Românul care ştie de ce trag clopotele. Afacere pornită cu 3.000 de lei şi care a ajuns în 14 ani la o cifră de afaceri uriaşă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Radu Botor a pornit într-un domeniu necunoscut, doar pentru că nu îi plăcea cum sună clopotele pe care le auzea la probe în uzinele din Baia Mare. Acum are o cifră de afaceri de 1 milion de euro pe an şi continuă să se extindă peste hotare.

Cu 30 de milioane lei vechi în buzunar a pornit acum 14 ani Radu Botor într-un domeniu despre care nu cunoştea nimic, dar simţea că are potenţial major de dezvoltare şi de a produce bani, turnarea de clopote. Absolvise cursurile şcolii de muzică şi ştia să câbte la instrumente diverse, dar cariera în muzică, pe care părinţii le-o pregătiseră lui şi fraţilor lui, nu îl atrăgea prea tare. Radu Botor a căutat un domeniu care să îl facă cel mai bun. Şi l-a găsit. Acum îl dezvoltă în comuna Satulung, Maramureş, fiind unul din cei mai importanţi patru furnizori de clopote din Europa şi în top şi la nivel mondial. 

„Am tot sunat în ţară pe la cei care făceau clopote, dar nimeni nu voia să îmi spună cum le produceau, toţi îmi ziceau că e vorba de reţetă, de secret, dar nu aveau nici o reţetă că nu produceau clopote cu sunet, ci cu zgomot. Am căutat pe internet şi am găsit o firmă în Rusia şi, cu ajutorul unui prieten care vorbeşte rusă, i-am contactat. După ce a terminat de vorbit cu ei, mai bine de o oră, mi-a zis că aşteaptă o scrisoare cu tot ce avem nevoie, să le trimitem, că ei ne răspund. După trei zile nu mai credeam că ne răspunde, dar după două săptămâni am fost anunţat că mi-a venit un fax. Firma unde mi-au trimis ei faxul mi-a cerut o rolă de fax la schimb, pentru că ruşii mi-au trimis metri întregi de hârtie cu informaţii”, afirmă Radu Botor.
 

Odată ce a primit reţeta, care ulterior s-a dovedit a fi cea a succesului, Radu Botor a căutat un bătrân meşter care mai turnase clopote la viaţa lui şi s-au apucat de treabă. Fără experienţă, nu i-a fost uşor să scoată la capăt primul clopot, pe care doar el ştie cum l-a finalizat, dar mai ales cum a reuşit să îl vândă pentru a face rost de bani pentru un al doilea, iar tot aşa încet, să îşi pună afacerea pe roate. 
 

„Diferenţa dintre primele clopote şi cele de acum e de la cer la pământ. După ce le-am făcut pe primele două, am zis că trebuie să fie ceva mai calitativ, că nu eram cel mai mulţumit. Am tot studiat ce fac ruşii şi olandezii şi am zis că vreau să fie ca ale lor. Al treilea l-am făcut exact după reţeta ruşilor şi după o discuţie cu cei de la White Cheaper, cei care au turnat Big Ben-ul din Anglia. La primele clopote îi tot spuneam la nea Ştefan că nu îmi plac aşa, că vreau să se vadă scrisul, iconografia pe ele. Noi ziua le turnam şi noaptea le duceam la mine în garaj şi le finisam, le şlefuiam”, mai afirmă proprietarul firmei. 
 

În prezent, de la un singur angajat, Radu Botor are angajaţi în turnătoria sa peste 20 de oameni, despre care afirmă că sunt oameni harnici, nu neapărat meseriaşi. Nici nu caută oameni calificaţi, pentru că este conştient că nu ar găsi, dar în schimb caută oameni harnici, care să îşi dorească să înveţe o meserie şi să o facă cu drag. 

În cei 14 ani de activitate a produs peste 2.000 de clopote, iar media ultimilor ani este de 400 de clopote pe an. Aşa cum e lesne de înţeles, clienţii lui sunt bisericile, parohii mai mici sau mai mari, în funcţie de aceasta comandându-se şi dimensiunea clopotului. 

„Cel mai mare clopot ce l-am turnat noi este de 3 tone, dar avem capacitate să turnăm piese de până la 35 de tone. În medie un clopot are undeva la 300 de kilograme, acuma totul e în funcţie de necesitatea clientului. Am făcut clopote pentru Curtea de Argeş, Preşedenţia României şi multe biserici şi mănăstiri din toată ţara, iar acum producem câteva clopote pentru Spania, Uruguay şi chiar Texas. Ceea ce producem noi este între 80 şi 120 lei pentru fiecare kilogram, preţul diferă în funcţie de comandă, de numărul de clopote care merg la aceeaşi parohie”, afirmă Radu Botor. 

Afacerea pornită într-un garaj are acum o cifră de afaceri anuală de 1 milion de euro, privită în ansamblu firma fiind pe creştere continuă în cei 14 ani de existenţă. „Am purtat discuţii şi pentru clopotul de la Catedrala Mântuirii Neamului, dar la un moment dat ceva s-a întâmplat, că nu am mai primit răspuns şi comanda a ajuns la cei din Austria, deşi noi suntem net calitativi peste ce produc ei. Am fost puţin supărat că am pierdut acea comandă, că o asemenea comandă nu mai prinzi în ţară niciodată, oricât aş ţine eu firma asta. Clopotul acela are 25 de tone şi puteam să îl produc şi eu aici” mai afirmă Radu Botor. 
 

După ce a pus afacerea pe roate, Botor revenit la partea mai sentimentală, amintindu-şi de primele clopote produse şi chiar încercând să îşi recupereze primul clopot turnat, la schimb cu unul mult mai bun din punct de vedere calitativ, dar preotul căruia i-l vânduse i-a refuzat oferta, astfel că în colecţia sa personală se află doar cel de-al doilea clopot produs, în semn de amintire a vremurile de la început. 

Satu Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite