Povestea celei mai mari plantaţii de peri pădureţi din Europa: nu se ştie când au apărut pomii pe păşunea satului, iar oamenii se pot aproviziona când vor
0Plantaţia de peri pădureţi de la Chegea, din judeţul Satu Mare, a fost catalogată ca fiind unică în Europa, prin suprafaţă şi exemplare. Oamenii folosesc perele pentru palincă. Perii s-au dezvoltat „în stare sălbatică“ pe o păşune de 180 de hectare, care aparţine Composesoratului Chegea, dar toţi localnicii au acces „la liber“ la fructe.
În decursul anilor multe lucruri s-au schimbat în satul Chegea, ce aparţine de comuna Săcăşeni, judeţul Satu Mare - oamenii au îmbătrânit, tinerii s-au mutat la oraş, casele se dărâmă una câte una, dar un lucru a rămas neschimbat, ba chiar a devenit în ultimii ani simbol al satului şi motiv de mândrie - plantaţia de peri pădureţi, sălbatici, despre care sătenii spun că e cea mai mare din Europa.
Perii pădureţi sunt acolo de când lumea, cel puţin aşa îi ştie până şi cel mai bătrân locuitor din sat. „Eu am 92 de ani şi, de când mă ştiu, perii au fost tot acolo, mereu am avut peri pădureţi pe păşunea din sat”, afirmă Şimon Traian, unul din bătrânii satului.
Şimon Traian are 92 de ani şi ştie că perii erau pe păşunea din Chegea atunci când s-a născut el -foto: Adrian Caraba
Deşi e „de o veşnicie” în zonă, plantaţia a intrat în atenţia publică doar în ultimii 10 ani, după ce un grup de oameni de ştiinţă de la Univesitatea Babeş-Bolyai din Cluj au avut ocazia să o studieze, ei dând verdictul de cea mai mare plantaţie din Europa de acest gen.
„Plantaţia de peri pădureţi de la Chegea se întinde pe o suprafaţă de 180 de hectare, cei de la Institutul Babeş- Bolyai din Cluj, afirmând că este cea mai mare de acest gen din Europa. Terenul pe care se află perii pădureţi este păşune, care de câţiva ani a intrat în posesia Composesoratului Chegea, deci are proprietar, ceea ce este un lucru benefic şi pentru aceşti pomi, pentru că terenul din jur se întreţine. Avem aici şi exemplare care trec de 100 de ani, nimeni nu poate spune însă cu certitudine de când au apărut aceşti peri pădureţi în zonă, nu avem asemenea date, cert este că le place solul, chiar dacă este sărăcăcios, dovadă fiind că apar exemplare tinere de la an la an”, afirmă primarul comunei Săcăşeni, Levente Zoltan Ferencz.
Primarul comunei trece săptămânal prin zonă pentru a se asigura că perii pădureţi nu sunt tăiaţi - foto: Adrian Caraba
Oamenii din sat sunt foarte mândri de această plantaţie, pentru ei fiind un simbol la care ţin mult, chiar dacă personal nici unul nu se prea implică în întreţinerea lor. De vină ar fi şi drumul destul de greu accesibil până la păşune, care se poate face doar cu o maşină de teren, sau la pas, fiind un drum de aproape o oră cu ajutorul unui autovehicul. Până acum trei ani a existat şi un festival dedicat acestor pomi, „Festivalul Părului Pădureţ”, dar acesta nu s-a mai organizat, din varii motive. Oamenii speră să reuşească să readucă în prim-plan festivalul şi implicit părul pădureţ.
„Eu, căsătorindu-mă în Chegea, nu prea am avut ce căuta în Chimiş, zona unde sunt perii. Perii aceştia au venit din senin, asta a fost o păşune toată viaţa, dar perii şi-au găsit loc aici. Socrul meu cunoştea zona, el umbla mult pe acolo. Perele pădureţe sunt fructe deosebite, dar nu au altă utilitate decât să se facă pălincă din ele, pentru că nu au o dulceaţă deosebită pentru a fi mâncate. Pălinca este una deosebită însă”, afirmă Aurel Bicăzan, un locuitor al satului.
Perele sunt foarte mici şi foarte tari, fiind greu de mâncat în stare naturală - foto: Adrian Caraba
Dată fiind media de vârstă înaintată a locuitorilor din comună, nu prea mai este cine să se ocupe de aceşti peri pădureţi, iar oamenilor le este frică de faptul că în câţiva ani aceştia vor începe să dispară, dacă condiţiile în care cresc devin tot mai vitrege.
„Mulţi pomi au murit, din nepăsarea oamenilor. Înainte ca composesoratul să ia în arendă păşunea, am dat-o unui cioban venit din altă localitate, pentru a-şi păşuna oile. I-am pus condiţia de a întreţine păşunea şi de a o curăţa. Ce a făcut primul lucru a fost să taie perii pădureţi tineri, iar în golurile din tulpinele celor mai bătrâni să facă foc. Noroc că am trecut prin zonă cu câţiva locuitori şi am văzut ce face, că altfel riscam să nu mai avem azi peri pădureţi”, mai povesteşte primarul.
Cum perii nu au fost plantaţi de nimeni, nu au un stăpân, prin urmare şi culegerea fructelor este liberă pentru toată lumea. Adrian Şimon este singurul din sat care mai este în putere să bată drumurile grele până la plantaţie pentru a culege perele pădureţe şi a le pune în valoare prin transformarea lor în pălincă, recunoscând că face acest lucru mai mult din mândrie locală, decât pentru a câştiga bani, perele pădureţe fiind extrem de păguboase.
Un locuitor din sat pune în valoare perele prin producţia de pălincă de pere pădureţe - foto: Adrian Caraba
„Cu perele pădureţe ai doar de lucru, nu câştigi. Este greu şi scump de lucrat cu ele, pentru că nu e ca şi cu alte fructe din care facem palincă. În primul rând sunt mici şi e nevoie de timp să le culegi. După ce sunt culese se lasă la soare să se mai coacă, să aibă cât de puţină dulceaţă, trebuie întoarse în timp ce stau la soare. Pe urmă se lasă la macerat 21 de zile, iar mai apoi se macină, şi abia apoi ajung să fermenteze şi intră în procesul de producţie al pălincii”, afirmă Adrian Şimon.
Palinca pe care o face din perele pădureţe nu o scoate la vânzare, pentru că, spune el, lumea nu e dispusă să plătească preţul real pentru această băutură, astfel că preferă să o ţină pentru el şi să o ofere cadou prietenilor şi musafirilor.
„Nu vă gândiţi că iese multă palincă din pere. Pentru că sunt stringente, nu au dulceaţă, randamentul lor la pălincă este foarte scăzut, undeva între 2 şi 3 litri dintr-o sută de kilograme de pere, cel mai mic randament pe care îl are un fruct”, afirmă şi Sas Eugen Petru, un al locuitor din comună.
Deşi nimeni nu se ocupă de promovarea lor şi perii se degradează, locuitorii speră că cineva va auzi povestea perilor pădureţi de la Chegea şi va reuşi să îi pună în valoare şi mai mult ca până în prezent.