sector, lucrările au început în 1989 și vizau construirea a cinci centrale hidroelectrice la Cornetu, Robești, Câineni, Lotrioara și Racovița, ultimele două nefiind finalizate.
În prezent, linia ferată din defileu face parte din magistrala 200 Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Piatra Olt – Craiova, însă tronsonul este mai puțin circulat de trenuri. Traseul de pe Valea Oltului are însă o valoare turistică deosebită și îi aduce pe călători la poalele Munților Făgăraș și Lotrului și în Parcul Național Cozia.
Se încarcă comentariile...
