Cum acţionează avertizorii de integritate, funcţionarii care demască corupţia din instituţiile publice: „Abuzurile nu sunt confidenţiale“
0O lege dată încă din 2004 îi poate proteja pe funcţionarii care aleg să sesiseze neregulile din instituţiile publice, însă prea puţină lume o cunoaşte. Sesizările pot fi făcute inclusiv mass-media, fără a se considera că se încalcă secretul de serviciu.
Funcţionarii care aleg să demaşte problemele din instituţiile publice, indiferent de natura acestora, o pot face invocând o lege care le permite să se adreseze unei palete foarte largi de entităţi şi să sesizeze, la fel, o paletă amplă de abuzuri. Din păcate însă prea puţină lume cunoaşte legea, şi mulţi se tem, chiar şi cunoscând legea, de eventuale repercursiuni. Este vorba despre Legea nr. 571 din 2004, privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii
”Este o paletă foarte largă de fapte care pot fi sesizate, paletă care cuprinde infracţiuni de corupţie şi asimilalate celor de corupţie, infracţiuni de fals şi alte infracţiuni în legătură cu serviciul, dar şi încălcarea unor norme care nu au legătură neapărat cu dreptul penal, respectiv tratamente discriminatorii sau preferenţiale, încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi conflictului de interese, folosirea abuzivă a resurselor materiale şi umane, partizanatul politic cu excepţia persoanelor alese sau numite politic, încălcări ale dispoziţiilor legale cu privire la transparenţa decizională, ilegalităţi din domeniul achiziţiilor publice, neglijenţa în serviciu sau chiar şi simpla incompetenţă”, a explicat pentru Adevărul Ana Mocanu-Suciu, avocat şi lector universitar doctor la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu.
Unde pot face sesizări avertizorii de integritate
Persoanele care aleg să denunţe neregulile sunt numite avertizori de integritate, şi pot semnala inclusiv evaluarea neobiectivă a personalului în procesul de promovare, recrutare, retrogradare sau eliberare din funcţie şi orice alte proceduri interne. Paleta celor cărora le pot fi făcute sesizări este de asemenea foarte amplă, începând cu şeful ierarhic al persoanei acuzate si continuând cu conducătorii, autorităţile şi instituţiile publice, comisiile de disciplină şi organismele similare, organele judiciare, Agenţia Naţională de Integritate, comisii parlamentare, mass-media, organizaţii profesionale, sindicale sau patronale şi organizaţii non guvernamentale.
Dacă legea este invocată în sesizare, persoana este automat protejată, fiind luată în calcul prezumţia de bună credinţă la depunerea sesizării.
”Trebuie să invoc legea în sesizările pe care le fac şi pot să fiu protejat în sensul că beneficiez de prezumţia de bună credinţă în aceste sesizări ale mele şi dacă sunt cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare, că am făcut sesizarea practic, dacă cer eu ca cercetat disciplinar comisia de cercetare are obligaţia să convoace presa şi un reprezentant al sindicatului sau al asociaţiei profesionale. Anunţul se face prin comunicat pe pagina de internet a autorităţii publice cu cel puţin trei zile lucrătoare înaintea şedinţei. În cazul în care nu se face acest anunţ raportul comisiei de disciplină e lovit de nulitate, nu poate să aplice sancţiunea fără să fie presa prezentă.
Dacă un funcţionar sau şeful ierarhic sau şeful de compartiment sesizează comisia de disciplină motivat de faptul că am încălcat dispoziţiile cu privire la secretul de serviciu sau regulile de confidenţialitate atunci el din paleta largă de abateri disciplinare poate considera că eu am săvârşit o abatere disciplinară. El are competenţa să sesizeze comisia de disciplină, tocmai pentru că funcţionarul public în mod normal are într-adevăr obligaţia de confidenţialitate cu privire la informaţiile pe care le află în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Dar asta vizează în special administraţii, cetăţeni, dacă era un simplu cetăţean de pe stradă când merg în control nu am dreptul să spun presei că avea mizerie în casă, dar dacă este unul din şefi, din colegi în exercitarea atribuţilor de serviciu sau el îşi invocă acea calitate, dacă cineva din instituţie a comis un abuz atunci am dreptul să sesizez inclusiv presa, pentru că deja devine aplicabilă această procedură”, explică specialistul.
Obligaţia confidenţialităţii încetează când e vorba de abuzuri sau ilegalităţi
Potrivit acestuia, obligaţia păstrării confidenţialităţii încetează în momentul existenţe unui abuz sau a unei ilegalităţi. ”În cazul în care eu am această lege cu posibilitatea de a denunţa abuzurile în presă, deja nu mai este aplicabilă obligaţia de a păstra confidenţialitatea cu privire la activitatea instituţiei. Există şi o obligaţie de loialitate dar obligaţia de loialitate merge până acolo unde este vorba de abuz. Eu am obligaţia de loialitate în faţa instituţiei dar nu am obligaţia de a tăcea în faţa abuzurilor pentru că atunci intră în conflict şi cu dreptul la opinie al funcţionarului public. Iar dacă avertizarea a fost făcută cu bună credinţă, chiar dacă sancţiunea este aplicată de către comisia de disciplină sau de către conducătorul instituţiei ca urmare a raportului comisiei de disciplină se contestă şi instanţa anulează deoarece constată că a fost făcută cu bună credinţă.
Este suficient ca eu să fi fost convins că acea conduită este abuzivă şi să fi făcut sesizările respective. Aspectul legat de buna credinţă trebuie dovedit în instanţă şi oricum el se bucură de prezumţia de bună credinţă. Pot să sesisez absolut toate entităţile enumerate, nu mi se poate spune că am încălcat obligaţia de loialitate sau obligaţia de confidenţialitate, abuzurile nu sunt confidenţiale deşi unii aşa cred”, mai spune Ana Mocanu-Suciu.
Prea puţin cunoscută
În sesizări, cei care fac denunţurile pot solicita să beneficieze de anonimat. Dacă se intra în sfera penalului, pot beneficia inclusiv de drepturile legate de protecţia martorilor, inclusiv programele de protecţie a martorilor, dacă este vorba de infracţiuni de amploare.
De ce este însă atât de puţin folosită această lege, deşi e în vigoare de 12 ani? ”După părerea mea există o reticienţă pentru că se face o comparaţie cu informatorii de dinainte de 1989, aşa-zişii colaboratori ai Securităţii iar aceşti avertizori sunt consideraţi a fi un soi de turnători, dar dacă stăm bine să analizăm tot cei care au ceva de ascuns au impus această interpretare, se sugerează pe toate căile posibile că sesizarea unui abuz este un lucru rău, dar ea este folosită peste tot în lume pentru că e vorba de sesizarea unor ilegalităţi iar această lege este emisă tot ca urmare a unor sugestii la nivel european şi internaţional şi a apărut ca o necesitate în urma adoptării convenţiei civile cu privire la corupţie şi a convenţiei penale cu privire la corupţie”, mai spune Ana Mocanu-Suciu.
”Sunt mai mulţi care au auzit de lege dar n-o cunosc şi nu se apropie de subiectul ăsta”
Şi liderii sindicali spun că, din păcate, legea este prea puţin cunoscută. Pe lângă asta însă, oamenii se tem în continuare să spună ce nu funcţionează cum trebuie pentru că, ulterior, au de suferit repercursiuni care duc până la pierderea locului de muncă.
”Modul în care se promovează un sistem excesiv de legi în România, cu schimbări rapide prin norme, metodoligii şi cu ordonanţe în primul rând îngreunează accesul publicului, de înţelegere vorbesc, nu de citire, la legi care conţin modificări şi nu sunt rescrise. Legile care ar trebui să aibă impact major asupra întregii societăţi şi care vizează o reacţie a societăţii cum este şi această lege la ceea ce se întâmplă într-o anumită speţă sunt foarte greu accesibile şi de citit în mod obişnuit.
Iar în momentul în care faci un demers de a sesiza nişte nereguli pe care le vezi şi poţi să le argumentezi fiind martor la ele te trezeşti tu însuşi cu nişte repercursiuni foarte serioase. Noi avem acest exerciţiu şi putem să spunem aşa ceva pentru că observăm că foarte mulţi dintre colegii noştri se tem efectiv să mai relateze fapte care mai repede se întorc împotriva lor decât se corectează prompt şi se reintră într-o normalitate. Am păţit cu unii colegi, am fost în situaţia să-l apăr pe cel care a făcut sesizarea, corectă de altfel, de cel care a fost obiectul sesizării. În momentul în care sistemul ierarhic continuă să-i pună la dispoziţie celui care are o sesizare textul sesizării înainte de a dispune o comisie de verificare a ceea ce s-a întâmplat şi să se stabilească nişte concluzii în toată acea perioadă îl pune pe cel care a făcut sesizarea într-o inferioritate şi presiune fantastică. De multe ori îşi retrage sesizarea”, explică Teodor Fârţonea, liderul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar din Sibiu.
Potrivit acestuia, numărul celor din învăţământul sibian, din sindicatul pe care îl conduce, care au făcut uz de această lege, este sub 10, din 2004 de când actul normativ este în vigoare.
”Au reţineri că se finalizează acţiunile lor şi sunt mai mulţi care au auzit de lege dar n-o cunosc şi nu se apropie de subiectul ăsta văzând că nu se întâmplă mare lucru cu astfel de sesizări. Unii nu cunosc legea, au luat act de existenţa ei dar nu ştiu exact încadrările pe care le pot sesiza. E o lege normală, problema ei este că nu şi-a dovedit forţa prin aplicarea ei măcar la sesizările care au fost, că o parte dintre sesizări s-au terminat neplăcut. Confrmarea celor făcute de către martori e foarte dificilă, doar dacă ştiu că acea dovadă pe care o aduce persoana în cauză va duce cert la înlocuirea din funcţie a persoanei, convingerea că nu se întîmplă aşa ceva îi determină pe martori să nu spună nimic şi ne blocăm în încercarea de a reconstitui realitatea sesizării.
Acele comisii se fac de multe ori cu informarea celui care a săvârşit abaterea şi el creează o presiune pe cei care bănuieşte el că au făcut sesizarea. Până ajunge cineva să verifice, să constate, omul nu mai contribuie. Apoi pleacă comisia şi oamenii rămân acolo cu persoana care le-a creat problemele şi le creează probleme şi mai mari. E mai mult decât un abuz, e o formă de umilinţă maximă. Atâta timp cât sesizările nu se tratează serios şi nu îşi capătă pedepsele cei care fac astfel de lucruri nu o să putem să ieşim dintr-un cerc vicios”, adaugă Teodor Fârţonea.
Vă mai recomandăm:
Reprezentanţii unei firme din Sibiu contestă în instanţă soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, într-un dosar în care aceştia acuză mai mulţi poliţişti din cadrul IPJ Sibiu de abuz în serviciu.
Cazul prezentat de cotidianul Adevărul în care un fost primar, cercetat de DNA, ameninţă poliţiştii care l-au sancţionat în trafic, nu este singular la Sibiu. În 2014, alţi doi poliţişti, un bărbat şi o femeie, au fost bătuţi în plină stradă de un şofer recalcitrant.
Situaţiile relatate de poliţistul braşovean Marian Godină, cu persoane care ameninţă oameni ai legii din poziţia pe care o ocupă, nu sunt deloc singulare în ţară. Un exemplu este la Sibiu, unde edilul demisionar al comunei Şelimbăr, cercetat într-un dosar cu peste 100 de milioane de euro prejudiciu, îi ameninţă pe poliţişti că se va plânge şefului IPJ şi că le-ar putea înscena o posibilă dare de mită.
Şeful Serviciului Criminalistic al IPJ Sibiu, comisarul şef Dumitru Goşa, şi alţi 10 agenţi din cadrul aceluiaşi serviciu au primit amenzi administrative într-un dosar în care s-au făcut cercetări pentru presupusa săvârşire a mai multor infracţiuni, printre care şi fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.
Pornit de la o fostă agentă de la Rutieră, plecată între timp la ISU Sibiu, scandalul de la Circulaţie ia amploare după ce cercetările s-au extins iar dosarele, două la număr, au ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Horaţiu Bota şi Vasile Iancu, doi foşti poliţişti de al Serviciul Rutier Sibiu, au fost condamnaţi de judecătoria Sibiu la închisoare cu executare pentru presupusa săvârşire a mai multor infracţiuni. Decizia instanţei nu este definitivă şi a fost deja atacată cu apel de către o parte dintre inculpaţi.
Un fost agent de la Poliţia Rutieră, mutat între timp la Ordine Publică, este urmărit penal de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru fals intelectual şi abuz în serviciu.
Doi agenţi din cadrul IPJ Sibiu sunt cercetaţi de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu după ce şi-ar fi însuşit zeci de mii de lei din taxele plătite de sibieni pentru eliberarea cazierului judiciar.
Un scandal de proporţii ”mocneşte” la Poliţia Rutieră Sibiu, unde ar fi dispărut, se pare, sume substanţiale din încasările pentru amenzile de circulaţie.
După ce numele unei foste agente de la Serviciul Rutier a apărut într-un dosar având ca obiect infracţiuni de fals, uz de fals şi abuz în serviciu, un alt scandal iese la iveală. O fostă angajată de la Rutieră este cercetată într-un dosar instrumentat de către Direcţia Naţională Anticorupţie.
Se încarcă comentariile...
